Cristian Grosu / SIPA, SIPA, Mon amour…!

Câteva lucruri – foarte profunde și sigure din orice punct de vedere le-am privi – despre acest serviciu special cu un regim mai mult decât special, cu nume de ”gagică” : SIPA – care are acoprire fonetică în toate literele ei.

Adică Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție.

Atenție: Fiecare cuvânt din denumirea acestei entități e o bătaie de joc la adresa fiecărui cetățean care a consimțit să rămână și să-și proiecteze viața în această țară : și serviciu, și independent, și protecție și anticorupție.

Înainte de cele câteva adevăruri rele (poate mai nimerit ar fi să spunem ”foarte nasoale”) din care să-și tragă fiecare concluziile (un fel de imagine de ansamblu care evită detaliile nu întotodeauna relevante) și de finalul care va configura fundalul, să mai spunem un lucru – de fapt, chiar 3- despre principile care stau la baza acestei fetide porcării :

Primul: făptașul oricăcui furt, delapidare, mită, trafic de influență și chiar trădare de țară (e o infracțiune întâlnită la tot pasul, dar pentru care n-a fost înhățat nimeni) are nevoie de impunitate pentru ca să-și roadă în liniște beneficiul infracțiunii, iar aceasta a fost miza pe Justiție în ultimii 27 de ani – începând chiar cu Ceaușescu.

Al doilea: nu poți conta pe imunitatea la Justiție decât dacă mai întâi ai instrumentele de a o anestezia. Și ce alt anestezic poți avea tu, sistem organizat de corupție, decât șantajul ? Adică o arhivă precum cea a SIPA ?

Al treilea : deja e artă – cum puteți voi, cei care vă credeați imuni la aplicarea Justiției, să creați derută în percepția generală decât invocând Acum potențialul de șantaj al arhivei SIPA, după ce chiar voi ați folosit-o la capacitatea ei maximă ?

Și acum adevărurile – sau, mă rog, ”chestiile nasoale” :

1)- Prima chestiune (foarte, foarte nasoală) – cine (și cei din spatele lui) a detonat scandalul SIPA nu are nici cea mai mică credibilitate :

Dl. Dan Andronic – directorul EVZ – e urmărit penal, în aceeași tabără (azi! – că ieri era în altă tabără, în funcție de misiune) cu Traian Băsescu, Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Victor Ponta, C.P. Tăriceanu și alții mai mărunți. Cât de spectaculos e caracterul transpartinic al acestei liste de nume, fețe și ”doctrine” (haha) !

Dl. Dan Andronic e (pentru că se prezintă singur așa) ”jurnalist” – deși le-a fost ”cosilier” și liderilor stângii, și liderilor dreptei, și oamenilor de afaceri care au finanțat stânga și dreapta, și oricui a avut ceva de oferit unor inși lacomi, amorali sau de-a binelea imorali. (Oricum, ecuațiile sunt foarte complicate – Elena Udrea, lesa, maestrul – e vba de dl. Ion Cristoiu – telecomanda, Traian Băsescu, Sebastian Ghiță, falanga Monaco, banii României, cetele de orci și golemi ai serviciilor scăpați de sub control, care sar la beregata unor Sarumani care-și contemplau nemurirea în globul de cristal al serviciilor secrete ).

Ceea ce nu l-a împiedicat pe dl. Dan Andronic să se încurce în propriile minciuni – oricum nu credibilitatea e forța acestui grup de forță rămas orfan de Serviciile mamă – și să ne transmită, indirect, mesajul aspra căruia nu aveam niciun dubiu :

Scandalul arhivei SIPA (scandal real, căci e scandalos ce s-a întîmplat într-un principiu cu care dl. Andronic oricum nu are cum să-l acceseze) are menirea de-a decredibiliza, ataca și pune în dificultate echipa anticorupție care astăzi anchetează, trimite în judecată și la închisoare o mică galerie a marilor noștri corupți – cu sau fără sprijin logistic și juridic de la Servicii.

De fapt, ăsta e al doilea ”lucru nasol” care se petrece :

2-, A doua chestiune – pe care o vom numi aici ”chestiunea și mai nasoală” : compromiterea celor care, aflați azi în structurile anticorupție (ce dulce cuvânt, ”structuri”..), au intrat peste marile afaceri, deal-uri, mize și complicități din spatele politicii românești.

Detonarea scandalului SIPA de către Dl. Dan Andronic și asociații săi transpartinici nu are nicio legătură cu ”sacrilegiul” folosirii Justiției la reglarea de conturi din politică, prin presiunea pusă pe judecători în baza dosarelor făcute de SIPA. Oamenii ăștia chiar par a fi fost meseriașii sistemului – și nu m-ar mira, bunăoară, să aflăm într-o zi că accesarea dosarelor SIPA înaintea marilor procese a fost propusă, sugerată, recomandată de vreun consilier politic precum Dan Andronic !

Cu alte cuvinte : între Ordonanța 13 a lui Liviu Dragnea (da, a lui e!) și scandalul SIPA al lui Dan Andronic e diferența specifică complementarității – precum cei 2 hopa-mitică de la bâlci, care se pupă dacă apeși pe un buton.

Și Liviu Dragnea și Dan Adnronic&comp. vor spulberarea unui sistem pe care nu-l mai pot controla. E drept, nu voiau spulberarea lui – ba chiar jubilau și se lăudau la televizor că sunt cei mai bine informați sau cei mai influenți – pe vremea când chiar îl controlau.

Tot aici mai trebuie precizat că efortul depus de cei care, prin natura meseriei, au trebuit să se apropie de arhiva SIPA și să gestioneze – de pe o poziție de naivă bună credință – tot ceea ce niște securiști bătrâni comiseseră potrivit celor mai inumane proceduri de șantaj, e unul care merită măcar o undă de respect : cum dracului să faci ca, având costum, cravată și butoni din cei scumpi, să nu miroși a rahat după ce ai sigilat rahatul?…

Și ca să străbatem și o tușă omenească în această porcărie sinistră : da, oamenii ăștia chiar au crezut niște ani că dacă au în spate Serviciile acelui moment se pot plimba toată viața în chiloți prin sufrageria României la ora 14,12 minute (atât e acum, când scriu asta cu colegii asudând în jurul meu) deranjați doar de clinchetul telefonului care îi anunță că le-au mai intrat niște milioane în cont.

Dar :

3-, Dar ”cel mai nasol lucru” e altul : Arhiva SIPA e o monstruozitate surprinsă – ca în proporțiile miraculoase ale unei holograme – a fiecărei zile din 25 decembrie 1989 încoace.

A fura, a falsifica, a devaliza, a trăda – totul sub garanția că ești imun la Justiție. Iar imunitatea avea mecanismul ei de funcționare : nu erai bun de judecător influent decât dacă aveai un foarte prost dosar SIPA. Implicarea SRI în toată această poveste nu mă contrazice câtuși de puțin – m-aș și mira ca vreun om lucid din țara asta să aibă vreo îndoială de caracterul selectiv al funcționării acestui mecanism care, în mic (de fapt: în mare!) copie conflictele pe viață și pe moarte la propiu din zilele Revoluției, când instituțiile de forță trăgeau unele în altele. Azi ne-am mai ”civilizat” : nu mai e vorba de moarte, ci de pușcărie. Atenție: meritată.

Această monstruozitate poate fi formulată  într-un principiu înspăimântător: niciun magistrat nu e bun pentru o funcție, dacă nu are un dosar SIPA nasol. Adică dacă nu e șantajabil. 

Îmi mintesc – cu această ocazie și ca exemplu – investigația pe care, la începutul anilor 2000, în plină epocă Rodica Stănoiu, am făcut-o personal în județul Botoșani, pe urmele accidentului pe care proaspăt numitul atunci procuror general al PNA, dl. Amăriei, îl făcuse înainte de-a fi uns la cârma anticorupției.

Cu acest sistem – în care dl. Dan Andronic și cei din spatele lui (mai ales ei, pentru că dl.Dan Andronic e, ca si Sebastian Ghiță, ca și Elena Udrea, ca și Victor Ponta) doar un șperaclu cu care se deschid marile uși către România înapoiată) – va fi greu să facem din acest stat (”Stat”!) o țară. O țară europeană.

O țară care nu-i mai mare decât un PS.

*
PS: La ora la care scriu aceste rânduri, Europa e bulversată: Franța și Germania au anunțat o reformă atât de profundă (care va începe după rezultatele previzibile ale alegerilor de la Berlin) încât, față de ce urmează, aderarea noastră la UE în 2007 e o biată scrisorică parfumată față de un contract hard bazat pe mize grele și negocieri.

În timp ce Cehia, Polonia, Ungaria și ceilalți și-au trimis la Bruxelles desanturi de experți și vizionari, noi stăm aici și, pe Cogârlii, în jurul arhivei SIPA, rămânem muți, gândindu-ne fiecare cum pizda mă-sii să facem dintr-un stat corupt și strâmbat, o țară. O ȚARĂ!