Cristian Grosu / Ora astrală: PNL, Alianța 2020, Pro – ați înțeles aluzia?

România NU a votat azi, 26 mai 2019, la europarlamentare:

românii și-au reglat azi conturile interne, eliminând pericolul populismului și euroscepticismului care riscau, în țara de margine care suntem, să aibă efecte devastatoare față de euroscepticismul și populismul Cehiei, de pildă: țară față de care Rusia e la distanță de 3 mări și vreo câteva țări.

Nu o să intrăm în erorile pe care le-a făcut PSD – sunt multe și trăite pe pielea fiecăruia care n-a depins cu afacerile de partidul-stat. Dar două erori de pincipiu merită amintite – pentru că sunt exact genul de erori care ”se iau”:

-, prima eroare: miza exclusiv pe cumpărarea electoratului, neutralizată de introducerea tabletei anti-fraudă – care a verificat fiecare buletin înainte de vot – a fost identică cu introducerea camerelor de luat vederi de la Bacalaureat:
nu tu morți în cabina de vot, nu tu turiști electorali, nu tu inși plățiți să voteze în numele rudelor de afară. Adică un sistem după care lipsa fraudei te aruncă sub masă.

-, a doua eroare: miza pe un electorat care se dizolvă biologic, miza pe slăbiciunile oamenilor și nu pe calitățile și potențialul lor.

Dar, mai ales, ignorarea imensului val de tineri care, în tinerețea lor, poate nu știu ce vor, dar știu sigur ce nu vor. PSD nu i-a cunoscut până la aceste alegeri pentru că până acum ei s-au ferit de vot. Dar a fost foarte aproape să-i cunoască în ianuarie-februarie 2017 în centrele marilor orașe, și în 10 august 2018. Partidul, însă, a refuzat să-i privească în ochi.

Lăsăm la o parte discursul antieuropean, într-o țară în care nu e familie lărgită care să nu aibă câțiva emigrați: sau tu din ce credeai că trăiește mătușa: din suta ta de lei pe care i-o pui la pensie din datoria suverană, sau din suta de euro de la nepot?

O să vedem rezultatele în câteva zile:
România va înregistra una din cele mai mari prezențe la vot din întreaga UE, iar prezența la vot a diasporei (în ciuda unei organizări proaste vecine cu sabotajul) va umili orice alt stat, chiar și procentual – că nu mai vorbim de valorile absolute.

Tocmai de aceea, va deveni un exemplu așa cum a fost un exemplu la ieșirea în stradă împotriva ordonanțelor pe justiție:

E ora astrală a României – pe care am intuit-o corect, concepută dintr-un melanj mai complex – când am scos în 22 mai pe piață ultimul număr din CRONICILE Curs de guvernare (un link_AICI) :

la pozitiile istoric de avantajoase pe direcția economică, socială, de securitate și de voce externă (ai stat în capul mesei marilor puteri în ultimele 6 luni și n-ai reușit să îngaimi nimic) se adaugă acum trecerea de la mersul de-a bușilea la cel biped în materie de electorat. Adică trecerea de la votant la cetățean.

*

Scriam mai sus că există spirocheți politici care ”se iau”. Iar din acest punct de vedere merită să privim cu atenție la fiecare partid care se crede câștigător al acestor alegeri. Și toată lumea se crede câștigătoare, de vreme ce PSD a ajuns la un scor minim istoric la niște alegeri indiferent care au fost ele de la Ceaușescu încoace.

Să le luăm la rând:

1), PNL: dacă nu-și dă seama că simptomele arată așezarea pe direcția soartei PSD, în câțiva ani vor avea aceeași soartă – pe deplin și absolut științific explicabilă:

Nu există segmentul de tranziție ca generație de la cei bătrâni și până la cei tineri. Nu știu dacă la ora asta Liviu Dragnea va fi arestat după verdictul de mâine:

știu însă că sub el, până la ultimul baron local, nu există linia de câteva zeci de personaje articulate care să preia, în cunoștință de cauză și după alte principii, hățurile partidului. O șansă (și nu-i doresc PSD o astfel de șansă) e reîntoarcerea partidului lui Victor Ponta: dar nici acolo nu există forța de tracțiune a căruței cu puroaiele de peste tot cuprinsul țării, care au asigurat stabilitatea partidului.

Or asta ar trebui să stârnească în PNL o întrebare: în fața noii (chiar noii!) mobilizări a votanților, are partidul acel segment de tranziție între vechii politicieni și cei cu caș la gură?

Segment format nu din cărătorii de geantă ai grangurilor, ci format din niște inși care știu bine meseriile lor, care știu politică, care vor la putere nu de foame, ci pentru că au ceva de dat, nu de luat, și care știu – asemenea unui sniper – unde ajung, deviate de vânturile vremurilor – dorința și așteptările electoratului lor.

Nu știu dacă cineva înțelege aluzia.

2), Alianța 2020 – USR-PLUS: viitorul iminent le oferă prima șansă: cei care azi exersează politica la simulator și, din când în când, prin noroaiele patriei și damful micilor orășele:

cea mai mică asemănare cu partidele mainstream le va spulbera electoratul determinat, combativ dar țâfnos, care nu va pricepe niciodată că politica e un joc al compromisurilor și nici că o promisiune poate fi luată altfel decât în serios.

Din acest punct de vedere, alianța trebuie să se ferească de efectul focului de paie – și nu numai ea:
ci întreg macronismul european, conceput pentru a aduna uriașele mulțimi dezamăgite de partidele ideologice care ar putea luneca spre populism și extremiste.

Rămâne la latitudinea acestor politicieni – cu potențial mare, care vine din tinerețea, adică din perspectiva lor – dar neapărat și a istoriei, să stabilească dacă avem de-a face cu un experiment politic sau nu.

Nu știu dacă cineva înțelege aluzia.

3), Pro România sunt Victor Ponta, Daniel Constantin și Corina Crețu. Doar n-o să fie Adrian Țuțuianu sau Mihai Tudose.

Șansa de viitor ar fi să reziste la tentațiile pe care le-ar oferi o explozie în PSD în cazul debarcării, sub orice formă, a lui Liviu Dragnea. Caz în care s-ar putea reîntoarce în efluviile pe care partidul le emană la nivel local.

Puțini ar face, însă, diferența între PSD-Dragnea și PSD-Ponta: vechii baroni își negociază la sânge sprijinul – iar despre baronii viitori (căci vor fi și din ăștia) nimeni nu le poate intui caracterul și comportamentul.

*

Economia și societatea – după aceste alegeri

Bun: a intrat în joc o generație (sau mai multe) care s-ar putea să nu știe prea precis ce vrea – dar care știe foarte bine ce nu vrea.

E, însă, o generație balama: simte din instinct potențialul acestei țări – simte că suntem într-un moment avantajos și vrea să încline, în sfârșit, balanța către un anume model de societate.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Ridică-te și vorbește! Elitele României și eroarea lor”)

Pentru lucizii din economie, însă, e un moment de responsabilitate: pun umărul acum, sau rămân în urma relației cu autoritatea guvernamentală, cu administrația de orice fel, cu politicul:

aleg modul de exprimare profesionistă a ideilor din economie și societate, sau se ridică – cu competență și discernământ – la înălțimea unui asemenea moment – favorabil din toate punctele de vedere – nu doar de business, ci și de exprimare publică. Vestea rea e că ar mai fi de muncă vreo 10 ani până la obținerea unor rezultate ireversibile.

Dar există și vestea bună: ce înseamnă, până la urmă, 10 ani?

*

Ăsta ar fi cu adevărat patriotism, cel pe care-l așteptăm de 30 de ani:

să poți discuta despre interesele României pentru că oricare dintre aliați știe că te poți uita în ochii lui când vorbești. Și el într-ai tăi.