Deficitul extern din comerțul exterior al României s-a concentrat în relațiile comerciale cu șapte țări, care însumează 130% din acest deficit, potrivit datelor publicate de INS pentru anul 2015.
China figurează pe primul loc, cu un sold negativ pentru noi de 2,36 miliarde euro și un grad de acoperire al importurilor prin exporturile efectuate de doar 19%.
Explicația nu este dată atât de volumul importurilor din această țară, care ocupă locul șase și sunt de aproape cinci ori mai mici decât cele provenite din Germania și sub jumătate din cele de origine italiană, cât de exporturile noastre relativ slabe pe această relație, care nu prind nici măcar locul 20 pe partea livrărilor de mărfuri către străinătate.
Surprinzător, pe locul doi și cu un deficit pentru noi semnificativ mai mare decât cel cu Germania apare Ungaria, cealaltă țară cu care schimburile comerciale sunt dezechilibrate cu mai mult de două miliarde de euro.
Imediat după principalul nostru partener comercial, apare tot o țară fostă socialistă (cu economia cea mai apropiată ca structură și mărime de cea a României), respectiv Polonia. Peste un miliard de euro mai ies în minus din relațiile cu Olanda și Austria, de acest prag apropiindu-se foarte mult și Rusia, care apare totuși doar pe locul șapte din acest punct de vedere.
De reținut, excedentele noastre tradiționale cu Turcia și Bulgaria s-au topit în ultimii patru ani ( în 2012, Turcia era partenerul extern cu care aveam cel mai mare sold pozitiv, circa 600 de milioane de euro). Anul trecut, performanțele maxime le-am consemnat cu Marea Britanie (atenție la Brexit !), Egipt, SUA și Republica Moldova. Lor li se adaugă o altă vecină din Balcani Serbia și al treilea partener comercial al țării noastre, Franța.
Din punct de vedere al gradului de acoperire al importurilor prin exporturile efectuate, care descrie ceva mai bine relația de competitivitate bilaterală și complementaritatea față de alte economii, problemele nu apar la atât la Germania, unde ne situăm la aproximativ 90%, ci cu colegele de bloc estic Polonia (unde stăm cel mai prost cu excepția Chinei, cu doar 50%) și Ungaria (ceva mai mult de 60%). Ceea ce nu prea se explică nici măcar din perspectiva similarității acestui indicator cu cel consemnat față de țări precum Olanda sau Austria, în mod evident mai devoltate.
Aceste considerații arată destul de clar direcțiile în care ar trebui să acționăm pentru echilibrarea schimburilor comerciale și, mai ales, unde sunt punctele slabe ale economiei. În esență, se pare că majorarea veniturilor convine mai mult ca raport între calitate și preț mărfurilor care sunt livrate din țări aflate ceva mai înaintea nostră pe calea apropierii de Occident.
Țări care ne-au transformat per total într-o piață de desfacere în lipsa unor produse adecvate pe plan local sau a unora mai performante, realizate pe plan intern, care să meargă la export pentru a echilibra balanța schimburilor. La aceasta se adaugă marea întrebare ”ce anume putem exporta către China ?”, o piață uriașă unde de-abia am trecut în 2015 pragul de o jumătate de miliard de euro.
