Eforturile Chinei de anul trecut de a atrage capital străin au dat roade, investitori de la Londra și până la New York rotunjindu-și portofoliile cu acțiuni și obligațiuni, ”cimentând” astfel poziția Beijingului pe scena globală, scrie Bloomberg.
Luând în calcul ravagiile generate de pandemia de COVID-19 asupra economiei mondiale, cuplate cu un nivel fără precedent de stimuli monetari, reziliența chineză în fața virusului, precum și randamente mai mari ale activelor sale au fost extrem de atractive pentru investitorii internaționali.
Rezultatul a fost o creștere de 62% a deținerilor străine de acțiuni locale față de 2019 (până la 520 de miliarde de dolari), o creștere de 47% a deținerilor de obligațiuni, până la 3.300 de miliarde de yuani, precum și cel mai bun trimestru (IV) pentru moneda chineză din ultimul deceniu. Investitorii străini și-au majorat expunerea netă pe titluri de stat chineze cu încă 53,5 miliarde de dolari în primele două luni din 2021, potrivit informațiilor Gavekal Dragonomics.
Acest influx de capital dă acum bătăi de cap Partidului Comunist. China a fost mult timp paranoică în legătură cu riscurile pe care le presupune infuzia de valută, în special după devalorizarea monetară din 2015, motiv pentru care autoritățile mențin un control strict asupra banilor care intră în țară. Amploarea intrărilor de capital plasează statul în risc de a dezvolta bule care să ducă la o creștere nesustenabilă a prețului anumitor active. Această bulă s-ar putea sparge oricând, dacă acei bani ar părăsi China.
Prezența străină pe piețele de capital din China nu a fost niciodată atât de mare: Beijingul a deschis în ultimii ani canale pentru a permite accesul fondurilor, deschizând legături de tranzacționare de acțiuni și obligațiuni prin Hong Kong și promovând includerea activelor denominate în yuani în principalii indici globali.
Scopul general a fost de a ajuta la creșterea piețelor și a le face mai eficiente și mai puternice. Investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii, ar oferi stabilitate unei piețe bursiere care se bazează pe speculatori, sporind în același timp lichiditatea pe o piață muribundă a obligațiunilor suverane, anticipau liderii de la Beijing.
Pandemia a făcut însă din China victima propriului său succes. Acest lucru a fost ilustrat de un raport din noiembrie întocmit de Consiliul consultativ asiatic al Băncii pentru Decontări Internaționale, care a analizat impactul fluxurilor de capital. Banca Populară Chineză, una dintre cele 12 bănci centrale din grupul de lucru, a menționat că ”fluctuațiile accentuate ale cursului de schimb și fluxurile mari de capital ar amenința stabilitatea financiară și ar avea consecințe economice reale negative”.
Întrebarea acum este cum va trata China această problemă, care va deveni și mai presantă pe măsură ce ponderea activelor în yuani va crește în indicii de referință globali, atrăgând miliarde de dolari în plus. Permiterea mai multor ieșiri de capital ar reduce riscul apariției bulelor, dar ar crește riscul ca banii să iasă prea repede – așa cum s-a întâmplat în 2015, când a avut loc acea devalorizare forțată a monedei.
