Publicația economică germană Handelsblatt publică marți o analiză referitoare la condițiile de acordare a noilor împrumuturi pe care creditorii internaționali urmează să le acorde Greciei.
Pe fondul divergențelor FMI/Germania cu privire la sustenabilitatea datoriilor Atenei, Handelsblatt afirmă că un posibil compromis s-ar materializa în extinderea la zeci de ani a maturității noilor împrumuturi, de fapt o restructurare mascată a datoriilor.
Condiţiile de creditare
Grecia a evitat la limită falimentul statului, dar noile împrumuturi vin să majoreze datoria enormă a statului grec, chiar dacă creditorii par să accepte condiții mai lejere pentru creditare.
(Citiți și: ”De ce nu se redresează Grecia: Evoluția din ultimii zece ani prin comparație cu România și alte state europene”)
Acordul de bailout acceptat săptămâna trecută la Bruxelles de Eurogroup prevede un ajutor financiar acordat Atenei în următorii 3 ani în sumă totală de 86 miliarde euro. Cum aprobarea acordului în Bundestag pare să fie convenită, o primă tranșă de 13 miliarde euro va fi trimisă Greciei săptămâna viitoare, marți, astfel încât Atena să poată onora scadența ratei de 3,2 miliarde euro datorată BCE.
Atenția se îndreaptă acum asupra modului în Atenei i se pot oferi bani în condiții suportabile. Una dintre variantele luate în calcul se referă la extinderea considerabilă a perioadei în care vor fi rambursate integral noile credite, facilitate echivalată de Handelsblatt cu reducerea datoriei- subiect tabu în Germania.
“O maturitate medie a împrumuturilor de 60 de ani a fost discutată în cadrul Eurogroup“, a declarat pentru publicația germană un oficial european.
Până în prezent, scrie Handelsblatt, planul era ca Grecia să înceapă rambursarea creditelor în 2023 și să le achite integral până în 2054.
O medie de 60 de ani a maturității împrumuturilor ar muta până în 2075 plata integrală.
Suplimentar, creditorii discută și despre relaxarea condițiilor de creditare. Sugestiile inițiale erau ca Grecia să fie scutită de dobânzi în primii 10 ani, și această perioadă fiind posibil să fie extinsă, afirmă aceleași surse citate de Handelsblatt.
FMI și viziunea privind sustenabilitatea datoriilor
Publicația germană scrie că sustenabilitatea datoriilor a fost principalul punct de divergență în încheiarea acordului cu Grecia– FMI, care alături de UE și de BCE a contribuit la precedentele 2 bailouturi ale statului grec, consideră că datoria nu este sustenabilă.
Ca efect, FMI nu a semnat până în prezent acordul de bailout și va decide asupra acestei chestiuni după finalizarea primei revizii a acordului, programată în octombrie 2015.
Potrivit reglementărilor interne, FMI nu poate împrumuta state ale căror datorii depășesc pragul de sustenabilitate, stabilit de FMI la 120% din PIB.
Potrivit datelor oficiale, în 1993, în Grecia, raportul dintre datoria publică și PIB ajunsese la 94%. Dacă nu s-ar fi ajuns la un acord privind restructurarea datoriei țării la precedentul bailout, raportul „The Economic Adjustment Programme for Greece”, publicat de Comisia Europeană în octombrie 2011, estima un nivel de 198% pentru anul 2012.
Datoria publică ridicată nu este un dat al economiei grecești. Aceasta s-a constituit în cea mai mare parte în intervalul 1980 – 1996, când a avansat de la 21% din PIB până la circa 95% din PIB.
A urmat o perioadă de avans lent al datoriei, spre 103% în 2007, după care problemele s-au acutizat pe fondul crizei mondiale și al beneficiilor sociale generoase oferite fără acoperire în rezultatele economice (ajungând la 175%).
Instituțiile UE au dat publicității, săptămâna trecută, un studiu din care reies “îngrijorări serioase“ cu privire la sustenabilitatea datoriilor grecești.
Previziunile europene indică un grad de îndatorare de 201% din PIB în 2016. Potrivit estimărilor, după implementarea tuturor condițiilor impuse de creditori, în 2022, gradul de îndatorare rămâne ridicat: 159,7% din PIB al Greciei.
Directorul FMI Christine Lagarde a salutat încheierea ultimului acord de bailout destinat Atenei, dar a avertizat că statul grec are nevoie de o restructurare semnificativă a datoriilor, “cu mult peste ceea ce se oferă astăzi“.
În cadrul unei declarații emisă la finalul săptămânii trecute, sâmbătă, Lagarde a afirmat: “Grecia nu poate să asigure prin măsuri proprii sustenabilitatea datoriilor“.
Germania este în încurcătură
Germania se află într-o poziție curioasă: insistă ca FMI să se alăture finanțatorilor celui de-al treilea bailout, dar respinge principala condiție a acestuia.
Toate declarațiile făcute de cancelarul Angela Merkel și de ministrul german de Finanțe, Wolfgang Schäuble, au trasat “linia roșie“ a Germaniei: fără restructurarea datoriei.
În ultima apariție televizată din week-endul trecut, la ZDF, cacelarul Merkel și-a manifestat încrrderea că instituția su s a Washhington se va alătura până la urmă Europei în tentativa de salvare a Greciei, pe măsură ce reformele sunt implementate și va fi acordată o formă de restructurare a datoriilor.
(Citiţi şi: „Actorii principali din criza grecească și problemele lor”)
Angela Merkel are nevoie să convingă propriul partid, CDU, dar şi pe aliatul la guvernare, că FMI se va alătura eforturilor de salvare a Greciei.
Germania este principalul finanţator al Greciei, iar economia germană a devenit sceptică la promisiunea că îşi va recupera creditele acordate statului elen.
Un răspuns
1.Dezastrul Greciei si al UE, este determinat de lipsa unui „proiect de dezvoltare economica” al acestei tari si in general a tarilor ramase in urma, sub raport economic si industrial.Odata cu acesta, dupa aderare, situatia economica a Greciei era monitorizata si nu putea exista risipa „de 8 ANI, platibila in 60 de ani”.
2.UE este amenintata de distructie din acest motiv, iar Grecia este primul exemplu care confirma acest lucru, urmind treptat alte si alte tari sa ajunga in aceeasi situatie.
3.Modelul economic „national”, cu componentele sale (vamale si tarifare, monetare si valutare, dreputul de a utiliza bugetul fara limite pentru dezvoltare, de a incheia conventii si tratate economice, de a crea intreprinderi sau a acorda ajutoare de stat pentru domenii strategice, etc.) a fost interzis dupa aderare, iar UE nu a oferit un mecanism de dezvoltare, INLOCUITOR.Lipsa acestui mecanism inlocuitor – care trebuia sa stea la baza proiectului Unional, produce starea de criza generala a Uniunii si sincopele sale economice.Acest deficit stiintific/programmatic putea fi compensat prin crearea unui „guvern economic” unional, neconvenabil insa tarilor dezvoltate, care ar fi astfel obligate sa raspunda de soarta tarilor inapoiate si sa investeasca masiv in dezvoltarea lor generala si industriala.
4.In situatia data, nici nu este de asteptat ca UE sa iasa din criza, aceasta urmind sa cirpeasca mereu, adiministrativ si birocratic, ceeace refuza sa faca economic/financiar:sa investeasca masiv in dezvoltarea tuturor, dupa un PROIECT DE DEZVOLTARE al UE, in care tarile slab dezvoltate sa fie parte active in procesul dezvoltarii.Vorba lui Murphy: „lasate in voia lor, lucrurile merg din rau in mai rau” – situatie valabila pentru Grecia sau Romania,la fel de indatorata, dar si mai inapoiata industrial si agricol…