Deficitul contului curent al balanței de plăți pe primele cinci luni ale acestui an a scăzut cu 22,2% față de aceeași perioadă din 2011, potrivit datelor anunțate vineri de BNR.
În ordinea importanței, la această evoluție au contribuit:
- , majorarea excedentului transferurilor curente cu 192 milioane euro ( tot ”investitorii” români plecați peste hotare salvează balanța)
- ,reducerea deficitului balanței comerciale cu 165 milioane euro ( exporturile au crescut ceva mai mult decât importurile)
- ,creșterea soldului pozitiv al balanței serviciilor cu 161 milioane euro (cu partea leului pe segmentul de transport, un supliment de 98 milioane euro) .
Se prefigurează, astfel, un deficit al contului curent la finalul anului în curs apropiat de 3% din PIB, performanță bună luată izolat, dar care ridică o serie de probleme la o examinare mai atentă.
Datele la cinci luni arată că, în pofida nivelului relativ redus al acestui deficit ( 1,92 miliarde euro), partea care revine finanțării prin investiții străine directe ale nerezidenților a coborât la doar 24,2%.
Doar 465 milioane euro au figurat la acest capitol în perioada ianuarie – mai 2012, comparativ cu 849 milioane euro în ianuarie – mai 2011.
Mai mult, dacă participațiile la capital consolidate cu pierderea netă au însumat 492 milioane euro, creditele intragrup au avut o valoare negativă (-27 milioane euro net), ceea ce înseamnă că fluxul de creditare a fost dinspre filalele din România spre firmele-mamă din exterior și nu invers, cum se întâmpla până acum.
Sentimentul negativ referitor la evoluțiile din România a dus și la o diminuare semnificativă a soldului depozitelor pe termen mediu și lung ale nerezidenților, care au scăzut de la începtul anului de la 8,49 miliarde euro la 7,73 miliarde euro și au generat plăți de 1,22 miliarde euro în contul serviciului datoriei externe.
Dacă la cele 23% pondere a plăților generate de depozitele nerezidenților se adaugă cele 45% ale datoriei negarantate public (sector privat cu proprietari majoritar străini), se obține două treimi din totalul sumelor care au ieșit în contul datoriei pe termen mediu și lung. La care statul a contribuit cu doar o treime iar împrumutul luat de la FMI cu ponderea neglijabilă de 0,13%.
De altfel, rata serviciului datoriei externe pe termen mediu și lung s-a îmbunătățit de la 28,3% anul trecut la 25% în prezent iar gradul de acoperire exprimat în luni de importuri a crescut de la 7,5 luni de importuri la 7,9 luni de importuri, ceea ce arată că exporturile au mers relativ bine față de necesitățile de fnanțare.
Adevărul este că atractivitatea leului-marfă a scăzut dramatic și am rămas strict la mâna fundamentelor economice criza financiară din zona euro, jucând rolul principal. Dacă nu cumva, în ultima perioadă a intrat chiar în domeniul negativ sub efectul emoțiilor cultivate la Bruxelles și a unei anumite marginalizări a României pe considerente nelegate de performanța economică, atâta câtă e.
Într-o perioadă în care producția industrială bate pasul pe loc iar anul agricol se anunță deja a fi afectat de seceta prelungită, o bună parte dintre investitori ”își iau jucăriile și pleacă”, convertind lei deținuți în valută forte. Iar efectele se vor vedea inevitabil în nivelul de trai, în pofida îmbunătățirii indicatorilor economici, altminteri doar un deziderat pentru țările din flancul sudic al UE.
De pildă, inflația de 3,1% medie anuală pe sistem armonizat european a fost chiar un succes notabil, trecut totalmente sub tăcere în presa occidentală, așa-zis economică dar preocupată mai degrabă de politica de Dâmbovița. Pe când o euroanaliză serioasă a economiei românești și, eventual, un curs legat de realizările economice ?
