Contrar ofertelor electorale avansate de fiecare din cele două forțe politice principale ale României, USL și ARD, FMI consideră că nivelurile contribuţiilor pentru sănătate şi impozitul pe venit sunt prea scăzute în România. De aceea, a și întreprins simulări pentru a cuantifica impactul fiscal al unor variante de creştere a acestor impozite.
În cazul prelevărilor obligatorii pentru bugetul de sănătate, o creștere cu un punct procentual a ratei cumulate la angajat şi angajator, de la 10,7% ( cât este în prezent) la 11,7%, ar aduce în plus la buget venituri de circa 1 miliard de lei (0,16% din PIB estimat pentru 2013). De altfel FMI susţine includerea tuturor surselor de venit la aplicarea contribuţiei la sănatate și revenirea la taxarea de 14% din urmă cu opt ani.
În cazul impozitării veniturilor, specialiștii FMI au stabilit că o majorare de un punct procentual a impozitului pe venit, de la cota unică de 16% la o cotă unică de 17%, ar creşte încasările bugetului cu aproximativ 1,2 miliarde lei (aproape 0,2% din PIB). De asemenea, o majorare a TVA la 25% (față de 24% în prezent și fără aplicarea cotei reduse de 9% la alimente) ar aduce venituri suplimentare de circa 2 miliarde lei (0,3% din PIB).
Impozitarea regresivă, scăderea cotei unice. Practic, abordarea FMI vizează o creștere a fiscalității ce contrastează flagrant cu promisiunile electorale de diminuare a impozitelor. Fie ele sub forma diminuării la 8% și 12% a impozitului pe venit pentru cei cu venituri mici ( propusă de USL), fie sub forma reducerii generale la 12% (vehiculată de ARD). A se citi o ajustare estimată între 5 și 11,5 miliarde lei a veniturilor, ce ar creea o gaură ce nu poate fi acoperită din altă surse de taxare.
Cât despre reducerea de TVA la alimente de la 24% la 9%, în condițiile în care mâncarea ocupă 33% din coșul de consum ce caracterizează cheltuielile românilor, impactul ar fi devastator pentru buget. Chiar și lărgirea bazei de impozitare prin scoaterea la suprafață a unei părți importante din tranzacțiile netaxate nu ar putea acoperi deficitul major creeat ( TVA reprezintă cea mai mare sursă de venit la bugetul general consolidat, cu 48 miliarde lei sau 8,7% din PIB în anul 2011)
Dacă ne raportăm la necesitatea de a comprima și mai mult deficitul bugetar, potrivit unui program de echilibrare bugetară deja convenit cu FMI majorarea de fiscalitate apare ca justificată din punct de vedere matematic. Dar matematica economică nu se împacă cu matematica electorală iar votanții s-au obișnuit cu ”stimulentele” de vot acordate odată la patru ani.
Totuși, se pare că va trebui să asistăm la o premieră în materie, adică alegeri fără scăderi de taxe și impozite, pentru simplul motiv că nu mai există spațiu pentru reducerile amintite. Deja, Guvernul se află în plata de ”arierate sociale”, adică s-a apucat să amaneteze viitorul pentru remedierea problemelor din trecut.
Angajamentele pentru 2013 vizează a doua tranșă de indexare a salariilor bugetarilor, pentru refacerea nivelului de dinaintea tăierilor de salarii din 2010 și, în plus, mai are de restituit din suprataxarea pensiilor pentru sănătate. Implacabil, 7,4% din 7% din PIB anvelopă salarială presupune un spor de 0,5% din PIB al cheltuielilor bugetare iar majorarea pensiilor cu partea de 5,5% din deducerea generalizată la 740 lei va mai adauga undeva în jur de 0,2% din PIB.
Suntem exact în situația de tip radio Erevan în care nu avem ce da contribuabililor, ci trebuie să mai luăm pentru a avea ce distribui, conform celor asumate în politicile salariale și sociale.
O soluție elementară ar fi fost majorarea bazei de impozitare prin creșterea salariului minim, dar asta ar frâna crearea de locuri de muncă și creșterea economică, și așa reevaluată în jos în mod repetat.
Practic, pentru a se finanța în condiții rezonabile, Romania este obligată să apeleze la garanția unui acord cu FMI. Acord care va trebui reînnoit după ce expiră cel actual și chiar dacă nu vom trage nici un ban din suma pusă la dispoziție. Ce se va întîmpla în disputa dintre rațiune și obișnuința de a face rost de voturi prin orice mijloace, este greu de anticipat.
5 răspunsuri
Doar pentru majorarile de salarii la bugetari si reintegrarea pensilor au fost nevoiti sa trateze cu FMI marirea deficitului.
Deci , presupunind ca matematica a fost studiata de toti in scoala , de unde taxe mai mici , cheltuieli mai mari si un deficit bugetar si mai scazut ? 🙂
– Ori creste PIB din pix ca pe vremea RSR .
– Ori se baga ceva incasari financiare viitoare bine umflate .
– Ori previziunea BNR de a avea o inflatie peste 5 % in 2013 e optimista . 🙂
Presupun ca va fi un mix din aceste „solutii” .
De vrajeala cu atragerea masiva a fondurilor nerambursabile UE nu mai crede nici raposatul Bula . 🙂
Ce-mi plac mie simulările astea pe spinarea contribuabilului. Probabil că cele 70-75% (taxe, impozite, accize) nu-s suficiente. O impozitare de 100% n-ar fi mai bună? Ca să nu ne chinuim…
Cît despre o creştere economică şi o dezvoltare a bazei de impozitare, e prea complicat!
actualmente din impozitarea proprietatii se strang in jur de 0,6% din pib ce-ar fi sa inzecim impozitele si sa se stranga 6% din pib, impozitele pe proprietati pot fi verificate si incasate mult mai usor, in acelasi timp intr-o tara cu impozitare regresiva aduc un echilibru in impozitare, acest lucru creaza spatiu fical imens pt reducerea deficitului bugetar la 2% dupa normele UE,tva-ul pe constructii ar fi eliminat incurajand domeniul, concomitent se pot reduce contributiile sociale la 30% eliminand partea angajatului si eliminarea cotei unice pe castigurile din salarii,asta ar aduce cel putin 40% mariri de salarii pentru toti salariatii la alb,pensiile ar fi crescute cu acelasi procent, munca la negru s-ar reduce masiv si din cel de-al doilea an tva-ul ar putea scadea la 20% cota standard si la 10% pentru alimente si turism, implicatiile ar fi mult mai mari si benefice in intreaga economie, de ce nimeni nu ia in calcul acest lucru ?
Ori pe unde va incerca sa iasa pe „plus” din situatia nesustenabilitatii bugetare la sanatate,pensii, salariile (reintregite ale) bugetarilor,etc.,Guvernul Ponta(?) va esua,daca nu va adopta un „program de reconstructie industriala” a Romaniei.
Avind un indice de ocupare a fortei de munca valide,de numai 20 la suta(sub 50 la suta din cel european),orice calcule si ajustari care sa conduca la echilibru bugetar,sint imposibile si nerezonabile cu realitatea economica nationala.
In concluzie,fie Guvernul rezultat din alegeri va adopta si promova un program national de reconstructie economica(prin reindustrializare),fie va „continua” politica PDL de majorare a taxelor si impozitelor,simultan cu blocarea oricaror cresteri a salariilor bugetarilor si a drepturilor sociale.
Ramine de vazut,daca dupa alegeri,Guvernul rezultat va avea curajul sa vorbeasca despre REINDUSTRIALIZAREA tarii,ori va urma politica strutului PDL,uitind de noianul de promisiuni electorale – lipsite astazi,de orice acoperire PROGRAMATICA.
Probabil ca spaima de expresia „reconstructie industriala” va marca campania electorala in asa masura,incit afara de masuri economice fiscale si financiare punctuale(adunate si reincalzite la fiecare noua campanie electorala) – nu vom auzi nimic nou,din ceeace,ar putea conduce la revirimentul economic national!
In aceasta situatia,miza pe FMI si alti colaci de salvare,contra falimentului economic national,este singura prezenta,alaturi de masurile economice punctuale,amintite mai sus,care au condus in 22 de ani,doar la esecul economic al Romaniei!
Reprezentantii FMI vad doar cifre si asta doar din perspectiva creditorului care-si vrea banii inapoi. Presupun ca reactia de respingere a elucubratiilor politicienilor romani in materie bugetara/fiscala este fireasca, acestia neputand fi prostiti precum electoratul. Solutiile/parerile lor sufera, cel putin in cazul Romaniei de lipsa de realism, datorata necunoasterii spiritului/specificului nostru national, mult diferit de cel din lumea din care acestia provin.
Printre cauzele majore ale uriasului deficit bugetar din tara noastra consemnez: cheltuieli mult peste nivelurile firesti (statul isi aroga prea multe sarcini, pe care nu le poate duce la indeplinire/o face prost, adica de calitate scazuta dar cu cheltuieli excesive), venituri insuficiente (cauza anterioara, omportamentul evazionist al contribuabililor si lipsa curajului/populismul clasei politice pt impozitarea proprietatii). Ne aflam intr-un cerc vicios mentinut in viata de politicienii ale caror interese se imbina intr-un mod din cele mai nefericite: disperarea de a castiga puterea determina lipsa vointei politice de a propune societatii reformele indispensabile pe de o parte, dorinta de a ajunge in pozitiile din care sa dirijeze banul public in propriul folos, pe de alta.
Solutii pot fi gasite cu conditia necesara dar nu suficienta de a renunta la minciuna/demagogie si a gandi si actiona punand interesul national inaintea ignorantului interes proriu.
Concret in privinta reducerilor cheltuielilor cred ca se impune reducerea atributiilor structurilor etatiste (de ex. sanatatea trebuie sa devina domeniu privat, mai putin asigurarea unui pachet de baza, reforma poate fi realizata pe termen mediu, efectele ar fi majore), restructurarea institutiilor statului, inclusiv reforma administrativa, samd.
In privinta veniturilor se impune reducerea substantiala a contributiilor (in primul rand cea pt sanatate corespunzator pachetului de baza care va ramane de stat precum si pt pensie – completarea asigurarii de sanatate si a pensiei ramanand la dispozitia beneficiarilor devenind disponibile din privat) astfel incat costul fortei de munca sa scada (de la cca 1,8 la cca 1,3), inlocuirea impozitului pe profit cu unul pe venit/ICM nedeductibil, majorarea impozitelor pe proprietate, etc, astfel creand conditii favorabile dezvoltarii afacerilor, incurajand angajarea fortei de munca, largind baza de impozitare, descurajand comportamentul evazionist,…
Reformarea sistemului este obligatorie, cutitul a ajuns la os, minciuna presupune riscuri de neacceptat.
Un set de noi reglementari reformiste realiste va conduce la prognoze/proiecte viabile chiar si in ochii creditorilor externi.