În privința prezidențiabililor de tur doi nu există surprize – ambii candidați, și Victor Ponta și Klaus Iohannis au obținut potrivit prognozelor din ultimele săptămâni. Poate o diferență între cei doi mai mare cu 1-2 procente decât cea așteptată de cei care sperau la o prezență mai mare la vot. N-a fost mai mare. ”Scârbiții” de politică au lăsat iarăși, în mâna votanților dependenți și profesioniști, toate atu-urile.
Câteva observații cu bătaie lungă merită consemnate:
1), Tendința de polarizare a scenei politice (cu primul ei pas – fuziunea PDL cu PNL), așteptată de partenerii externi ai României exasperați de improvizațiile politice. Pentru că asta arată distanța uriașă și fără precedent dintre primii doi candidați și cel de pe locul al treilea. În 2009, Crin Antonescu ocupa locul 3 și promitea înclinarea balanței, cu 20% – n-a avut cum să o facă pentru că electoratul de dreapta a balansat, totuși, spre dreapta. În 2004, Vadim Tudor, cu peste 20 de procente, era un jucător important – n-a avut ce să facă cu voturile pentru că Traian Băsescu i-a confiscat ”țepele din Piața Victoriei” în turul al doilea.
De această dată, locul 3 obține mai puțin de 5,… %, și asta cu sprijinul activ al adversarilor ideologici ai Dlui Tăriceanu, care s-a aflat în prim-planul politicii mereu cu voie de la cineva. Și de data asta PSD i-a dat voie.
Revenind la polarizarea scenei politice, asta ar putea fi un mare lucru bun: mainstreamul stânga (PSD, UNPR,PC) și dreapta(PNL, PDL) ar trebui să măture definitiv improvizațiile de criză pe toate palierele pe care le presupune apariția partidelor de buzunar, pe care făcătorii lor să le tranzacționeze în interesele a 10-15 oameni. Nu dăm exemple – dar atare partide sunt ingredientele din supa primordială a alegerilor democratice – așa că o atare polarizare ne-ar putea scoate, în fine, din cretacicul democrației.
2, Rezultatul primului tur ridică o problemă mare pentru economie: Dl. Tăriceanu. A fost premierul care a ținut, la propriu, în palmă, cel mai mare excedent bugetar al României de la fanarioți (care-și plăteau postul) încoace. L-a cheltuit nu atât pe voturile partidului său, cât pe susținerea inamicilor ideologici care i-au dat voie să fie premier.
Este nu doar omul care, în 2006-2008 avea șansă să priceapă ce se întâmplă, de fapt, în economie (creștere spectaculoasă pe amanetarea viitorului prin creditul cu buletinul votantului inconștient – un soi de sub-prime crise în variantă balcanică), ci și cel care, stând pe un munte de bani, putea întoarce roata istoriei economice a României direcționând miliardele de euro către investiții sau, (vorbă mare în România!) spre o strategie.
I-a dat pe consum – banii ăia au fost aruncați în 6 luni în cazanele WC-urilor patriei și au luat-o la vale. (Nu mai fac o listă cu ”creșterile” salariale și de pensii acordate pentru ca Viorel Hrebenciuc și baronii locali lipsiți de ideologie și de Dumnezeu să câștige alegerile). Și nici măcar pe consum : procesele pe care bugetarii le-au câștigat în instanță după ce măsurile guvernului Tăriceanu au fost abolite de criză se pun an de an la deficitul bugetar și devin cheltuială publică fără să aducă nicio valoare adăugată : în deficit, mușcă din bugetele de investiții !
Dl. Tăriceanu nu a priceput nimic din liberalism, într-un moment în care un liberalism economic smuls fără efort (ce noroc istoric ! – toată lumea era mulțumită) crease șansa restartării economice prin bugetul uriaș acumulat printr-o metodă riscantă: creșterea importurilor și miza pe consum.
Ghinionul României post-decembriste a fost că a pus acest buget de restartare la picioarele Dlui. Tăriceanu. Să dăm google, să căutăm despre ce bani vorbim, să vedem ce s-a ratat și mai ales cum s-a ratat atunci – apoi să-l dezbrăcăm pe fostul premier de haine și de morgă: nu mai rămâne nimic.
Acest om are șansa numărul 1 de-a deveni premier la dispoziția lui Liviu Dragnea, în cazul că Victor Ponta va câștiga președinția : e relaxat pentru că nu va pricepe niciodată cât de mare e răul pe care l-a făcut.
Important: nu vom putea vorbi de o politică de stânga (e primul an de după Gheorghiu-Dej în care școlarii au început școala fără abecedar pentru că hoții nu s-au înțeles la comisioane, e al 4-lea an în care cardurile sănătate nu vor funcționa- și nu vor funcționa nici în 2015 – pentru că mafiile din medicamemte și servicii medicale au de finanțat ce nu mai pot finanța contractele publice din teritoriu – ca să vorbim de politici de stânga autentice – etc, etc) și nici de dreapta.
Va urma tot o improvizație, din care va scăpa care cum va putea: ISD-urile cu delivering, capitalul autohton cu peticeli acoperite de sloganuri naționaliste.
3, Monica Macovei – un experiment politic și electoral.
Fără mașinăria devastatoare de vot a marilor partide, cu o campanie scurtă, cu lipsă de expunere mediatică la masse, a trecut un test de logică internă a unei filosofii sociale cu puțină trecere într-o țară balcanică. ”Țară balcanică” însemnând, aici, logica învârtelii care tolerează, la bază, pe marii descurcăreți din vârf – în opoziție categorică cu filosofia popoarelor nordice față de aleșii comunității.
Și dacă ar fi luat doar 3%, Monica Macovei devenea o miză politică în care să investești în viitorul mediu: ea a dovedit, însă, că într-o țară în care ”învârteala” e încă o valoare de preț la votantul majoritar, lupta cu corupția ”alesului” complice prin mită electorală cu victima sa electorală, ai cu ce să construiești o conștiiță publică a corectitudinii.
Să ne înțelegem: Monica Macovei nu înseamnă lupta anticorupție, ci doar percepția ei.
4, ”Bună, bună”. E șocant că Traian Băsescu s-a putut asocia, prin Elena Udrea, cu cea mai trivială campanie electorală posibilă de la pecenegi încoace.
Să vorbești cu discurs de dreapta pentru un mediu antreprenorial care are așteptări limpezi de la dreapta în termenii în care-și vorbesc niște bețivi lenești de autobază înseamnă 2 lucruri:
-, fie Traian Băsescu face un experiment existențial și vrea să testeze (învers decât o face Monica Macovei) sistemul de valori valabil pe centură (pe centura reală, nu pe cea politică),
-, fie asta mică și ”bună” e mai mare în grad ca el. E drept că funcția bate gradul, dar cum funcția a trecut…
5, Traian Băsescu : o umbră a omului care, în ciuda severelor probleme de caracter, a luat cele 4-5 decizii care au scos România ultimilor ani decisiv cu fața spre un luminiș (uneori încă mă joc cu imaginația și văd cum ar fi arătat o Românie cu Dl. Geaonă președinte, Vântu, Voiculescu și Patriciu consilieri) și cu Dl. Sârbu (adică la vedere cu Dl. Ponta) premier.
Probabil că, dincolo de ”pragmatismele” specifice politicienilor amorali, trebuie să ai o forță interioară cu totul deosebită ca să nu-ți ia puterea mințile.
Nu va face niciun serviciu nimănui, nu va produce niciun vot prin dreptatea pe care, pe anumite paliere, chiar a avut-o.
6, Jocul încă nu e jucat.
Miza rămâne la prezența la vot a ”scârbiților” de politică – cei care vor o ”viață mai bună” (eventual ”pentru copii”, dar care nu au organ pentru a percepe că sunt o câtime de milionime din decizia finală , când rezultatul decisiv tocmai asta e – o sumă de câtimi de milionimi…).
Important: Mai sunt posibile încă suprize. Nu din cele care țin de conștientizare a votului, a semnificației lui și a greutății lui în ecuația socială care presupune alegerea în deplină cunoștință de cauză a celui care va avea un cuvânt greu de spus în direcția în care o va lua România.
Surprize…”surprinzătoare”, cum altfel? : Suntem o țară la granița dintre două forțe geopolitice aflate în plină confruntare, supusă unui scenariu în care lucrurile ar putea ieși prost, dacă nu se elimină orice risc: dacă dăm la o parte Polonia, suntem singura țară dintre Germania și Rusia care ar putea oferi garanțiile pe care Ungaria și Bulgaria Nu le mai pot oferi de mult.
Hai să observăm că în numai câteva săptămâni (ca o coincindență – la alegeri) am pierdut, în plin război rece, pe șefii principalelor servicii secrete: unul a demisionat, celălalt a formulat public că-și depune mandatul la picioarele viitorului președinte ) ceea ce înseamnă autosuspendare pe următoarele luni. Nu sunt, deci, numai alegerile ”noastre” prezidențiale – și putem fi siguri că problema președintelui României se pune în termeni puțin mai complecși decât în județul Dlui. Dragnea.
7, Urmează un calendar complex pentru economie: schimbarea paradigmei de fiscalitate (România urmează să treacă – sau nu! – la ”nivelul următor” de prestație economică în UE – repetițiile s-au terminat, decorul e montat, chiar trebuie să-și joace rolul de periferie industrială), aderarea la euro (decizie capitală dpdv politic pentru o țară pândită de pericolul centrifugării) și scăderea dependenței de exterior (fără de care nicio politică economicăși fiscală nu e fezabilă pe termen mediu măcar).
Ei bine: toate acestea sunt depedente de ecuația politică rezultată după aceste prezidențiale :
niciunul din acești inconștienți și incompetenți dpdv economic nu va ști că, în momentul în care i-au adus pe lume mamele lor, s-a jucat sorta unei țări și a 20 de milioane de roboței , care depinde de cât de lucizi sau de cât de mici la suflet pot fi ei în momentele cruciale.
12 răspunsuri
1. În pofida ponderii serioase a primelor două partide, scena politică nu va fi acaparată doar de acestea. Sunt prea multe problemele României pentru a fi exprimate doar de două partide. Urmează să se formeze partidul doameni Macovei…
2. Tăriceanu, prim-ministru?!… nu cred. Mai repede cred într-un PM verificat deja de parteneri importanţi. Major.
3. Aveţi dreptate, M. Macovei reprezintă percepţia anticorupţiei. Dar nu numai. Felul în care ambasadorul Gitenstein mărturisea în martie 2012 că nu mai sună în centrală la Washington pentru anumite poziţii, ci se consultă cu M.M., este inubliabil pentru mulţi. Şi mult mai important decât DNA.
4. Da, campania E.U. este o marcă a trivialităţii politice. Acceptată d epuţini români, dar nu atât de puţini pe cât ar fi fost de dorit.
5. De ce faceţi o reverenţă dureros de contrariantă domnului Băsescu? Găsiţi că merită?
6. Jocul nu este jucat. Dar acest joc nu este cu adevărat relevant în cocnirea geopolitică. Oricare dintre alegerile noastre este cu ochii spre vest. Unii în Europa, alţii ceva mai departe. Veri suntem, cum s-ar spune, nu inamici.
nu-i o reverență, doamnă : așa cum explic și în text, dacă la alegerile din 2009 ar fi câștigat (așa cum și cu cine știm cu toții că ar fi făcut-o) dl. Geoană, am fi trăit într-o Românie foarte diferită de cea de azi.
fermitatea parteneriatelor externe și ireversibilitatea lor (să nu-mi spuneți că nu au ținut de noi, pentru că vă dau exemplul Ungariei), alături de impunerea prin forță brută a unei justiții care funcționează după cu totul alt ceas decât mecanismul socio-politic care a produs-o – sunt doar 2 din cele 4-5 acțiuni politice prin care TB și-a ”servit patria”. iar noi tocmai trăim în siajul acestor acțiuni care, ne e sau nu simpatic omul, fac parte din pașii istorici către funcționarea a ceea ce prin clișeu se numește ”statul de drept”. lăsăm la o parte sistemul complicat de interese care au produs acest sistem de acțiuni – dar TB face parte mai degrabă din generația ”tovarășilor responsabili”, care au limpede în minte, în mijlocul coteriilor și al mizeriilor de tot felul, limita peste care nu se trece – și care se deosebesc foarte tare de ”generația tânără” a acestor inși pentru care discernământul și responsabilitatea generală sunt abstracțiuni politice. (apropo – discutam zilele trecute, accidental, cu cineva implicat în campania dlui Ponta – și care vedea totul foarte ”funny” – textual – în a crea minciunile de vânzare în spațul public, menite să-i aducă voturi candidatului dar provocând prejudicii de neimaginat în economia și viața reală de dincolo de alegeri. da – ”funny”).
personal cred că sunt puțini cei care ar fi putut face asta în acel moment – într-o conjunctură în care ”aleșii” au fost produsele compromisurilor dintre baronii locali (cum e cazul actualului premier, de pildă, dar cum ar fi fost și cei de la pdl – E.Udrea și A Videanu sunt doar 2 exemple).
mă număr printre cei pentru care defectele (unele grave) ale unui om nu-i anulează nici calitățile și nici valoarea acțiunilor necesare și benefice – iar această insistență cu care caut după calitățile oricui nu-mi e, ca om și cetățean, ușoară. de altfel cred că nici ni-mi iese chiar de fiecare dată, dar am să insist mereu:)
Nu inteleg de ce numiti „statul de drept” un cliseu. Daca e corespondentul romanesc al lui „rule of law” – veti genera mult confuzie cu acest atribut. E un adevar de necontestat ca e un principiu mai important chiar si decit democratia, ca e la baza dezvoltarii Europei in ultimii 300(sa zicem) de ani.
E TB cauza priponirii atitor delincventi? Daca da, atunci i se poate ierta hăhăiala cu emtiuău-ul aruncată aiurea in discutia cu poate singurul ministru de finante roman care nu e urechist.
Chiar nu glumiți când evocați perspectiva unei Românii asemănătoare Ungariei lui Orban în situația în care Geoană ar fi obținut funcția de președinte al țării în anul 2009???
Mircea Geoană mai are foarte puțin și va respira 100% aerul Potomacului chiar pe malul Dâmboviței trăind. Rar am văzut așa ceva, o atât de mare și completă admirație față de o țară, alta decât cea proprie.
Derapajele ”iliberale” – în sens politic – ale dlui Orban îi sunt la fel de străine lui Geoană precum partea nevăzută a Lunii. Poate ar fi fost mai moale, mai concesiv decât Băsescu, admit. Dar are o inteligență diplomatică net superioară și România ar fi avut acum un set de ”amiciții externe” cu geometrie variablă, foarte necesare și utile. Și nu ne-ar mai fi explicat dl. Friedmann cu atât de mare lejeritate ce trebuie ”să dăm” dacă vrem să fim parteneri reali cu americanii. Nu credeți?
nu glumesc. chiar a fost nevoie de forță să-l trimiti pe Dan Voiculescu acolo unde-i este locul și să-l scoți din mecanismul de mituire sub toate formele a politicienilor din cele mai diverse partide și de a propaga un anume fel de-a face politică. Și pe ceilalți. fără o pârghie internă puternică nu ar fi funcționat nimic. îmi răsună încă în urechi destule mesaje odioase care prindeau/ar fi prins suficient cât să legitimeze politic orice aberație. căci nu vorbim aici de ”americanimsul” dlui Geoană (aproape la propriu mai catolic decât papa).
friedman: o credibilitate tot mai limitată – întâmplător am auzit cum se fac analizele acolo de la oameni chiar îmbiați să se implice.
apropo de ce trebuie ”să dăm”: să nu uităm că TBăsescu a avut un mare câștig electoral în 2004 cu acel ”au venit să-și ia tainul”, referitor la europenii cu care se fotografia ANăstase. Astăzi ”tainul” s-a umflat în mulți: afacerea EADS. Orice se foloseste oricum.
Exceptionala analiza. Intradevar si mie mi se pare ca Tariceanu va fi propunerea pentru prim ministru pe care o va inainta Victor Ponta. Are toate ingredientele necesare : nu ii trebuie decat asigurat confort personal pentru el si nevestele lui, are obrazul gros si va face cum ii vor dicta stapanii din umbra, este singurul pe care Victor Ponta il poate controla cat de cat, altfel riscand sa puna un premier care sa ii zica presedintelui sa stea cuminte in cotroceni si sa iasa ca maimutza de la zoo cand o cheama primul ministru. Si in plus, in aceste vremuri grele care se anunta ce bine este pentru PSD sa poata sa fure cu mana unui „penelist”. Asa nu isi vor supara poporul si cand va fi groasa treaba vinovatul de serviciu este acolo la treaba. o vrea poporul capul lui Motzoc? Sa-l ia sa faca ce vrea cu el.
1.D-l Tariceanu este toxic ca prim ministru prin insasi viziunea sa asupra rolului statului in economie, „descifrabila” inca in 2002, cind a scris „Reconstructia liberala a Romaniei”.
El nu intelege ca rolul statului nu este de a se retrage total din viata economica, ci de a prelua pro-activ functia de DEZVOLTARE ECONOMICA si industriala.
Analizind „programul economic” al PNL 2005-2013, se poate constata ca el era un „sumar” de „vom face”, „vom sustine”, „vom incuraja”, fara un „proiect national” concret si fezabil.
Aceasta evaluare apartine si Blocului national Sindical, care aprecia acest proiect ca pe unul vag, teoretic.
2.D-l Grosu remarca politica economica gaunoasa a lui Tariceanu, dar nu se refera la faptul ca inginerul Tariceanu nu putea construi un „proiect national” de reconstructie economica si industriala”, ca proiect liberal, cita vreme nici macar „intelighentia economica” a tarii nu vorbeste de necesitatea lui.
Cita vreme clasa politica nu are la dispzitie un proiect national, ce ar fi de asteptat de la Ponta, Iohanis sau Tariceanu?
Starea Romniei este rezultatul acestui „desert stiintific”, care nu ofera nimic politicienilor ca viziune concreta si pro-actiune, afara de exercitii de imagine, ale consilierilr romani ori straini de campanie electorala.Apoi urmeaza alti patru ani de adminstrare economica a tarii, fara „busola si instrumente (economice) de bord”.Fara busola, care ar trebui sa fie un proiect economic national, in fond ce astepati de la Ponta sau Iohanis, stimate d-le GROSU?Ori de la Tariceanu?
Nu cred ca Tariceanu va fi nominalizat ca premier daca Ponta cistiga, fiidca el are nevoie de un om nou, tinar, fiind in curs de a epura vechea garda politica, indiferent de provenienta ei, pentru a scapa de toate increngaturile de presiune ale acesteia.
Argumentele in aceasta directie sint multe altele, printre care acela ca Tariceanu a dovedit in vremea lui Basescu, ca nu este o „persoana sigura”, dupa ce se vede cu desagii in caruta.
Apoi, Ponta are la indemina o femeie inteliganta, tinara, energica, scolata, cu mentalitate de cistigator, care s-a tinut de el in ciuda nejunsurilor – putind deveni „doamna de Fier” a Romaniei, in economie.
Cred ca d-l Tariceanu a fost doar un instrument de lucru, pentru a cistiga alegerile, urmind sa fie resplatit, dar cu o alta functie decit cea de P.Ministru.Practic, cred ca a fost rasplatit deja, cu functia actuala…
„Nu cred ca Tariceanu va fi nominalizat ca premier daca Ponta cistiga, fiidca el are nevoie de un om nou, tinar, etc”
Ba eu cred ca sunt sanse. O carpa veche isi face foarte bine treaba, mult mai bine decat una noua. Fara sa cracneasca. E o miscare sigura. Priviti la „taranistul” Ciorbea ce bine se misca..
„nu vom putea vorbi de o politică de stânga ….și nici de dreapta”
dar e bine ca au ramas doar doi poli:
„Revenind la polarizarea scenei politice, asta ar putea fi un mare lucru bun”
Adica e un mare lucru bun ca avem doi hoti mari !? Si sa ne miram ca nu merg oamenii la vot! Cred ca-i de mirare ca s-au dus si atatia!
Ba eu cred ca atatea gafe facute de Ponta la adresa diasporei si atitudinea sa obraznica fata de contracandidat, care fiind mai echilibrat si mai taraganat la vorba nu inseamna ca nu gandeste si nici atitudine de mosier n-are,I-A REVOLTAT PE MULTI NEHOTARATI care acum se vor prezenta la vot in favoarea lui Iohannis.
Din punct de vedere psihologic sunt doua tipuri temperamentale diferite:un echilibrat si un coleric!
Gresec cei care admira rapiditatea si promptitudinea raspunsurilor, in speta a minciunilor fara acoperire!
Conteaza mult calitatea omului care se dirijeaza singur, nu e tras de sfori si nu e mincinos.E inclinat spre treburi serioase.
Multi motiveaza aberant respingerea fata de Iohannis.De fapt fiecare are un interes de aparat:unii si foarte multi se tem ca-si vor pierde beneficiile, unii fiind privilegiati de sistem, altii mai saraci temandu-se ca dispare si putinul pe care-l primesc dupa ani de munca.Nu mi-e mila insa de cei care asteapta privilegii si primesc ceva fara munca!Dar, sunt un pericol ca se lasa manevrati de PSD!
Dar, vorba lui Ponta „au fost mai bine organizati la furat” , acum se pare ca au pus accent mai ales pe asta si pe pomeni din bugetul tarii pentru votantii lor, bani care trebuie pusi la loc din buzunarul celor care muncesc in tara sau in afara ei….si pe care ii sfideaza Ponta cu modul in care nepermis procedeaza.
A avut grija sa unga locurile de unde ies voturile, copiilor le-a dat foarte putin, ca nu voteaza , asa ca pot invata si fara conditii, ca ar fi costat prea mult si nu merita, dupa parerea si sistemul adoptat de papusa manuita si cu nasul lung!
care sunt acele 4-5 decizii luate de T.Basescu care au scos Romania ultimilor ani decisiv cu fata spre luminis?
Vreti sa spuneti ca acum Romania o duce foarte bine datorita celor 4-5 decizii? Si, ori sunt 4 ori sunt 5? Sau in realitate niciuna? Poate va referiti la taierea pensillor si salariilor si banii de la FMI, stiti chestia aia cu centura de siguranta si mormanul de 250.000 dolari,la care mai adaugam si spagile, care toate au ajuns in buzunarele lui base ai a acolitilor lui. Astea sunt cele 5 decizii?