După o rezoluție echivocă a Parlamentului European, Comisia Europeană trebuie să găsească, până în iunie, o soluție de compromis între interesele imediate ale marilor grupuri industriale europene, și modificarea sistemului de certificate verzi gratuite, care ar urma să fie înlocuit cu o taxă pe CO2 la granițele UE pe importurile de produse din terțe țări.
Pe de o parte, Comisia a propus un mecanism de protecție a industriei europene, printr-o taxă pe emisiile de CO2 la granițele UE, instituită pe importurile de produse din terțe țări, dacă acestea sunt obținute prin procedee poluatoare, datorită reglementărilor de mediu mai laxe.
Pe de altă parte, marile grupuri industriale au fost nemulțumite de măsura de a li se elimina alocările de certificate verzi gratuite, propusă de Parlamentul European în completarea taxei pe CO2, și au cerut acestuia să își schimbe poziția.
Nu întâmplător: Chiar companiile europene sunt tentate să producă în țări cu politici de mediu mai relaxate.
Industriile poluatoare sunt obligate să aibă un anumit volum de certificate verzi pentru a funcționa, iar alocările gratuite au fost menite descurajării tentației industriilor europene de a-și reloca afacerile în jurisdicții de mediu mai permisive.
Toate acestea trebuie adaptate și la reglementările Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
Prețul certificatelor verzi bate record după record în așteptarea reformei sistemului
Între timp, piața certificatelor de emisii de gaze de seră întregistrează noi maxime istorice și a început luna mai 2021 depășind pragul de 50 de euro pe tonă echivalent CO2, în așteptarea reformării sistemului.
Analiștii din domeniu se așteaptă ca prețul să crească în anii următori până spre 90 de euro pe tonă, ca urmare a însăspririi politicii climatice a Uniunii Europene, care vizează atingerea neutralității climatice (emisii nete zero) până în 2050 și reducerea emisiilor cu 55% până în 2030.
(Citiți și: „Prețul certificatelor verzi se poate dubla, ca urmare a înăspririi politicii climatice a Uniunii Europene”)
Totodată, este de așteptat ca „prețul carbonului să crească suficient de mult ca să determine atingerea țintei de zero emisii nete până în 2050” și să permită producției de hidrogen cu resurse regenerabile să devină competitivă comercial cu producția din combustibili fosili, potrivit lui Mark Lewis, strategul privind sustenabilitatea (climatică) de la BNR Parisbas.
„Ca urmare, cred că este rezonabil să ne așteptăm la un preț (al certificatelor) de 90 de euro pe tonă până în 2030”, a conchis Mark Lewis.
Efecte neașteptate: de la relocarea producțiilor din UE, la creșterea importurilor
Alocările gratuite de certificate verzi par să devină redundante din moment ce taxa pe CO2 ar trebui să aibă un efect similar de descurajare a relocării afacerilor europene, făcând mai scumpe importurile a căror producție este poluatoare.
Marile industrii poluante beneficiază de alocări gratuite de certificate verzi tocmai ca să nu-și relocheze afacerile în afara UE.
Taxa pe carbon îi vizează însă și pe producătorii autohtoni din țările terțe, „care au norme mai puțin ambițioase în materie de emisii” – după cum spune un comunicat al Parlamentului European.
Sub presiunea grupurilor industriale, europarlamentarii s-au răzgândit și, la începutul lunii martie, au decis printr-o rezoluție că trebuie implementat „mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de CO2 (CBAM)”, dar și că va fi menținută și facilitatea acordării gratuite de certificate vezi, potrivit unui comunicat al Parlamentului European.
(Citiți și: „Marile industrii europene au obținut păstrarea alocărilor gratuite de certificate verzi. Proiectul „taxei pe CO2” la granițele UE merge mai departe”)
În consecință, „Comisia urmează să prezinte o propunere legislativă privind un CBAM („carbon border adjustment mechanism”, așa zisa taxă pe CO2 la granițele UE) în al doilea trimestru al anului 2021, ca parte a Pactului Verde European, precum și o propunere privind modul de includere a veniturilor generate pentru a finanța o parte din bugetul UE”, spune Parlamentul European.
Iar „noul mecanism ar trebui să facă parte dintr-o strategie industrială mai amplă a UE și să acopere toate importurile de produse și produse de bază care fac obiectul ETS”, spune comunicatul Parlementului European (PE), după adoptarea rezoluției CBAM de miercuri.
În rezumat, termenii ecuației sunt următorii:
- Taxa pe CO2 la granițele UE trebuie să determine țările terțe exportatoare, care au planuri de protecție a mediului „mai puțin ambițioase”, să participe la eforturile europene de atingere a neutralității climatice, subsecvente Pactului Verde european (Green Deal).
- Alocările gratuite de certificate verzi sunt menite să împiedice „scurgerea de carbon”, adică tendința de relocare a afacerilor industriei europene în paradisurile cu reguli îngăduitoare pentru poluare.
- Și taxa pe CO2 și alocările gratuite de certificate verzi trebuie să fie compatibile cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului, pentru ca UE să nu intre în spitala protecționistă manifestată în anii din urmă.
- Comisia Europeană așteaptă venituri (pentru finanțarea programelor sale de dezvoltare a UE) și de la taxa pe CO2 și de la sistemul certificatelor verzi (care include plafoane minime de deținere și o piață de tranzacționare).
- În același timp, Comisia Europeană trebuie să reformeze și sistemul de tranzacționare a certificatelor verzi (ETS), căci directiva care l-a reglementat a fost valabilă formal doar până annul trecut.
O necunoscută: Legătura dintre prețul carbonului extra UE și prețul intra UE
Felul în se va calcula taxa pe CO2 la granițele UE este încă un subiect de dezbatere.
Eurodeputații au fost de accord că „realizarea unei legături între stabilirea prețului carbonului în cadrul CBAM și prețul certificatelor UE în cadrul ETS va contribui la combaterea relocării emisiilor de dioxid de carbon, dar subliniază că noul mecanism nu trebuie să conducă la o dublă protecție a instalațiilor din UE”, spune documentul PE.
Taxa pe carbon ar putea fi calculată „în oglindă” cu prețul certificatelor verzi europene (de pe piața ETS) și nici nu ar mai fi, practic, o taxă și un „certificat nominal” netranzacționabil, potrivit lui Benjamin Angel un oficial al Directoratului fiscal al Comisiei Europene, citat de Euractiv.
Pe de altă parte, există și un „preț al carbonului” în interiorul UE, stabilit pe piața europeană a certificatelor de emisii de gaze de seră (EU ETS, certificatele verzi), unde cei cărora le prisosesc astfel de certificate le vând celor care nu au câte le trebuie.
Reglementările acestei piețe trebuie reînnoite tot în acest an și, de altfel, întreg sistemul EU ETS urmează să fie reformat.
În prezent, UE acordă industriilor europene poluante permise de emisii de CO2 gratuite (certificate verzi) pentru a se conforma pragurilor de emisii, în plus față de ce pot cumpăra pe piață, pentru a le tempera tentația de relocare a carbonului în terțe țări.
Prețurile UE pe piața emisiilor CO2 au crescut până la niveluri record în acest an, fiind așteptate și alte creșteri, pe măsură ce Bruxellesul întărește politicile climatice.
Prețul certificatelor verzi va crește de la 30 de euro / titlu din prezent la 40 de euro în 2030 și la 230 de euro în 2050, care este termenul atingerii neutralității climatice, potrivit unui studiu comandat de asociația a marilor companii franceze (AFEP), citat de Euractiv.
Taxa pe CO2 și frontul OMC
Există și riscul ca taxa pe carbon să contravină regulilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)
Yannick Jadot, principalul parlamentar al Parlamentului în domeniul politicii carbonului la frontieră, spune că încetarea cotelor gratuite odată cu introducerea taxei la frontieră este „imperativă pentru respectarea normelor OMC care exclud dubla protecție”.
OMC a avertizat deja în ianuarie că taxa pe carbon ar corespunde sau nu regulilor antiprotecționiste în funcție de utilizarea banilor obținuți.
„Dacă taxa intră în veniturile pentru susținerew cheltuielilor UE în general, nu este o problemă. (…) Dar dacă schimbă ecuația competitivității pentru a numită industrie sau anumite companii s-ar creea anumite situați iconflictuale”, spunea Alan Wolf, directorul general adjunct al OMC în ianuarie la un webseminar al AFEP.
Taxa pe carbon ar putea fi calculată „în oglindă” cu prețul certificatelor verzi europene (de pe piața EU ETS) și nici nu ar mai fi, practic, o taxă și un „certificat nominal” netranzacționabil, potrivit lui Benjamin Angel un oficial al Directoratului fiscal al Comisiei Europene, citat de Euractiv.
Taxa pe CO2 la granița UE vs alocările gratuite
Grupurile industriale europene au cerut PE să își schimbe poziția, adoptată luna trecută de Comisia de mediu, care prevedea ca introducerea taxei pe carbon să se condiționeze de eliminarea alocărilor gratuite de certificate verzi.
Raportul Comisiei de mediu a PE spune că, odată cu aplicarea taxei pe CO2 la frontiera UE aferente produselor importate dintr-un anumit sector industrial, certificatele gratuite alocate sectorului similar din UE ar trebui să fie eliminate treptat, pentru a se pune firmele europene și străine pe picior de egalitate și pentru a „evita dubla protecție pentru instalațiile UE”.
Comisia Europeană contează pe taxa pe carbon, introdusă prin Mecanismul de ajustare la frontiere a emisiilor de carbon (CBAM), pentru creșterea veniturilor în Cadrul finanicar 2021 – 2027 și va propune o direcctivă în acest sens în lunile următoare.
(Citiți și: „Parlamentul European a aprobat bugetul multianual UE 2021 – 2027. Lista noilor resurse bugetare”)
Totodată, impunând un cost al emisiilor aferente mărfuri importate de UE, Executivul de la Bruxelles vrea să protejeze industria europeană de concurenții din țările cu politici climatice laxe și să descurajeze relocarea afacerilor firmelor care părăsesc Europa pentru a evita costurile cu CO2 – fenomen cunoscut sub numele de „relocarea carbonului”.
Industriașii europeni spun că taxa pe carbon nu e suficientă
Grupurile industriale europene s-au declarat îngrijorate de propunerea PE de eliminare a alocărilor gratuite și au cerut europarlamentarilor să sprijine schimbările care „răspund acestor preocupări”. O politică a frontierelor CO2 ar trebui să „coexiste cu sistemul actual de alocare gratuită”, spun industriașii europeni.
Grupul siderurgic EUROFER, asociația industriei chimice CEFIC, asociația industriei cimentului CEMBUREAU și Fertilizers Europe au semnat săptămâna trecută un e-mail prin care au solicitat parlamentarilor să regândească propunerea.
Păstrarea ambelor măsuri „nu ar duce la dublă protecție”, deoarece protecția existentă împotriva relocării emisiilor de carbon „este parțială”. Sectorul siderurgic european a suportat deja costuri de carbon în valoare totală de 1,5 miliarde de euro în 2018, , potrivit unui purtător de cuvânt al EUROFER, citat de Reuters.
Grupul de asociații din industria prelucrătoare AEGIS Europe a trimis, de asemenea, un e-mail parlamentarilor, căutând „schimbări semnificative” la raportul parlamentului.
Parlamentul ar trebui să promoveze măsurile la frontieră „completând, nu înlocuind” protecția existentă împotriva relocării emisiilor de carbon, spune AEGIS.
Măsurile la frontierele UE „nu pot compensa în mod automat și pe deplin pierderea (prin eliminarea altor măsuri) ale UE destinate contracarării relocării emisiilor de carbon”, a declarat președintele AEGIS Europa, Ines Van Lierde, pentru Reuters.
Cotele gratuite au protejat parțial industria de costurile cu carbonul din ultimii ani, dar auditorii UE spun că acest lucru a subminat eforturile de reducere a emisiilor din industrie, care abia dacă au scăzut din 2013 încoace.
