Cu un picior în vacanță și cu unul în calculele consecințelor pe care le poate avea desemnarea – complicată și dubioasă – a noului guvern,
românii de bună credință ignoră adevăratul și esențialul derapaj :
apariția – sub perfida invocare și abuziva folosire a conceptului de ”stat de drept” – a unei Puteri cu adevărat IMUNE la acuzațiile de abuz, la acuzațiile de depășire a atributelor constituționale și la cele de imixtiune arbitrară în decizia politică.
E vorba de Curtea Constituțională a României din anul 2017 – care, pas cu pas, a devenit cea mai periculoasă Putere în România – alături de celelalte 3 ale unei democrații (Legislativă, Judecătorească și Executivă) – : o să o numim aici PUTEREA ABUZIVA.
Da, Curtea Constituțională a României, în anul 2017, este cea de-a patra putere în stat: Puterea Abuzivă.
Înainte de a intra în problemă, să mai spunem aici 2 lucruri de principiu, care, atenție!, nu sunt metafore:
a),vestita infailibilitate a Papei de la Roma e mai mică decât cea a Curții Constituționale a României din anul 2017 : cei 9 judecători se bizuie, în abuzurile pe care au început să le facă, pe principiul că o decizie a CCR nu mai poate fi contestată nicăieri – hotărârile de aici au impentrabilitatea destinului.
b),Niciuna din deciziile CCR NU comportă în vreun fel responsabilitatea vreunuia din cei 9 aflați la limita dintre om și Dumnezeu : or acest lucru nu se petrece nici la cei mai de proastă calitate politicieni (și avem cu duiumul!), până și ăia se presupune că ”plătesc politic” :
ei bine, cei 9 din CCR se află deasupra oricărei responsabilități și judecăți INDIFERENT DE ABUZURILE PE CARE LE COMIT – ȘI CHIAR LE COMIT! – iar după abuz pot pleca liniștiți acasă să-și savureze pensiile de mii, multe mii de euro:
Ceaușescu avea o putere mai mică – și, oricum ăla cel puțin nu se dădea un mare democrat în sensul liberal.
Și acum, despre ce vorbim :
1), CCR a devenit, IMPOTRIVA CONSTITUȚIEI, izvor impenetrabil de lege
De câteva luni, CCR ne spune că ceea ce vedem cu toții nu e adevărat, că legea NU trebuie să protejeze cetățeanul ci pe cel care-l abuzează pe cetățean, și, că, în definitiv, CCR e structura care interpretează nu doar Constituția, ci și legea.
Păi, ce ne spune CCR despre ceea ce vedem noi :
1-A, Când CCR a decis că Parlamentul României (prima putere în stat și LEGIUTORUL) E OBLIGAT să pună un prag la legea abuzului, ȘI-A ÎNCĂLCAT ATRIBUȚIILE CONSTITUȚIONALE.
Există state în care abuzul Nu are un prag , așa cum există state în care are prag – iar aceasta a fost decizia LEGIUITORULUI.
Prin decizia DE-A OBLIGA PARLAMENTUL să pună un prag valoric la abuz, CCR a devenit izvor de lege, de imixtiune în actul politic al deciziei, de guru abuziv al interpretării legii.
CCR ar fi trebuit să se rezume la a spune și argumenta de ce legea e constituțională sau nu.
Această decizie a CCR e atât de halucinantă, încât eu, unul, mă mir că CCR nu a stabilit și pragul în sine.
Dar e un lucru și mai halucinant: nu exclud ca, în cazul că Parlamentul va pune un prag inconvenabil familiei Dragnea, CCR se va implica în ridicarea lui.
(O mică întrebare: la cât va fi stabilit pragul penal la abuz? După mercurialul abuzului de la București – unde 20.000 de euro e mărunțiș – sau după mercurialul de la Țăndărei – unde 1.000 de euro e o avere?)
1-B), Cum dai peste cap o societate întreagă printr-un abuz al CCR:
Singurul lucru logic abordat de CCR în chestiunea legii abuzului A FOST COMPROMIS DE INTEPRETAREA ÎMPOTRIVA CETĂȚEANULUI a modului în care trebuie înțeleasă legea de către cea de-a doua putere în stat – puterea judecătorească.
Legea avea o problemă : trebuia să fie mai limpede în definirea abuzului și să clarifice sitanga ”îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu”.
Ei bine: CCR nu s-a mulțumit să ceară clarificarea sintagmei :
CCR a decis, în locul LEGIUTORULUI, ce anume înseamnă sintagma : încălcarea legilor sau Ordonanțelor.
Or acest abuz e nociv nu doar că scapă niște aleși locali de penal în cazul abuzurilor, ci dă peste cap întreaga societate :
Majoritatea concursurilor pentru posturile în întreaga administrație, selecțiile, interpretarea legilor (vezi, de exemplu așa numitele OP-uri ale ANAF care spulberă sau iartă companiile cinstite la un loc cu cele evazioniste) etc sunt reglementate prin legislație secundară sau terțiară : hotărâri de guvern sau chiar ordine de ministru.
Dacă falsifici concursul la inspectorii scolari, sau la companiile de stat, sau oriunde în țara asta – NU e abuz – ne spune CCR : sunt încălcate HG-uri și ordine de ministru, nu legea …
Știți care e cel mai tare exemplu ? PNDL : 30 de miliarde (treizecidemiliarde) pot fi împărțiți abuziv fără ca cineva să fie acuzat de abuz: împărțirea banilor se face prin ordin de ministru.
Da: Un ministru care împarte CUM VREA EL cei 30 de miliarde NU poate fi acuzat de abuz.
Așa a vrut CCR!
2), Toate deciziile CCR din ultimele luni au legătură cu familia Dragnea și se subordonează intereselor politice și judiciare ale acesteia
Da, Curtea Constituțională a anului 2017 nu mai are timp de Constituție: CCR 2017 e ocupată până peste cap cu fabricarea de legislație pentru familia dlui. Liviu Dragnea.
Juriștii de toate nivelurile – de la judecători, procurori și avocați sunt stupefiați de fracturile logice ale CCR :
pe de o parte, CCR respinge excepția făcută de Bombonica Prodana (fosta nevastă a lui Liviu Dragnea – interferată cu dosarul liderului PSD), însă, după respingere, e luată în considerare excepția pentru a crea lege – așa cum am scris mai sus.
De fapt, toate deciziile CCR din ultimele luni au legături directe sau indirecte (DAR MAI ALES DIRECTE) cu cei doi :
Două au fost până acum temele în jurul cărora această nouă putere în stat s-a concentrat – ca și cum dezvoltarea României și cheia guvernării ar sta în crearea unui tertip juridic pentru rezolvare :
2-B) Pragul la abuz. El trebuie să fie musai implementat – dar de valoarea acestui prag se va ocupa însuși inculpatul căruia CCR i-a ridicat mingea la lopată.
2-B) CCR i-a ridicat cetățeanului Liviu Dragnea încă o minge la lopată – tot devenind izvor de lege, peste LEGIUITORUL LEGITIM (PARLAMENTUL) :
CCR a decis (în locul legiuitorului) că interdicția de-a face parte din guvern pică, odată cu grațirea faptelor de abuz sau a oricărei fapte penale.
Decizia CCR ESTE PROFUND NECONSTITUȚIONALĂ: câtă vreme o bancă, un ghiseu, o firmuliță, are voie SĂ NU ANGAJEZE PE CINEVA CU CAZIER, oare de ce guvernul României e obligat să nu țină cont de cazierul, caracterul și vocația spre hoție, delapidare și abuz a unui membru al său?
3) Înainte de-a lucra împotriva Constituției, CCR și-a asigurat super-imunitate
Da: cei 9 curajoși s-au îngrijit, înainte de-a abuza Constituția, că nu au cum să pățească ceva.
În luna aprilie, beneficiarii deciziilor ANTI-constituționale ale CCR au cerut și primit super-imunități, creștere de pensii și alte privilegii. Nu pot fi trași, de exemplu, la răspundere, decât dacă sunt de acord 2/3 membrii CCR. (un LINK CU DETALII AICI)
Cum CCR este un organism în care numirile se fac exclusiv pe criterii politice, haideți să ne închipuim cum se împarte clemența în interiorul acestei ”dumnezeiri” păcătoase a României .
Iar în înțelepciunea ei, Curtea a prevăzut și s-a îngrijit și de dizidență :
4) Interpretarea ”antiPSD” a legii – sancționată prin secretizare
Da: vinerea trecută, întrucât judecătoarea CCR Livia Stanciu a avut altă opinie decât cea a președintelui CCR Valer Dorneanu, acesta a convocat nazgulii Curții și au decis : NU se publică opiniile separate/divergente/în dezacord cu decizia generală a curții, dacă aceste opinii conțin argumente care ar putea produce probleme stăpânului politic al CCR.
Haha! : oare ne-am putea închipui o decizie a CCR în care dl. Valer Dorneanu să facă opinie separată de ceilalți , iar ceilalți să-i cenzureze opinia separată și nici măcar să nu i-o facă publică ?
Eu, unul, nu mi-aș putea închipui. Și iată de ce :
5) Puterea infailibilă a anului 2017: un procuror comunist din anii 60. Cum ar arăta ministerul de Interne cu Vișinescu ministru
Poate să pară de mirare că un asemenea abuz instituționalizat, folosindu-se de siluirea Constituției în defășurarea abuzului împotriva oricărui cetățean care trăiește sub această Constituție, e posibil în România, la 27 de ani de la căderea comunismului și la 10, 5 ani de la aderarea la Uniunea Europeană.
Dar nu are cum să fie altfel :
Șeful CCR este dl. Valer Dorneanu : în 1967 (unamienouăsuteșeizecișișapte) – era deja procuror, dupa ce și-a început facultatea pe vremea și mentalitatea și sistemul juridic al lui Gheorghiu Dej – dl. Valer Dorneanu era procuror !
Din acest punct de vedere, a-l pune pe dl. Dorneanu la CCR, azi, 2017, echivalează cu a-l pune pe pe torționarul Vișinescu la Interne. Sau pe Ioan Popescu ”Dumnezeu” la Cultură. Sau pe Nikolski la Administrația Penitenciarelor. Sau pe Ecaterina Andronescu încă o dată la Educație.
Procuror care s-a ținut cu orice preț în șa înainte de 1989 (timp de 18 ani, într-un sistem criminal și abuziv), după Revoluție dl. Valer Dorneanu a apărut constant, în momentele de ”cumpănă” ale sistemului judiciar din România : de fiecare dată de partea rea (REA!) a istoriei. (Și-l mai amintește cineva din săptămânile de la demiterea lui Traian Băsescu – intempestivul Avocat al Poporului, folosit ca o unealtă de ”bun la toate, bun la orice” pentru siluirea Constituției și gestiunea procedurilor în favoarea Ocultei ?
Azi conduce cel mai impenterabil sistem de-a gestiona, dirija, interpreta și ABUZA legea din Românie : OCULTA DE LA CCR. Cei 9 nazguli – din romanul lui Tolkien – dirijați de spiritul Inelului stăpânului, acolo unde Saruman își pune lentilă de contact pe celebrul său ochi și nu rămâne – indiferent de ce culoare are asta , decât răul. RĂUL. Adică hăul tot mai mare dintre dreptate și justiție în România.
Iar pentru asta, doar n-o să aleagă PSD un prost oarecare de pe stradă : l-au ales tot pe dl. Valer Dorneanu – fost șef al Comisiei pentru ultima versiune a Constituției (adică omul chiar știe ce f…, nu ca noi, niște complexați cu p… mică – niște cetățeni adică…) .
Mai ales când există argumente fooarte convingătoare :
SIPA, SIPA – mon amour!
Da, ăsta e titlul unui articol pe care l-am scris în urmă cu câteva săptămâni.
Cei care au dezgropat puturoasa poveste a SIPA și-au atins ținta. De fapt, țintele :
așa numita ”dezbatere – ce să facem cu arhiva SIPA – o ardem sau o publicăm – a redeșteptat frica în oasele vechi ale magistraților care judecă dosare grele :
Vă mai amintiți de stenograma cu Condruța Kovesi, în care aceasta striga la procurori să continue anchetele și să ”producă” dosare ? Dincolo de aberația situației stătea un adevăr mic, dar ferm:
clasa politică a pus pe masă cele 2 variante de soluție la arhiva SIPA : o publicăm, sau nu o publicăm.
Și de-aici temeri și discuții: o să mai apară povestea cu SIPA din când în când : când infractorii celebri din Parlament (prima putere în stat) vor trebui să calmeze spiritul justițiar al celei de-a doua puteri. Și, cine știe – poate și cei din a treia putere (executivă) vor fi la un moment dat la fel de puternici încât să ceară cheia de la Arhivă.
Chiar, ce-o fi scriind în dosarele profesionale ale dlui. Valer Dorneanu ? De la Gheorghiu-Dej încoace, bănuiesc că e ceva mai mult decât acest CV (plin și el!!) făcut de el însuși…
***
NU e de joacă :
cea de-a patra putere, născută în România în aceste luni pe bază de abuz la Constituție făcut de niște oameni care au drept scut chiar Constituția NU-I O JOACĂ!
Ne-am putea trezi – dacă tolerăm aberație cu aberație, anomalie cu anomalie, neconstituționalitate cu neconstituționalitate – să avem un „SUPRALEGIUITOR politic” care să ne spună tuturor – cele 3 puteri în stat, mediul de afacerri, cetățenii, societatea în genere – ce e lege și ce nu.
În definitiv, la această situație profund neconstituțională s-a ajuns din teama lui Liviu Dragnea de lege, de stradă, de cetățeni : pentru că Parlamentul nu mai are nicio credibilitate în privința legislației juridice, s-a ales această soluție – devastatoare pentru societatea Românească : ”las că muiem în căcat Curtea Constituțională, nu partidul și Parlamentul; ba să muiem chiar și Constituția”.
Exemplul Germania – ”inoportun și neavenit”
Iar celor care, cu bună credință și de altă părere decât mine, ridică problema că judecătorii CCR din alte țări – din Germania, de pildă – sunt deasupra pricărei bănuieli, iar deciziile lor sunt absolut incontestabile, le răspund cu acest argument :
dimineață, discutând cu un amic tocmai această problemă, am ținut neapărat să-i spun :
”Uită-te la Curtea de la Karlsruhe – aia de care se teme până și Merkel: așezați în scaune și dregătorie, ai senzația că ăia nici nu se pot ridica din jilțurile care au făcut rădăcini în pământul Germaniei :
Chiar nu se pot ridica în picioare: prestigiul, responsabilitatea, patriotismul, obsesia spiritului acelui Verfassung care pentru ei e centrul lumii, alături de coaiele care le atârnă dedesubt, pur și simplu le moaie genunchii :
Dar vezi tu, oare, în fruntea acelei adunări de vizionari, un fost procuror din fosta RDG și colaborator al STASI ? ”
***
Duminică, cu o zi înainte ca PSD-ALDE și Iohannis să fi căzut de acord asupra premierului Mihai Tudose, scriam așa :
”Ideea – în cazul unei majorități impuse de dl. Dragnea – în cel mai fericit caz de implementare a ei – ar putea prevedea, însă, o combinație între un fost ministru pe o poziție cheie într-un guvern PSD, cu o imagine de ”experimentat” și la curent cu problemele țării, care să păstorească un nucleu de miniștri docili din cabinetul Grindeanu. (Docili față de Liviu Dragnea). Iar la ministerele strategice – oameni care știu ce au de făcut și să primească de la partid un telefon.
În orice caz, dacă varianta propusă de Liviu Dragnea se va potrivi cu varianta girată de Cotroceni și trecută de parlament, aceasta va un compromis între ”jupânul PSD” și cei care umblă ca cu ouăle cu măsurile la care tocmai se angajează România. ”
Azi, 27 iunie, suprapun aceste rânduri – confirmate de realitate – peste un mic eveniment:
în chiar (exact în ziua!) ziua în care trecea numele dlui. Mihai Tudose, se închidea și dosarul Ordonanței 13 de la Parchetul General.
Ca la carte!
*
PS:
Azi e-o zi tristă pentru mine – rândurile de mai sus sunt un devărat sacrilegiu pentru un om care are tabu-uri față de structura democratică a unei țări civilizate : dar n-aș fi crezut niciodată că o să ajungem atâta de jos și într-un loc atât de periculos.
PS2:
În timp ce scriu, primesc asta – și Victor Ciorbea ”a pus-o”, ca procuror împotriva intereselor poporului – mii de euro lunar! : LINK : …’vădracu , domnilor: de unde dracului să vă dăm atâția bani? și dacă pentru ca să strâmbați România mulgeți atât, cât cereți ca să o îndreptați ?
13 răspunsuri
Atata timp cat judecatorii Curtii Constitutionale sunt alesi politic, mai ales in Romania, abuzurile sunt inevitabile.
Din pacate, dupa cate cunosc, nu exista un sistem care sa asigure impartialitatea unei astfel de institutii.
In USA, dupa cate stiu, nici macar nu e obligatoriu ca alesul sa fie jurist !
Imi plac foarte mult articolele dumneavoastra, le citesc cu regularitate. Dar aici cred ca gresiti.
In concret, unele din argumentele pe care le aduceti in articol sunt gresite (de exemplu, cel referitor la posibilitatea dlui Dragnea de a fi numit PM, care nu e ceea ce CCR a decis).
In abstract, si daca ce ziceti dumneavoastra concret ar fi 100% corect, orice democratie are niste niveluri dincolo de care nu exista recurs. Si dincolo de care, chiar si daca apar abuzuri, logica functionarii sistemului impune sa le acceptam ca atare. Curtile constitutionale sunt exemplele perfecte, din acest punct de vedere. Nu vad cu ce ajuta o tara ca Romania, oricum cu o inclinatie spre haos si contestare generalizata a oricarei autoritati, sa puna in discutie deciziile CCR.
O nuanta: nu zic ca nu putem discuta daca o decizie sau alta a CCR este sau nu corecta (putem, cum putem si cu deciziile ICCJ si cu altele). Ce zic e ca „puterea abuziva a CCR” e un verdict mult mai dur decat atat, care impinge la redesenarea rolului CCR in statul roman. Ceea ce nu mi se pare nici corect, nici productiv.
aveți dreptate teoretic – și vă mărturisesc că de o astfel de dreptate am ținut și eu cu dunții ani în șir. dintr-un fel de speranță – ”tabu-uri” cum le-am numit.
redesenarea CCR NU poate fi făcută, pentru că ceea ce se petrece are loc dincolo de orice ”desen” : ține de cele mai intime resurse ale factului uman – e orizontul ultim al onestității și garanției că răul nu poate învinge :
de aia am și dat exemplul cu curtea germană și am ridicat întrebarea capitală :
si-ar fi pus germania un șef al Curții un procuror din RDG-ul anilor 60, colaborator cu stasi și cu ”dosar” gen sipa ?
așadar: la ce altceva să ne așteptăm ?!
așadar: să fie oare egal în consecințe faptul că punem un om profund neprotrivit cu unul potrivit într-o funcție care reclamă o extremă onestitate ? adică între alb și negru e o deosebire doar de percepție sau de boală a ochiului ?
Da, inteleg ce spuneti. Cred totusi ca, strict pragmatic, inclusiv in etape ca asta cand oameni complet nepotriviti sunt pusi in functii cu greutate (si-si lasa amprenta), trebuie sa ne chinuim sa nu demolam institutiile. Chestia cu abuzul in serviciu (impunerea pragului) e facuta parsiveste intr-adevar, dar pe fond nu e o aberatie. Nu ar fi deloc o drama sa existe un prag. DNA-ul ar fi poate incurajat sa alerge dupa infractiunile mari, nu dupa alea mici si facile (chestie pe care ati spus-o inclusiv dvs in articolul cu cocotierul). Sa gaseasca Teldrumul si banii din Brazilia, nu functionari angajati pe naspa la stat care presteaza pentru partid – ca de-astia am un feeling ca exista in toate judetele, sub toate partidele.
Va rog! a nu seface confuzie intre institutii si specimenele care le populeaza;
Solutiile de „curatire” sau „extirpare a tumorii” sant necesare in caz de infectie.
Sper ca ma intelegeti
Ce se intampla vedem cu totii. Problema este practica si atunci trebuie raspuns la intrebarea, ce e de facut?
Oare, comportamentul abuziv (slugarnicà al majoritatii judecatorilor de la CCR ar putea fi explicat prin faptul ca in dosarele SIPA s-ar gasi lucruri grave, compromitatoare, pentru ei? Poate fi vorba de santaj?
Explicatia ar avea o logica stiind ca politica din RO se bazeaza pe „scheletele” care le au indivizii prin dulapuri.
….Este o „mostenire culturala” de care se pare ca nu vom scapa foarte repede.
Domnul Ovidiu ar avea dreptate daca ar fi vorba de o societate liberala ideala in care institutiile isi fac datoria conf. cerintelor societatii respective.
Tocmai pentru ca Romania este departe de o astfel de societate, toti cei care au constiinta si pot sa se exprime sunt datori sa critice si sa propuna imbunatatirea functionarii institutiilor statului roman- pentru ca acesta sa devina un stat de drept.
Deci alegerea membrilor CCR, asa cum exemplifica dl Grosu, este esentiala pentru buna functionare a acesteia. Probabil n-ar strica nici revizuirea legii de functionare a CCR – o dezbatere a specialistilor ar fi benefica.
Altfel, dle Ovidiu, noul guvern si actualul parlament vor legifera astfel incat actualii penali sa zburde fara grija la conducerea institutiilor fundamentale ale statului roman.
Imi pare rau, dar sa aperi institutiile intr-o societate in care institutiile isi fac treaba nu e nicio scofala, poate oricine. Problema e tocmai cum procedezi intr-o societate in care oamenii din institutii fac ca institutiile sa nu-si faca treaba. Distrugi institutiile?
CCR are oricum o situatie foarte speciala in peisajul institutiilor autohtone (e una din foarte putinele institutii ale caror decizii nu pot fi intoarse de nimeni).
Problema e tocmai cum procedezi intr-o societate in care oamenii din institutii fac ca institutiile sa nu-si faca treaba.
Nu domnule ! nu distrugi nimic ! tu ca cetatean ai datoria sa controlezi functionarea acestor institutii (sunt platite din buzunarul tau); iar atunci cand functioneaza prost cauti cauzele; pentru proasta functionare; …pot fi de vina persoanele care lucreaza in aceste institutii sau regulile dupa care ele lucreaza; persoanele care abuzeaza trebuiesc sanctionate iar regulile pot fi imbunatatite; …dar pentru asta „patronul” in cazul acesta noi, cetatenii, avem datoria sa impunem schimbarile necesare.
Dl Grosu, eu v-am mai spus, vorba multa saracia omului.
1)Tot ce ati scris dvs. in acest articol si in altele este foarte adevarat si sunt cunoscute. Ati venit dvs. cu vreo solutie ? Nu prea. De ce ? Probabil ca situatia va convine. Ba mai mult, daca un cititor vine cu o astfel de solutie, va faceti ca ploua si o ignorati total. Sunteti la fel ca acei politicieni din opozitie care critica unele fapte ale puterii, iar cand ajung la putere si ar avea posibilitatea sa schimbe lucrurile in bine, fac exact la fel ca si cei pe care i-au criticat.. Eu unul ma indoiesc in acest moment ca presupunand ca ati fi in locul lui Dragnea sau a altora pe care ii criticati, ati avea o comportare mult diferita.
2)Spuneti dl Grosu: Azi e-o zi tristă pentru mine – rândurile de mai sus sunt un devărat sacrilegiu pentru un om care are tabu-uri față de structura democratică a unei țări civilizate : dar n-aș fi crezut niciodată că o să ajungem atâta de jos și într-un loc atât de periculos.Pentru ca s-a ajuns aici vina cea mai mare o avem noi, eu, dvs. si alti alegatori. Vorba lui Einstein: „LUMEA NU SE VA SFARSI DIN CAUZA CELOR CARE FAC RAU, CI DIN CAUZA CELOR CARE SE UITA LA EI SI NU FAC NIMIC”
Ma minunez de optica dumitale; Pai faptul ca Dl Grosu releva cu subiect si predicat anomaliile din sistem e deja o dovada de actiune, un mare pas inainte. Inceputul unei actiuni consta in dezvaluire, analiza situatiei, explicare. De aici fiecare poate sa-si aduca contributia in rezolvarea problemei.
In schimb ceea ce faci dumneata prin acest comentariu se numeste razboi de uzura impotriva autorului; cauti sa il iriti si sa isi piarda vremea.
1)Dl Drimus, inainte de a comenta, ar fi fost bine sa cititi comentariul meu de la A la Z.
2)Spuneti ca ,,faptul ca Dl Grosu releva cu subiect si predicat anomaliile din sistem e deja o dovada de actiune, un mare pas inainte. ” Acest pas inainte il vedeti doar dvs. si altii ca dvs. si el nu se vede in nivelul de trai, in sanatate, in educatie, etc.
Daca ati fi urmarit ce spun partidele in campania electorala sau atunci cand sunt in opozitie, ati fi constatat caci acestea ,,releva cu subiect si predicat anomaliile din sistem”. Si ce se intampla mai departe ? Cand ajung la putere, aceste partide uita ce au spus in campania electorala sau atunci cand erau in opozitie, iar de multe ori fac exact invers. Pana cand acesti politicieni nu vor fi obligati sa actioneze conform interesului si dorintelor poporului si nu conform propriilor interese si dorinte, situatia din Romania nu se va schimba in bine.