România figurează pe locul patru între statele membre UE în ceea ce priveşte ponderea valorii adăugate în economia naţională a întreprinderilor aflate sub control străin, potrivit unei analize finalizate recent şi publicate de Eurostat.
Cu un nivel de 44%, ne situăm imediat sub podiumul ocupat de Ungaria (51,4%), Slovacia (48,1%) şi Luxemburg (44,6%).
În spatele nostru şi peste cota de 40% se află Cehia (43,3%) şi Irlanda (43,0%), în timp ce media UE se situează la 25% iar valorile minime se înregistrează în Franţa (16,4%), Grecia (16,3%), Italia (15,8%) şi Cipru (13,4%). Trebuie precizat, însă, că statistica Eurostat se referă doar la sectorul non-financiar.
Tendinţa de dezvoltare a părţii din economie sub control străin s-a accentuat pe parcursul acestui deceniu, majorarea fiind de 2,3 puncte procentuale la nivelul UE. Până şi locomotiva europeană, Germania, se află foarte aproape de media UE, cu 24,8%.
Deşi, la nivelul UE, deţine doar 1,2% din numărul total de întreprinderi, capitalul străin asigură 15,3% din locurile de muncă. Ceea ce (dat fiind rezultatul de 25% din valoarea adăugată în economie) implică o productivitate situată la 163% din media naţională la nivelul tuturor statelor Uniunii, care arată dinamismul suplimentar, dar explică şi interesul pentru investiţiile în afara ţării de origine.
(Citiți și: ”CRONICILE / Și banii pleacă acasă, nu-i așa? PIB/locuitor, faţă în faţă cu PNB/locuitor”)
Datele mai detaliate ale Eurostat arată că în România se află aproape o zecime din firmele controlate de capitalul străin din UE ( 27.662 întreprinderi faţă de un total european de 280.808 întreprinderi) iar surplusul brut de operare se ridică la aproape 13 miliarde de euro, valoare situată între cele circa 8,5 miliarde euro din Portugalia şi 20 de miliarde euro din Cehia, ţări care au un PIB foarte apropiat ca dimensiune de cel al României.
Dacă se face raportarea la valoarea producţiei realizate în cele trei ţări de către întreprinderile aflate sub control străin (circa 88,6 miliarde euro la noi, 157,2 miliarde euro la cehi şi 53,1 miliarde euro la portughezi) , se obţin valori foarte apropiate de profitabilitate, cele 14% din România fiind uşor peste nivelul de 13% din Cehia dar sub cel de 16% din Portugalia.
Greii Europei și diferențele fundamentale dintre ei
Dincolo de prezenţa capitalurilor din alte ţări în propria economie, contează foarte mult soldul acestor plasamente, exprimat cel mai bine de poziţia investiţională netă ca pondere în PIB ( de altfel şi criteriu pe tabloul de bord macroeconomic al UE, cu o cerinţă de cel mult -35%).
De pildă Germania are ea 25% din valoarea adăugată brută produsă sub control străin dar , de fapt, prin plasamentele în alte state, avea tot în 2016 ( anul pentru care Eurostat a finalizat analiza la începutul lui 2019) o poziţie netă pozitivă de circa 51% din PIB, majorată de altfel la 61% în 2018.
Prin comparaţie, deşi prezenţa străină în economia franceză era semnificativ mai redusă ( vezi cele circa 16% de mai sus), Franţa avea o poziţie netă negativă de -15% din PIB, diminuată spre -12% anul trecut.
România și ceilalți colegi
Revenind la trio-ul Cehia, România, Portugalia, poziţia investiţională netă este cea care face diferenţa şi explică dinamismul economic (moderat dar solid) ceh în comparaţie cu stagnarea portuheză.
Aşadar, Cehia bifa criteriul european cu -27%, România se străduia pe la -49% ( îmbunătăţit ulterior spre 45% pe bază de creşterea PIB, dar ne-ar trebui neapărat şi ceva investiţii româneşti în afară) iar Portugalia a cam pierdut trenul cu -105% din PIB.
Una peste alta, în contextul extinderii globalizării şi al integrării pe piaţa unică a UE, poate că ar trebui să învăţăm ceva şi să trecem la distincţia între „economia românească„ şi „economia din România”.
Evident, dacă punem la socoteală că patru cincimi din sectorul financiar se află sub control străin, majoritatea simplă a valorii adăugate brute în România depinde (ne place sau nu) de deciziile luate în afara ţării. Decizii la care ar trebui să fim mai atenţi în adoptarea politicilor interne care privesc economia „locală”.
*
Notă metodologică
Statistica referitoare la întreprinderile aflate sub control străin ( denumită prescurtat FATS de la Foreign AffiliaTes Statistics în lb. engleză) este standardizată la nivelul UE şi implică un control direct sau indirect, concretizat în abilitatea de a decide strategia întreprinderii, modalitatea de conducere a activităţii şi capacitatea de a numi majoritatea directorilor.
În majoritatea cazurilor, această abordare implică un investitor străin care deţine mai mult de 50% din acţiuni sau din drepturile de vot, direct sau indirect (prin intermediul unei alte entităţi afiliate).
Există şi posibilitatea de a exista o minoritate de control, fără a deţine mai mult de jumătate din acţiuni sau din drepturile de vot.
