Pe 10 iunie, a doua zi după alegerile UE, începe adevărata luptă: se negociază și se împart cele patru locuri de muncă de top din Europa și alte zeci de ”premii” mai mici între principalele familii politice europene.
În primul rând, cei 27 de șefi de stat și de guvern din UE trebuie să ajungă la un acord cu privire la apartenența politică și numele următorilor președinți ai Comisiei Europene, ai Consiliului European și ai Parlamentului European, precum și cu postul de șef al politicii externe al UE.
Cursa politică și speculațiile despre locurile de muncă de top au început de luni de zile în spatele scenei, mai ales că creșterea așteptată a extremei drepte pare să tulbure dinamica tradițională a puterii.
Acești lideri vor stabili busola politică a blocului până în 2029. Politico oferă un ghid al datelor de urmărit, la ce să fiți atenți și exact cât timp va dura totul. Concluzia inițială: la Bruxelles nu se va mai întâmpla mai nimic în afară de negocieri și nimeni nu își va lua vacanță înainte de luna august.
10 iunie, Bruxelles: Start în constituirea grupurilor din PE
Luni, 10 iunie, cele mai importante minți politice vor lua în considerare rezultatele alegerilor și vor începe să construiască diferite scenarii.
Dacă Partidul Popular European de centru-dreapta rămâne cel mai mare grup din Parlamentul European, se vor simți încurajați să o propună pe actuala șefă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru un al doilea mandat.
PPE și mâna dreaptă a Usulei von der Leyen, Björn Seibert, vor face imediat calculul pentru a verifica dacă o majoritate de 361 de voturi în Parlamentul European este la îndemână.
A doua zi, însă, imaginea nu va fi completă: În alegerilor naționale, numărul de locuri în PE pe partide este evident doar după rezultatele finale.
În Parlamentul European, deputații europeni nu intră oficial într-un grup politic paneuropean până când toate grupurile nu s-au reunit și au convenit în mod oficial asupra apartenenței partidelor din fiecare țară.
În primele câteva săptămâni după alegeri, Parlamentul va fi ocupat cu încheierea de înțelegeri – grupurile încearcă să atragă partidele naționale cu mici premii, cum ar fi poziții influente de coordonatori de comisii.
Președintele în exercițiu a Parlamentului, Roberta Metsola, care preconizează un al doilea mandat de doi ani și jumătate, va convoca probabil o întâlnire a actualilor lideri ai grupurilor politice pe 11 iunie, pentru a face un bilanț al rezultatelor.
Odată ce un nume apare dinspre Consiliu (e vorba de numele președintelui Comisiei), grupurile vor negocia pentru a include politicile lor cele mai iubite în programul de lucru al Comisiei – și vor amenința că nu vor sprijini alte proiecte dacă ale lor nu sunt acceptate.
(Citește și: ”Cum ar influența un Parlament European mai de drepta principalele 10 direcții de acțiune ale UE”)
La primele ședințe de grup, programate între 18 iunie și 3 iulie, familiile politice își vor alege și noii lideri, apărând astfel noua structură politică a Parlamentului. Totuși, noi grupuri pot fi formate oricând.
13-15 iunie, reuniune G7, Apulia, Italia: discuții informale pe noua structură de putere
Nu vor fi negocieri oficiale la G7 referitoare la noua structură de putere. Dar, având în vedere că este pentru prima dată după alegeri când Ursula von der Leyen, Charles Michel, Emmanuel Macron, Olaf Scholz și Giorgia Meloni se vor vedea față în față, repartizarea locurilor de muncă de top fi o conversație importantă la hotelul de cinci stele Borgo Egnazia.
17 iunie, summit informal al Consiliului European, Bruxelles: tatonări la cină
Liderii UE se vor întâlni la cină pentru un summit informal al UE la Bruxelles. Nu vă așteptați încă la oferte de top, deoarece va fi prima discuție oficială pe această temă, condusă de președintele Consiliului European (care el însuși va fi înlocuit).
Familiile politice vor avea întâlniri interne cu liderii lor din fiecare țară pentru a discuta despre strategie înainte ca aceștia să se îndrepte spre clădirea Consiliului European pentru cină.
De exemplu, PPE – ai cărui negociatori principali la Consiliu vor fi Kyriakos Mitsotakis din Grecia și Donald Tusk din Polonia (care a condus aceleași negocieri ca președintele Consiliului în 2019) – intenționează să reafirme sprijinul pentru Ursula von der Leyen.
Rămâne de văzut câtă putere de convingere vor avea negociatorii în timpul procesului.
Înainte ca un nume să apară din Consiliu, Charles Michel va vizita probabil Parlamentul European pentru a se consulta cu șefii grupurilor politice, la fel cum a făcut Tusk în 2019.
27-28 iunie, Consiliul European, Bruxelles: Apare Agenda Strategică și se fac socoteli în Parlament
Speranța capitalelor UE este să aibă pregătit un acord cu privire la locurile de muncă de top la acest summit.
Principalele familii politice — PPE, socialiști și liberali (care stau ca Renew Europe în Parlament) — vor cere fiecare câte o ”bucată din plăcintă”. Liderii UE doresc să cadă de acord asupra tuturor locurilor de muncă de top în același timp, ținând cont de echilibrul dintre diferitele grupuri politice, diversitatea geografică și echilibrul de gen.
Cei 27 de lideri ai UE trebuie să cadă de acord asupra unui președinte al Comisiei cu majoritate calificată – majoritatea țărilor reprezentând majoritatea populației Europei, dar rigorile sunt mai mici pentru celelalte posturi.
Nu este un dat că vor decide totul deodată. Liderii ar putea avea nevoie de claritate că Ursula von der Leyen va câștiga suficient sprijin în Parlamentul European înainte de a conveni asupra restului pachetului.
Pentru a fi realesă, Ursula von der Leyen va avea nevoie de 361 din cei 720 de europarlamentari care să o susțină. Având în vedere că a avut o majoritate restrânsă – 9 voturi – în 2019, să aduni 361 de voturi nu e puțin lucru. Mai ales că, de data aceasta, probabil că în Palament va intra un contingent mai mare de extremă-dreaptă cuplat cu un bloc mai mic al Verzilor.
La summit, liderii vor semna și Agenda Strategică, un document convenit la fiecare cinci ani de liderii UE pentru a preciza obiectivele blocului pentru viitoarea Comisie Europeană.
16 iulie, Parlamentul European, Strasbourg: Miză mare – evitarea uni crize politice fără precedent
Parlamentul European își va începe noul mandat cu 720 de parlamentari. Prima lor prioritate va fi votarea propriului președinte. În mod normal, aceasta este o alegere între PPE – europarlamentarul maltez al PPE Metsola se află în prezent în funcție – și socialiști.
Este probabil să se întâmple o înțelegere simplă, poate permițându-i Robrtei Metsola să-și prelungească mandatul, apoi un membru S&D să preia conducerea în 2026. În acest moment, grupurile politice ale Parlamentului ar fi trebuit să ajungă la un acord preliminar cu privire la un pachet general de roluri interne, care se întinde de la vicepreședinți la președinții de comisii.
Aproximativ 100 de roluri sunt puse în joc. Acordul ar trebui să se bazeze în linii mari pe dimensiunea grupurilor politice, care urmează un sistem de reprezentare proporțională.
Totuși, politica este implicată, mai ales când vine vorba de impunerea unui ”cordon sanitar” pentru a împiedica grupul de extremă dreapta Identitat & Democrație să obțină posturi cheie.
Parlamentul va trebui apoi să programeze un vot pentru a confirma nominalizarea Consiliului European pentru funcția de președinte al Comisiei.
În acest moment, Verzii, Socialiștii și Renew vor să programeze votul în săptămâna plenară din iulie, pentru a lăsa mai puțin timp aripii de dreapta radicală să-și impună punctele de vedere asupra președintelui Consiliului sau oricărui nou-promovat, în loc să aștepte până la următoarea sesiune din septembrie.
PPE a cerut inițial un vot în septembrie, dar acum pare să renunțe la această cerere. Dacă votează, iar candidatul – să zicem, Ursula von der Leyen – este respins, Consiliul European mai are o lună pentru a veni cu o alternativă. Ar fi o criză politică fără precedent pentru Uniunea Europeană.
Dată incertă, Bruxelles: formarea Comisiei Europene
Odată ce noul președinte al Comisiei Europene obține sprijinul Parlamentului European, el conduce o echipă de tranziție pentru a forma noul executiv. Fiecare țară primește un portofoliu și revine capitalelor europene să își numească comisarii.
În 2019, Ursula von der Leyen a cerut fiecărei țări să prezinte doi candidați — un bărbat și o femeie. Dacă se întoarce pentru un al doilea mandat, ne putem aștepta la același proces.
Președintele Comisiei deține puterea în acest proces, creând portofolii și împărțindu-le între comisari.
(Citește și: ”Tabloul candidaților pentru noua Comisie Europeană de după alegeri: Lista de dorințe a fiecărei țări. Klaus Iohannis – numele vehiculat de România”)
Ne putem aștepta la o luptă aprigă pentru a determina cine primește ce, în special portofoliile mai importante- concurența, apărarea și comerțul. Unii dintre comisari vor fi predeterminați, deoarece liderii din țările mai influente, precum Franța și Italia, vor cere garanții de la șeful Comisiei Europene în schimbul sprijinului lor.
Unul dintre cei 27 de comisari – în prezent Josep Borrell din Spania – deține dubla pălărie de a fi vicepreședinte al Comisiei și, de asemenea, înaltul reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate.
Înlocuitorul său trebuie desemnat de Consiliul European cu majoritate calificată, iar apoi are nevoie de acordul președintelui Comisiei.
Data necunoscută, Parlamentul European: Comisarii desemnați intră la audieri. Cutumă – cel puțin unul pică testul
Odată ce noul președinte al Comisiei Europene are o idee despre viitorul executiv, există un alt test democratic. Fiecare comisar desemnat se confruntă cu o audiere în Parlamentul European, care folosește această oportunitate ca o demonstrație de forță.
De obicei, cel puțin un comisar pică testul, după care capitala respectivă trebuie să trimită un nou candidat la Bruxelles. Trei nominalizați au picat testul audierilor în 2019.
Parlamentul a crescut miza în acest an și cere o organigramă completă a celor 27 și rolurile acestora înainte de începerea audierilor. Audierile vor fi un maraton de patru ore, cu întrebări grupate pe fracțiuni politice.
Poate că în noiembrie, când SUA vor organiza alegerile, deputații europeni vor organiza un vot cu privire la Colegiul Comisarilor în ansamblu – care nu va fi un vot secret și va avea nevoie doar de aprobare cu o majoritate simplă (mai multe voturi da decât nu voturi).
Comisarii se pot apuca apoi de treabă, cu condiția ca votul să fie în favoarea lor.
1 decembrie, Consiliul European, Bruxelles: Ultimul act, apoi începe treaba
Succesorul lui Charles Michel preia funcția de președinte al Consiliului European. Președintele Consiliului European este ales de liderii UE – iar Parlamentul nu are niciun cuvânt de spus.
Odată ce toată lumea este ”la locul său”, noua echipă de vis a UE va fi gata de acțiune.
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Chiar dacă acum nu ne dăm seama, va fi diferit. Și în UE și în România. Alegeri 2024”)
***
