În timp ce instituțiile europene erau convinse că au stabilit cele mai bune reguli pentru liberalizarea prețului energiei și pentru asigurarea unei piețe competitive a gazelor, Gazprom a ”măsluit cărțile” și preia controlul pieței din Bulgaria și, implicit, a Balcanilor, arată o anchetă Euractiv.
Sub ”nasul” Comisiei Europene, Gazprom a preluat cele mai importante puncte de frontieră ale conductelor de tranzit bulgare, fără a fi nevoie să plătească miliarde de euro pentru construcția lor și fără să dețină conductele – eludând normele UE stabilite prin cel de-al treilea Pachet de energie.
Banii pentru construcția BalkanStream sunt asigurați de statul bulgar, iar preluarea capacităților s-a produs, potrivit datelor deținute de Rețeaua Europeană a Operatorilor de Rețele de gaz (ENTSO-G), prin intermediul contractelor pe termen lung de rezervare a capacităților încheiate de operatorul național Bulgartransgaz cu Gazprom
Aproape 100% din gazul consumat de Bulgaria este importat. Importurile și exporturile depind de capacitatea a șapte puncte de intrare – ieșire a conductelor transfrontaliere din Bulgaria. O analiză a capacităților rezervate pe termen lung arată că Gazprom deține toate ieșirile-cheie bulgărești pe direcția strategică sudică, către Turcia, Grecia și Macedonia de Nord, precum și către Serbia, în vest.
Cum circulă gazul rusesc prin Bulgaria
Până la finalul anului 2019, Gazprom furniza gaze naturale spre sudul Europei prin Ucraina și România, către Bulgaria, Turcia, Grecia și Macedonia de Nord.
De la 1 ianuarie 2020, se conturează perspectiva ca tranzitul să curgă în sens invers, dinspre Turcia, prin TurkStream, către Bulgaria, prin noua conductă BalkanStream construită în prelungirea TurkStream.
Ruta veche, prin Ucraina, nu mai este folosită, însă Gazprom deține în continuare drepturile de capacitate, inclusiv intrările în sistemul românesc de la Negru Vodă II și III și ieșirile de la granița bulgaro-turco Strandzha I – Malkoclar.
Ruta nouă are conexiune între TurkStream și BalkanStream în punctul Strandzha II – Malkoclar. Capacitatea acestei conexiuni este rezervată în proporție de peste 90% de Gazprom și de MET (companie-soră înregistrată în Elveția) printr-un contract valabil până în 2039.
Capacitatea rezervată nu este de 100%, dar asta nu are nicio relevanță din cauză că BalkanStream nu are și nu va avea nicio altă conexiune în funcțiune în afară de TurkStream, iar gazele vin direct de la stația de compresare rusească Anapa, situată pe țărmul nordic al Mării Negre. Niciun alt ”jucător” nu are acces fizic la această nouă rețea.
Ajunse în Bulgaria, o parte din gazele rusești asigură consumul domestic, restul merge mai departe către Grecia și Macedonia de Nord și către Serbia.
Experți europeni și americani și-au exprimat anterior nedumerirea față de discursul oficial bulgar care descria BalkanStream drept „dezvoltare a rețelei naționale de transport a gazelor”, deoarece proiectul este unul tipic de gazoduct de tranzit și nu are în perspectivă nicio extensie către nord-vestul țării, acolo unde infrastructura este mult subdezvoltată.
Spre vest, BalkanStream părăsește spațiul bulgar în orașul de frontieră sârbă Zajecar, unde Gazprom export și companiile afiliate dețin 80% din capacitate.
Spre sud, gazul rusesc ajunge în Macedonia de Nord prin punctul Kyustendil-Zhidilovo. Gazprom deține 100% din capacitatea acestuia de export. Spre sud, Gazprom aprovizionează Grecia- și are rezervată aproape 100% din capacitate- prin stația Kulata-Sidirokastro.
Punctul de la frontiera bulgaro-română Ruse-Giurgiu este aproape lipsit de capacitate rezervată, dar asta nu are nicio relevanță în contextul în care România este producător de gaze naturale. Din același motiv și punctul Kardam – Negru Vodă I este fără capacități de export rezervate.
Încondițiile descrise mai sus, Gazprom poate prelua controlul total asupra pieței din Bulgaria, lăsând șanse minime acestui stat să devină ”hub european de gaze”.
Potrivit Euractiv, consecințele asupra pieței europene a gazelor vor fi severe: Grecia va avea excedent de gaze (aprovizionată prin Coridorul sudic și cu o rețea în dezvoltare de terminale LNG), pe care nu le va putea exporta spre Europa prin Bulgaria.
