Rezultatul industriei prelucrătoare a fost mai slab cu 14,8% în august 2019 față de luna precedentă și s-a situat cu 7% sub valoarea din aceeași lună a anului precedent. Potrivit datelor publicate de INS, rezultatul de ansamblu al sectorului industrial după primele 8 luni a coborât la -1,6% pe seria brută și -1,9% pe cea ajustată sezonier.
Practic, tendința tot mai pronunțată de scădere a activității din industrie din ultimele luni s-a suprapus peste perioada de concedii, astfel încât s-a ajuns într-o situație destul de problematică pentru economia națională, confruntată deja cu scăderea ritmului de creștere ( 4,7% pe primul semestru) în raport cu obiectivul de 5,5% fixat pentru acest an.
(Citiți și: ”Prăbușire cu 21% a industriei auto germane – risc de pierderi de miliarde de lei în industria de echipamente auto din România”)
După un început de an ezitant, cu valori mici și inconstante de creștere, sectorul industrial s-a cantonat tot mai clar în teritoriul negativ și perspectiva nu arată deloc bine pentru perioada rămasă până la finalul anului. Cererea în scădere pe lanțurile de producție în care suntem integrați cu principalele economii occidentale ( în special cea germană) nu este de bun augur.
Sectoarele care au consemnat în luna august 2019 cele mai reduceri de producție pe seria brută în raport cu aceeași lună a anului precedent ( pentru a face abstracție de perioada de concedii) au fost prelucrarea lemnului (-25,6%), serviciile anexe din industria extractivă (-24,2%), industria de pielărie (-21,1%), fabricarea produselor textile (-17,7%), industria farmaceutică (-17,1%) și construcțiile metalice (-14,3%) și fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (-13,5%).
Tabloul a fost completat de scăderi semnificative în zone-cheie precum:
- -4,9% la autovehicule,
- -5,5% la mașini, utilaje și echipamente,
- -4% la fabricarea echipamentelor electrice,
- -6,7% în industria metalurgică etc.
Singurele creșteri au apărut la produsele din tutun (+9,9%), fabricarea calculatoarelor și produselor electronice și optice (+3%) și băuturi (+0,6%).
De reținut, industria extractivă în ansamblul său și producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat au înregistrat scăderi identice de câte nouă procente.
Așadar, o revenire la creștere în sectorul industrial apare ca puțin probabilă, iar influența asupra avansului PIB pe ansamblul economiei va fi puțin semnificativă dacă nu cumva chiar negativă ( după cum s-a arătat a fi în trimestrul al doilea din acest an, soldat cu o influență din partea industriei de -0,2 puncte procentuale).
(Citiți și: ”Un semnal de alarmă: Industria auto intră pe scădere la export”)
Ori, ca să facem trimitere la o zicere din alt domeniu, dacă industrie nu e, nimic nu e. Chiar dacă în structura PIB, acest sector aduce cam un sfert din valoarea adăugată brută el a dat și dă în orice economie sensul de evoluție per total. Șansele de a mai obține cele 5,5% creștere economică pe baza căreia a fost construit bugetul și planificate beneficiile sociale acordate sunt iluzorii.
Cu 4,7% pe prima jumătate de an, ne-ar fi trebuit un rezultat de peste șase procente creștere în termeni reali pe semestrul doi. Care, evident, nu poate fi obținut cu un segment manufacturier în suferință, care înregistrează un ritm de evoluție exact pe dos în raport cu cel care ar fi fost necesar.
În aceste condiții, ar trebui să ne ajustăm pretențiile la rezultatele reale ale economiei. Să revedem proiecțiile de creștere a veniturilor și să revenim „cu picioarele pe pământ”, pentru că dimensiunile prognozate ( apropo, unde e prognoza de toamnă a CNSP ?) ale PIB-ului nu vor mai fi atinse nici în 2019 și nici în 2020. Până când nu va fi prea târziu, precum în urmă cu zece ani.
