(Moto:
Vorba vestitului comic Groucho Marx: „De ce mi-ar păsa de generațiile viitoare? Ce au făcut ele pentru mine?” – Valentin Lazea – ”O istorie morală a politicilor Monetare și Fiscale”)
Pare că nu există nicio legătură între logica necruțătoare și a-morală a banului și moralitate, nu?
Există – și ea ține de natura oarecum ”subvesivă” a naturii umane – cea care face ca acest ”numărul 2” din fundal al fiecăruia dintre noi (cum ne învață C.G. Jung) ține lucrurile pe orbita secretă care guvernează vremelnicele legi sociale și economice emise de guverne.
Când, în primăvara anului trecut, Valentin Lazea – economistul-șef al BNR – ne trimitea la CursDeGuvernare primul text din seria ”O istorie morală a politicilor fiscale și monetare”, nu știam că ele s-ar putea transforma într-o carte – am publicat pentru că am văzut în seria celor 3 texte un fel de validare a adevărului că, sub stratul teoretic al științelor economice, continuă lupta profund umană din jurul producerii și administrării resurselor – o luptă începută acum zeci de mii de ani în fața peșterii în care, la lumina unui foc aprins cu greu, se contabiliza, monetiza, administra și capitaliza ceea ce a adunat tribul peste zi.
Valentin Lazea nu o ia – în istoria lui – chiar de acolo, ci din adolescența capitalismului liberal, cel care ne ține astăzi – în cea mai eficientă și mai tolerabilă dintre societățile configurate de hominizi – în echilibrul mereu precar dintre valoarea produsă și incredibil de complicatele uneori sisteme fiscale și monetare prin care guvernele administrează economiile și societățile.
Nu știu dacă Valentin Lazea știe – sau a intenționat să o facă – ce mai dezvăluie cartea configurată în textele publicate pe CursDeGuvernare: anume că răsucește cuțitul în rana nostalgiei după naturalețea ideologiei în economie:
Când stânga era mai preocupată de distribuția resurselor și de echilibrul taxării între capital și muncă – și nu obsedată de LGBT, anularea istoriei și a identității individuale, ”diversitatea” ca nouă religie și mistica schimbărilor climatice;
și când dreapta era mai preocupată de meritocrația individuală și de logica eficienței bazate pe recompensă, decât pe ”incluziune”, corporatizare pe model etatist și incursiune electorală brutală în teritoriul ”vechii” stângi.
Pentru că asta configurează exemplele de politici sofisticate, contextul economic (inclusiv cel social si militar), ideologic și tehnologic pe care Valentin Lazea le aduce – cu o privire, cum altfel decât ”din dronă”, asupra tentației economiștilor de-a-și duce cărțile de economie în pod:
Sub noile teorii, sub improvizațiile și experimentele economice ale acestor decenii – marcate de politicile fiscale și monetare, stau fapte, fenomene și efecte care interferează cu viața concretă a unor generații, iar deasupra focului ațâțat de noile teorii, cărți, tratate și ”Nobeluri”, stă oala în care fierb în aceeași supă de zeci de mii de ani trei ingrediente: natura umană, resursele care o susțin și politicile fiscale și monetare care le ”leagă”:
Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ”harta” propusă de Valentin Lazea, cartea validează total nevoia de-a aborda critic politicile financiare, fiscale, monetare – economice, ale guvernelor care – fie că ne place sau nu, sunt jucătoare în viața noastră individuală.
Căci putem ignora legile naturale, dar nu le putem și abroga.
Două informații:
1: Despre ce e vorba, de fapt:
cele 3 texte în jurul cărora e configurată cartea pot fi citite – nu le comentă, le livrăm pur și simplu – aici:
2: Cartea (coperta, mai jos) va fi lansată marți, 16 ianuarie, de la ora 18,30 – la Librăria Cărturești din strada Verona. Autorul va fi la dispoziția prezumtivilor săi cititori.
(Citiți și: ”Valentin Lazea / Legile Universale ale Economiei și joaca globală de-a le rescrie”)
***
***
***
