La ultimul summit G20, desfășurat în India la Delhi, au fost puse bazele coridorului comercial susținut de Uniunea Europeană și SUA care să lege continentul european de India prin țările din Orientul Mijlociu, care includea și Israelul, pe scurt IMEC.
Joe Biden spunea despre acest plan ambițios de transport feroviar și maritim că este menit să concureze cu Noul Drum al Mătăsii – proiectul Belt and Road Initiative (BRI) al Chinei și că este „cu adevărat o mare afacere”. Acest proiect presupune realizarea unui coridor de transport maritim și feroviar, dublat de un cablu de comunicații care să lege India de UE via Israel. Pe lângă beneficiile economice, acest coridor mai avea un scop geopolitic și anume să ajute la normalizarea relațiilor dintre Israel și statele arabe din regiune.
Optimism la lansarea proiectului
Premierul indian Narendra Modi a spus că coridorul economic India-Orientul Mijlociu-Europa promite să fie „un exemplu de cooperare, inovare și progres comun”. Președintele american Joe Biden s-a referit la acest proiect ca o „investiție care schimbă jocurile”. La rândul ei, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris coridorul ca fiind „mult mai mult decât o cale ferată sau un cablu. Este o punte verde și digitală între continente și civilizații”.
Coridorul planificat ar lega India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Israel și UE prin porturi maritime și rute feroviare, într-un efort de a face comerțul mai rapid și mai eficient și de a stimula cooperarea economică și conectivitatea digitală în întreaga regiune.
Proiectul, denumit Parteneriatul pentru Investiții în Infrastructură Globală, ar reduce timpul de transport dintre India și Europa cu 40% și ar putea ajuta la normalizarea relațiilor dintre Israel și statele arabe din Golf, cu sprijinul SUA ca mediator.
Alternativă la Drumul Mătăsii inițiat de China
Inițiativa ar oferi, de asemenea, o alternativă la vastul coridor de infrastructură dezvoltat de China, proiectul Belt and Road (BRI), care se întinde în prezent din Asia, în Africa și America Latină și a conferit Chinei o influență considerabilă asupra țărilor care cu economii în dezvoltare.
„Credem că proiectul în sine este îndrăzneț și transformator, dar viziunea din spatele proiectului este la fel de îndrăzneață și transformatoare și îl vom vedea replicat și în alte părți ale lumii”, spunea Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al președintelui Joe Biden în ziua lansării.
Sullivan a spus că discuțiile pentru proiect au început în iulie anul trecut, în timpul vizitei lui Joe Biden în Arabia Saudită, și că o altă întâlnire între Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și India a avut loc la începutul acestui an pentru a oficializa acest acord. Israelul, care nu are relații diplomatice cu Arabia Saudită, a fost adus și el în proiect împreună cu Iordania.
Conflictul declanșat de Hamas „omoară” proiectul
Cu toate acestea, atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului și războiul declanșat în Fâșia Gaza, care a făcut până acum mii de morți, face ca demararea proiectului să devină mai mult decât incertă.
IMEC ar fi trebuit să faciliteze normalizarea relațiilor Israelului cu țările arabe și să se reprezinte o alternativă la rutele comerciale inițiate de China și Rusia.
Dezghețul relațiilor israeliano-arabe a început după încheierea în anul 2020 a Acordului Avraam între Israel, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, la care s-au alăturat ulterior Sudanul și Marocul. Înainte de 7 octombrie negocierile dintre Arabia Saudită și Israel se aflau într-un stadiu avansat, o recunoaștere reciprocă fiind așteptată în viitorul apropiat.
Însă creșterea numărului de victime în Gaza, mai ales după bombardarea unui spital soldată cu moartea a aproape 500 de palestinieni, majoritatea femei și copii, a adus regiunea în pragul declanșării unui război devastator între Israel și lumea arabă.
Mai mult, portul israelian Haifa de la Marea Mediterană – situat aproape de granița cu Liban – și infrastructura care îl leagă de Peninsula Arabică sunt vulnerabile la atacurile miliției pro-iraniene Hezbollah, dacă aceasta va interveni în conflict în sprijinul Hamas. Odată cu creșterea insecurității într-un punct nevralgic al proiectului, investitorii vor evita coridorul economic preconizat. Acest lucru este cu atât mai mult vizibil cu cât proiectele mari de infrastructură occidentale tind să se bazeze pe parteneriate public-privat, sectorul privat fiind așteptat să contribuie cu cea mai mare parte a investițiilor.
Poate fi salvat IMEC dacă conflictul dintre Israel și palestinieni escaladează?
O opțiune ar putea fi redirecționarea coridorului prin Irak și Turcia. Aceasta ar readuce Ankara în joc. Proiectul original al IMEC a lăsat deoparte Turcia, spre supărarea președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Ca răspuns, el a inițiat construcția Drumului de Dezvoltare al Irakului, un proiect anunțat de guvernul irakian în mai 2023. Proiectul ar lega Turcia de portul irakian Faw cu autostradă și pe calea ferată.
Cu toate acestea, mai mulți factori delimitează foarte mult probabilitatea unei astfel de redirecționări. Având în vedere starea proastă a infrastructurii din Irak după mulți ani de război, costurile le vor depăși cu mlt pe cele ale traseului inițial. Mai mult, deoarece proiectul ar trece prin estul Turciei, nivelul ridicat de insecuritate este de asemenea ridicat în lumina insurgenței kurde din această regiune. Aceasta înseamnă că entuziasmul investitorilor va rămâne scăzut. Mai mult, relațiile Indiei cu Turcia sunt departe de a fi bune, Ankara fiind apropiată de inamicul Indiei, Pakistanul. Toți acești factori fac foarte puțin probabil ca o redirecționare a IMEC prin Irak și Turcia să fie o alternativă viabilă la traseul inițial – cu atât mai puțin ruta existentă prin Canalul Suez.
Atât Noul Drum al Mătăsii susținut de China cât și IMEC s-au confruntat cu războaie majore. În timp ce BRI nu mai poate folosi ruta terestră care leagă China de Europa prin Rusia, Belarus și Ucraina din cauza războiului, și IMEC a devenit o victimă colaterală a războiului dintre Isreal și Hamas. Însă proiectul chinez BRI care a început în 2013 a reușit să găsească rute terestre alternative prin Asia Centrală, Caucaz și Turcia spre Europa. În cazul IMEC tocmai lipsa acestor alternative suplimentare de tranzit rentabile fac ca realizarea efectivă să fie puțin probabilă.
***
