România a părăsit anul trecut ultima poziție în regiune la compensarea salariaților pentru munca depusă, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu un procentaj de 41,3% din PIB, am urcat de puțin peste Polonia (40,5% PIB) dar am rămas încă în urma Ungariei (42% PIB), Slovaciei (44,5%) și Bulgariei (45,5%).
Pentru referință, menționăm că media UE27 s-a situat în anul declanșării pandemiei la 48,9% ( ușor sub media Zonei Euro, de 49,5%) iar Germania a avut o pondere în PIB a compensării salariaților de 55,2%).
De reținut, toate statele membre și-au mărit anul trecut acest indicator în condițiile scăderii rezultatelor economice.
Cum am evuluat
Seria statistică din urmă, începând cu anul 2015, ne poziționa mult în spatele țărilor europene cu nivel apropiat de dezvoltare.
Cu doar 32,2%, acum cinci ani eram cu aproape cinci procente în urma Poloniei (37,1% PIB), penultima din regiune la acel moment, și doar la ceva mai mult de două treimi din media europeană (46,8% PIB)
Ecartul semnificativ a fost remontat treptat până aproape de dispariție în 2019, cu un salt major între 2015 și 2017, după care am urcat în pandemie pe podiumul creșterilor între statele analizate, cu 2,5 puncte procentuale.
După Croația (4,5 pp pe fondul scăderii puternice a PIB) și Slovenia (3 pp), de altfel și singurele țări din regiune care s-au situat peste media UE.
Prin contrast, pe segmentul suplusului brut de operare (profitul rezultat din activitate prin diferența dintre venituri și cheltuieli înainte de plata dobânzilor, chiriilor și alte obligații financiare asemănătoare) și venitului mixt ( surplusul sau deficitul entităților economice neînmatriculate deținute de gospodării), România s-a situat anul trecut, alături de Polonia, deasupra pragului de 50% din PIB.
Evoluția din 2015 încoace a fost una descrescătoare, dar cu mult mai puțin pronunțată decât în cazul Slovaciei ( colega noastră bazată în mare măsură pe industria auto), singura care mai era la peste 50% din PIB cu cinci ani mai devreme. În treacăt fie spus, tendințele în materie nu sunt ireversibile, vezi cazul Ungariei, care a ajuns de la 42,7% din PIB în 2015 la 43% din PIB în 2020.
Simplificat, relația dintre aceste componente majore ale PIB pe partea de repartizare a rezultatelor din activitate, ar descrie relația dintre remunerarea muncii și remunerarea capitalului. Doar că la noi există o bună parte din cele 50,6% din PIB (altminteri la exact la fel ca în Polonia) care se obțin de către cei 19,4% din populația activă care lucrează în agricultură, în foarte multe cazuri mai degrabă pentru uz personal decât pentru producția destinată pieței.
Situația descrie o economie încă relativ slab evoluată în structură, care explică și de ce taxarea destul de mare aplicată (direct sau indirect) îndeosebi pe munca depusă și contabilizată oficial nu ne permite să trecem cu veniturile fiscale de 30% din PIB. Cu care nu se pot acoperi satisfăcător necesitățile bugetare.
