România este captivă unor politici fiscale şi salariale ostile dezvoltării economiei sustenabile pe termen lung.
Unul dintre cele mai izbitoare argumente este amplitudinea foarte mare a deviaţiilor PIB-ului faţă de potenţial, care rezultă dintr-o politică prociclică, în care se scade fiscalitatea, deși nu ar fi nevoie pentru că creșterea economică este deja mare, potrivit unui studiu al economistului Ionuţ Dumitru.
Indicatorul „output gap” (deviaţia PIB de la potenţial) este cel mai departe de referinţă în România, spre deosebire de Polonia, Ungaria şi Zona Euro.
În anul 2008, premergător crizei, deviaţia creşterii PIB faţă de potenţialul real al economiei a fost mai mult decât dublă în România faţă de Ungaria şi de circa şase ori mai mare faţă de Polonia.
„Amplitudinea ciclului economic este foarte mare în România”, iar „politica fiscală discreţionară exacerbează fluctuaţiile ciclului economic”, spune Ionuț Dumitru.
Practic, Guvernul repetă erorile politicii prociclice din acel an 2008 (reducerea fiscalităţii când economia oricum creştea şi fără acest stimulent), cu susţinerea politică a unei majorităţi parlamentare care refuză dialogul argumentat.
Ca urmare a politicii fiscale prociclice în (încă), în faza ascendentă a ciclului economic:
- „Stimulul fiscal discreţionar este menţinut deşi trebuia retras.
- Se utilizează inutil spaţiul fiscal disponibil şi apar dezechilibre macroeconomice.
- Accentuează faza de boom economic”, spune studiul lui Ionuţ Dumitru.
Astfel că, în faza descendentă se va vedea că:
- „nu au fost create “buffere” suficiente în vremurile bune şi spaţiul fiscal a fost epuizat atunci.
- implementarea unor politici prociclice in faza ascendenta nu lasa optiunea unei politici contraciclice in faza descendenta.
- (politica prociclică) accentuează recesiunea”.
Or, în România a fost adoptată „o politică fiscală prociclică cvasi-permanentă” în ultimii 20 de ani, potrivit sutdiului citat, „Aspecte privind relația politică fiscal-bugetară – creștere economică”.
„Politica fiscală anticiclică stimulează creşterea economică, iar politica fiscală prociclică inhibă creşterea economică pe termen lung, în special în tarile cu intermediere financiară scazută”, spune Ionuţ Dumitru.
Urmează răzbunarea economiei reale
„România are astăzi un deficit bugetar mare, însoțit de o creștere (considerabilă) a inflației și de o creștere a deficitului extern (deficitele gemene)”, consideră Ionuț Dumitru.
Deficitul bugetar efectiv (ESA 2010) este de doi ani la limita maximă a Tratatului UE și va continua să fie de 3% și în următorii doi, iar deficitul bugetar structural (de 3% din PIB în 2016), a crescut la 4,3% anul trecut și se va adânci până la 5,2% îna acest an și până la 5,8% în anul viitor, potrivit estimărilor economistului citat.
„Un deficit bugetar de 3% din PIB este mult prea mare pentru faza ciclului economic în care ne aflăm și ne vulnerabilizează (prin epuizarea spațiului fiscal) la o viitoare fază descendentă a ciclului economic”, spune studiul.
În plus, structura veniturilor bugetare a devenit în ultimii ani mai neprietenoasa față de creșterea economică pe termen lung.
Iar veniturile fiscale ale Guvernului român sunt cele mai mici ca pondere în PIB, din Uniunea Europeană, cu excepția Irlandei.
Urmărește-ne pe Google News
