Bat în lemn, îmi fac cruce și mă rog să mă trezesc din coșmar:
Bucureștiul e bombardat de nu știu ce inamic, sediul redacției e spulberat, iar noi lucrăm de acasă comunicând în timp real pe telefoane și mail: facem calculul pierderilor materiale și al impactului bombardamentului asupra economiei românești.
Rămân în coșmar, dar disperarea se atenuează: dacă dăm la o parte victimele omenești, impactul e nesemnificativ.
România înregistrează pe timp de pace, prin sabotaj și prin politici publice oficial antinaționale, prejudicii mai mari într-o lună decât o noapte de bombardare a Bucureștilor.
Haideți să citim ceea ce se întâmplă și în altă cheie, și să formulăm așa:
Din cauza situației militare incandescente, comunicațiile de transport cu Transilvania sunt întrerupte: autostrada București-Pitești a fost bombardată, iar transporturile se fac agale, pe o șosea cu 2 benzi. (Morții rezultați din acest tip de trafic pot trece la pierderile de război).
Bombardamentele au spulberat autostrada Transilvania – Moldova (cea mai expusă zonă geopolitică a României), astfel că economia Moldovei e aproape total debranșată de fluxul comercial cu Europa de Vest.
Toate resursele României sunt canalizate spre zona de securitate și militară: nu există bani de investiții în canalul de irigații Dunăre – Bărăgan, astfel încât pierdem și oportunitatea de-a fi exportatori neți de cereale într-o climă perfectă pentru cereale.
În timp ce vecinii noștri vestici, fostele țări comuniste (Ungaria, Polonia, Slovacia, Cehia etc), duc politici de adecvare la noile trenduri în economie și la noua așezare economică mondială, România e silită să-și abandoneze spectaculoasa strategie care să alinieze sistemul de Educație la necesitatea viitorului iminent pe piața muncii, și să rămână cu sistemul anchilozat, inadecvat și anti-viitor din anii 90, ”vopsit” nițel cu niște prevederi din tratatul de la Bologna.
Incercarea de a calcula prejudiciile în timp de pace e infinit mai grea decât cea de-a calcula prejudiciile în situație de război.
Sprijin extern? Bineînțeles că există: în afară de SUA care s-au instalat aici potrivit unei ecuații geopolitice foarte complicate, Europa șovăie pentru că nu mai înțelege nimic: hidrocefalii de la guvernare au avut grijă nu doar să taie toate punțile de comunicare cu UE, ci și să compromită orice relație umană (pur umană) pe care ar putea-o avea cu oficialii de la Bruxelles.
***
Ne trezim și revenim la realitate:
1-, Muntenia și Moldova respiră prin Teleorman și Vaslui – căci (Mulțumescu-ți Doamne!), Bucureștiul nu e bombardat.
2-, Sângeroșii noștri naționaliști în toate discursurile și jurămintele publice nu (NU!) au reușit să dea o lege a vânzării terenurilor agricole – așa cum există în Germania, Franța, ungaria, Polonia, Italia – etc, etc – adică la toți: pentru asta se ia mită de la toți, la schimb cu acceptul demonizării capitalului străin.
3-, Depopularea Moldovei și Munteniei crește – iar ăsta e un proces cu accente ireversibile, durează generații până când oamenii revin (dacă revin) la locul de baștină
4-, Producția e cedată în disperare de cauză (căci cineva trebuie să producă, nu?) către capitalul extern.
5-, Transferul de know-how se face cu țârâita: cine să know, cine să mai how?
6-, concurența statelor nu are cum sa te aștepte, mai ales dacă tu te comporți ca și cum ai înregistra prejudiciile unui război:
Ungaria va face, cu BMW, mașini electrice, adică cu de 3,5 ori mai puține piese și componente, iar tu te lauzi peste tot ce bine trăiești tu din industria componentelor.
7-, Energia o negociezi pentru binele unui singur (SINGUR) om.
8-, Capitalul uman:
jumătate (ruralul) îl pierzi aproape total, căci e total rupt de economie și de politicile sociale. Câtimea de sus pleacă unde vede cu ochii să cerceteze, să pună în aplicare, să adauge valoare pragului de sus al economiilor viitorului altora.
9-, Legătura cu economiile care contează:
toate drumurile ocolesc România, iar Ungaria trăiește din ”tăiatul biletelor” la intrarea în UE: autostrăzile din Grecia – Bulgaria – Serbia afluesc pe la ei, Ucraina și Nordul balticilor tot acolo se întretaie, conductele de gaze și firele de energie nu au cum să-i ocolească: tu cum ai ratat pozitia de poartă reală? Și cum suporți acest rateu și cum dormi noaptea știind că în jurul tău lumea se mișcă numai tu stai?
10-, Porcii României sunt rechiziționați pentru hrana armatei, iar proprietarii lor primesc bonuri decontabile la nu se știe ce termen: pentru cine știe ce perioadă, nici de porcăria Europeni nu suntem buni.
Astfel încât apelăm la importuri, iar statul român face apel la mila statelor care ne trimit carne de porc pentru populație. Cum e și corect, mila costă bani și deficit comercial:
așa cum se întâmplă când ai capitala bombardată, mila costă o dobândă de peste 5% (toți ceilalti din UE 27 au sub 3,7) – la cât a ajuns România campioană a împrumuturilor în statele UE.
11-, Justiția se militarizează: dispare mecanismul check and balances, nimirile de procurori se fac la puterea discreționară a ministrului Justiției, toate celelalte entități își pierd relevanța.
12 -, Erai cea mai echilibrat dăruită țară din Europa Centrală și de Est în anul 1990.
***
În maximum 10 ani, omenirea (și economia ei!) va arăta fundamental diferită de cea de azi:
Infrastructura, sistemul de educație adecvat și administrația care să asigure fluxul coerent dintre bugetul de investiții și economia reală vor fi chestiuni basic – numai nătărăii se vor lăuda cu așa ceva.
Ai idee cât plătești tu (tu personal, cu CNP, nume și adresă poștală) costurile acestui război în care nimeni nu atacă România? Și ce ai putea face cu banii ăștia?
Ai idee cum și când vom ieși din acest război în care nu se trage niciun glonț și nu cade nicio bombă?
PS: Când te trezești, dă drumul la televizor și vezi subiectele, temele, dezbaterile, numele și fețele lor.
Ciulește urechea: ce auzi? E pace sau război?
Cu sediul redacției distrus, încercăm să facem un calcul al acestui război, pe care numai tu ți-l poți face: Cât te costă și ce ai putea face cu acești bani?
PS2: Sorry pentru acest detaliu: legătura dintre București și Moldova (prin singurul punct al Drumul European E20) ar fi, în caz de război armat, mai rapidă decât în timp de pace:
în urmă cu 5-6 ani, la reparația precedentă a podului de la Mărăcineni, autoritățile deviaseră drumul spre un pod militar aflat la 500 de metri distanță de intrarea în Buzău: atunci se aștepta 20 de minute, spre deosebire de 50-70 de minute cât a durat, în vara anului de pace 2018, să intri în Muntenia. Progresăm de la un cincinal la altul.
Urmărește-ne pe Google News
