Puțin înainte de ora 7 seara, joi, președintele Consiliului, Charles Michel, a anunțat un „acord” cu privire la noul buget multianual al UE. Un anunț identic cu cel făcut în data de 21 iulie, la 7 dimineața, după summit-ul de vară în care liderii UE au convenit pentru prima dată asupra pachetului general de 1,82 trilioane de euro.
Amânarea cu aproape jumătate de an a deciziei finale este rezultatul blocajului produs de Ungaria și Polonia, din cauza opoziției lor față de un nou mecanism- cel de condiționare a accesului la fondurile de relansare de respectarea principiilor statului de drept.
(Citiți și:”Ungaria și Polonia au renunțat la veto, bugetul multianul UE are acordul Consiliului European”)
Majoritatea liderilor europeni au descris acordul de joi ca fiind o reușită de excepție, o nouă dovadă de solidaritate a Uniunii.
În fapt, a fost o nouă dovadă a abilității diplomatice germane, care în doar câteva zile a reușit să armonizeze poziții ireconciliabile, evitând astfel o criză majoră a Uniunii.
Consiliul de iarnă a fost, în fapt, o încercare parțial reușită de a finaliza dosarele restante ale anului 2020.
În primul rînd, abordarea comună a pandemiei. Consiliul a aprobat oficial o serie de pași pe care i-a discutat și convenit anterior în cadrul mai multor videoconferințe informale. E vorba de elaborarea planurilor naționale pentru derularea campaniilor naționale de vaccinare și de sprijin pentru crearea unei ”Uniuni a Sănătății”, care ar conferi Bruxelles-ului mai multă putere în domeniul politicilor de sănătate în timpul pandemiilor.
În al doilea rând, Consiliul a revenit asupra unei decizii mai vechi de reducere a țintelor de emisii de carbon până în 2030- de la 40%, la 55%. Problema a aterizat pe masa Consiliului la insistența Parlamentului European, mult înainte ca Fondul pentru tranziție justă să înceapă să producă efecte pe baza cărora să poată fi stabilite ținte intermediare tangibile, nu decise politic.
(Citiți și: ”Acord în Consiliul European – Emisiile de carbon vor fi reduse cu 55% în următorii 10 ani”)
Polonia, Cehia și Ungaria, în special, au cerut „mai multă claritate” cu privire la modul în care UE, în ansamblu, va ajuta economiile mai sărace și mai dependente de cărbune să facă față costurilor economice și sociale generate de schimbarea țintei 2030. Devine evident că pentru aceste state ”claritatea” înseamnă de fapt mai mulți bani alocați pentru tranziția energetică.
Al treilea dosar, mai vechi decât cel de mediu, este relația cu Turcia, căreia Consiliul din 10-11 decembrie nu i-a găsit practic rezolvare: la summit-ul din octombrie, liderii UE promiteau că în decembrie vor adopta măsuri ferme împotriva Turciei dacă aceasta nu încetează provocările în estul Mediteranei.
(Citiți și: ”Liderii UE decid să sancționeze Turcia, anul viitor, pentru activitățile ”ilegale” din estul Mediteranei”)
În loc de măsuri ferme, Turcia primește 3 luni și jumătate de ”liniște”: UE i-a cerut lui Josep Borrell să pregătească, până în martie 2021, un dosar în care să prezinte stadiul relațiilor politice, economice și comerciale cu Turcia și să propună modalități de acțiune.
Consiliul a demonstrat că în materie fermitate nu poate egala ambițiile de politică externă ale UE.
În ceea ce privește relațiile cu Rusia, Consiliul a aprobat extinderea cu încă 6 luni a sancțiunilor impuse Rusiei în 2014, după anexarea Crimeii. Decizia Bruxelles-ului nemulțumește opoziția rusă și Ucraina, care în ultimul an au cerut UE să fie mai ferme în relația cu Moscova.
Un exercițiu de fermitate a fost executat însă în ceea ce privește relația cu Marea Britanie, Consiliul aprobând teza că Uniunea nu mai poate face alte concesii în negocierile pe tratatul comercial.
