miercuri

8 decembrie, 2021

De ce nu poate Parlamentul să audieze un magistrat

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

15 august, 2012

Un fost preşedinte al României a cerut ieri ca procurorul general al României să fie audiat în Parlament cu privire la desfăşurarea unor anchete de procurori cu privire la anchetarea unor aspecte ale referendumului pentru demiterea preşedintelui ţării şi pentru anchetarea unor foşti miniştri şi actuali funcţionari din MAI.

Eu susţin că, în virtutea principiului independenţei justiţiei, o asemenea audiere este imposibilă.

Într-o lucrare relativ recentă publicată în revista INM am tratat problema independenţei magistraţilor din perspective standardelor internaţionale. Notam acolo următoarele:


“Prezenţa puterii legislative în spectrul juridic se manifestă în mod necesar prin legile care statuează organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, pe de o parte, şi în elaborarea actelor normative ce urmează a fi astfel aplicate pentru restabilirea şi păstrarea ordinii de drept, pe de altă parte. Astfel se explică că judecătorii se supun legii, ceea ce nu afectează principiul independenţei judecătorului: instanţele nu pot funcţiona în vid, astfel că prin lege se creează doar cadrul normativ în care judecătorul să funcţioneze.

Însă dincolo de atribuţiile sale legislative, legislativul nu poate cenzura judecătorul, nu poate să îi adreseze ordine, nici să se substituie lui. Parlamentul nu trebuie să intervină în actul de justiţie decât cel mult pentru acordarea amnistiei sau graţierii. Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicţionale sau execuţionale ori audierea judecătorilor în legătură cu soluţiile lor sunt inadmisibile”.

În lucrarea mea fac referire la judecători, dar potrivit standardelor internaţionale aceste afirmaţii sunt valabile şi pentru procurori atât timp cât statutul lor este asemănător cu cel al judecătorilor, aşa cum este şi în România.

Precizez că CSM s-a mai pronunţat odată pe această situaţie. Astfel, în data de 24 mai 2007, Plenul CSM a decis în unanimitate că “procurorii nu pot fi citaţi şi obligaţi să se prezinte în calitate de martori în faţa Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constituţionale, fac parte din autoritatea judecătorească. De asemenea, s-a hotărât că, în mod excepţional, pot participa în calitate de invitaţi la Comisiile parlamentare atunci când este necesară clarificarea unor aspecte de natură tehnică sau a unor informaţii de interes public.”


Mai jos, argumentele naţionale şi internaţionale aplicabile:

Decizia nr.45/1994 a CCR

Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii [art.123 alin.(2) din Constituţie], iar rolul de consiliu de disciplină pentru ei îl are numai CSM [art.133 alin.(2) coroborat cu art.124 alin.(1) din Constituţie]. Orice dispoziţie regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în faţa unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale care stabilesc, chiar dacă implicit, separaţia puterilor în stat şi, desigur, independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetăţean în faţa unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitatea, contravine dispoziţiilor constituţionale privind libertăţile cetăţeneşti şi justiţia. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relaţii în legătură cu obiectul anchetei.

Regulamentul Camerei Deputaţilor

Art. 71. – (1) Orice comisie permanentă poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea plenului Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de guvern sau de administraţia publică. Art. 74. – (1) Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată. (2) O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activităţile care constituie obiectul ei, situaţie în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţă organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speţă, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor

Regulamentul Senatului

Art.76.- (1) Orice comisie permanentă poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, privitoare la activitatea desfăşurată de un minister sau de altă autoritate publică centrală ori a unei instituţii de sub autoritatea acestora. Art.159.-În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată, care urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice.

Recomandarea (2012) 12 cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile

14. Legea trebuie să prevadă sancţiuni împotriva persoanelor care încearcă să influenţeze judecătorii într-un mod nepotrivit. 15. Hotărârile trebuie să fie motivate şi pronunţate în mod public. Nu ar trebui să existe vreun alt mod în care judecătorii să fie obligaţi să îşi justifice hotărârile. 16. Deciziile judecătorilor nu pot face obiectul vreunei reanalizări, în afara procedurilor de atac sau de redeschidere a cauzei, aşa cum sunt ele prevăzute de lege. 17. Cu excepţia deciziilor privind amnistia, graţierea sau altor măsuri similare, puterile executivă şi legislativă nu pot lua decizii care să invalideze hotărâri judecătoreşti. 18. Dacă comentează deciziile judecătoreşti, executivul şi legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie. De asemenea, acestea ar trebui să evite acţiuni ce pot pune sub semnul întrebării intenţia lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele decât cele prin care îşi manifestă intenţia lor de a formula o cale de atac.

Linii directoare ale ONU privind rolul procurorilor

4. Statele membre trebuie să se asigure că procurorii sunt capabili să îşi exercite atribuţiile profesionale, fără nicio intimidare, impediment, hărţuire, ingerinţe necorespunzătoare sau expunerea nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.

Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară

1.4. În exercitarea atribuţiilor sale judiciare, judecătorul trebuie să fie independent faţă de colegii săi magistraţi în legătură cu deciziile sale, pe care el este obligat să le ia independent.

Comentariu la Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară:

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Judecătorul nu este obligat să raporteze motivele cauzelor: 41. Obligaţia de a răspunde în faţa oricui, şi în special în faţa unei persoane care ar putea fi prejudiciată de acţiunea judecătorului, este contrară independenţei justiţiei. Cu excepţia motivărilor judecătoreşti sau a altor proceduri prevăzute de lege, judecătorul nu este obligat să îşi justifice soluţia, nici chiar faţă de alţi membri ai sistemului judecătoresc. Dacă o decizie judecătorească dă dovadă de atâta incompetenţă încât să justifice iniţierea acţiunii disciplinare, în acest caz foarte rar judecătorul nu este obligat să „raporteze”, ci să răspundă unei acuzaţii sau unei anchete formale desfăşurate conform legii.

*

Cristi Dănileț este judecător, membru în Consiliul Superior al Magistraturii

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

6 răspunsuri

  1. Congresul SUA poate nu doar să audieze, ci şi să demită atât judecătorii Curţii Supreme cât şi pe preşedinte. Iar SUA e un regim prezidenţial, unde preşedintele este şeful executivului. Există un principiu pe care dl. Danileţ îl uită interesat, acela al controlului reciproc al puterilor statului. Sau pe englezeşte „checks and balances”.

  2. cred ca e un caz foarte interesant si suscita multe intrebari, mai ales privind statutul procurorului, accountability si relatia cu politicul.

    in SUA de ex, procurorul general e parte a Cabinetului, e parte a executivului.

    in urma scandalului cu armele traficate de ATF care au ajuns in Mexic, Eric Holder a fost convocat la o comisie a Congresului si a dat marturie sub juramant despre actiunile oamenilor din subordinea sa.

    cum e in Europa – procurorii sunt sau nu sunt considerati magistrati de catre curtea europeana a drepturilor omului? Parca retin ca nu – altfel ar avea voie sa semneze mandate de arest, insa nu au acest drept pentru ca mandatele trebuie semnate numai de judecatori, care au independenta garantata, sunt inamovibili si sunt magistrati.

    In cazul de fata, eu cred ca parlamentarii, dat fiind ca par in conflict de interes politic, eu cred nu ar trebui sa convoace procurorii – nu ca nu ar avea dreptul dar aparentele sunt problematice.

    Daca exista suspiciuni de incalcare grava a drepturilor omului, investigatii comandate, se poate face o comisie de ancheta din experti straini – altfel parlamentarii intra intr-un aparent conflict de interes.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

6 răspunsuri

  1. Congresul SUA poate nu doar să audieze, ci şi să demită atât judecătorii Curţii Supreme cât şi pe preşedinte. Iar SUA e un regim prezidenţial, unde preşedintele este şeful executivului. Există un principiu pe care dl. Danileţ îl uită interesat, acela al controlului reciproc al puterilor statului. Sau pe englezeşte „checks and balances”.

  2. cred ca e un caz foarte interesant si suscita multe intrebari, mai ales privind statutul procurorului, accountability si relatia cu politicul.

    in SUA de ex, procurorul general e parte a Cabinetului, e parte a executivului.

    in urma scandalului cu armele traficate de ATF care au ajuns in Mexic, Eric Holder a fost convocat la o comisie a Congresului si a dat marturie sub juramant despre actiunile oamenilor din subordinea sa.

    cum e in Europa – procurorii sunt sau nu sunt considerati magistrati de catre curtea europeana a drepturilor omului? Parca retin ca nu – altfel ar avea voie sa semneze mandate de arest, insa nu au acest drept pentru ca mandatele trebuie semnate numai de judecatori, care au independenta garantata, sunt inamovibili si sunt magistrati.

    In cazul de fata, eu cred ca parlamentarii, dat fiind ca par in conflict de interes politic, eu cred nu ar trebui sa convoace procurorii – nu ca nu ar avea dreptul dar aparentele sunt problematice.

    Daca exista suspiciuni de incalcare grava a drepturilor omului, investigatii comandate, se poate face o comisie de ancheta din experti straini – altfel parlamentarii intra intr-un aparent conflict de interes.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

De studiat graficul de mai jos: el reprezintă o parte a analizei apărute în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare nr. 88 (titlurile și autorii – LINK...

rrr