Dincolo de cât și cui se dau sume prin Bugetul de stat pe anul 2022, este importantă perspectiva dezvăluită pentru următorii patru ani, în corelație cu prognoza Comisiei Naționale de specialitate și cu Strategia Fiscal-Bugetară publicată concomitent cu proiectul de Buget de stat. Important de reținut, acesta nu reprezintă decât APROXIMATIV JUMĂTATE din sumele gestionate public.
Tehnic, veniturile au fost prevăzute în sumă de 216.473,2 milioane lei, cheltuielile la 301.758,4 milioane lei, de unde și deficitul cash de 85.285,2 milioane lei sau 6,47% din PIB. De luat aminte, însă, creditele de angajament (se poate citi grosso modo „contracte cu statul”, din care se pot face sau nu plăți) au urcat la 493.215,3 milioane lei (aproximativ 37,5% din PIB), bani ce pot fi angajați la plată, nu neapărat integral și nu neapărat doar pentru 2022, și la care ar trebui să fim foarte atenți pentru evoluția noastră pe termen mediu și lung.
Am căutat să punem cap la cap cifrele pentru anii care vin și iată cum se prezintă proiecția bugetului de stat în viziune actuală, pe baza datelor disponibile și a intențiilor declarate de guvernanți de a se încadra în cerințele de redresare și reziliență economică. Rezultă că ajustarea deficitului cronic al bugetului de stat (4,68 puncte procentuale) ar urma să se facă cam pe jumătate prin creșterea veniturilor (2,29 pp) și jumătate prin scăderea cheltuielilor raportate la PIB (2,39 pp).
Apropo de datele pentru anul trecut, ar fi de remarcat diferența de aproape 7 miliarde de lei consemnată la venituri, deoarece execuția bugetară prezentată pe același site al Ministerului Finanțelor păstrează pentru luna decembrie 2020 un nivel al încasărilor bugetului de stat de circa 141,1 miliarde lei, evident diferit de cele 134,3 miliarde lei menționate în proiectul pentru 2022.
Coincidență sau nu, sumele primite de la Comisia Europeană apar și ele mai mici la poziția 4801 din buget, cu 17,34 miliarde în loc de 24,14 miliarde (adică tot 6,8 miliarde lei mai puțin). Dar nu aceasta este problema, reglaje ale datelor operative se pot face la recalculare, ci modul în care se prezintă sumele antamate a fi primite de la UE în continuare.
Atenție, însă, este vorba despre „sume primite de la UE/alți donatori și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014 – 2020”, dincolo de mult discutatul plan Național de Redresare și Reziliență. Dată fiind „rectificarea negativă” ulterioară pentru 2020, ar fi foarte util să nu pățim la fel în 2021 sau mai încolo, pentru că impactul ar fi și mai mare.
(Citiți și: ”Valentin Lazea / Bun venit în Utopia”)
Evident, din simpla mărime raportată la PIB, absorbția acestor sume este esențială pentru finanțarea bugetului de stat (18,5% din acesta și peste 15% pentru anul viitor, ca să aveți o idee în privința avantajelor apartenenței la UE și a necesității de conformare la cerințele acesteia. Nefiind nimeni dispus să facem „extravaganțe bugetare”, fie ele și populiste, pe banii lor (vom fi evaluați la fiecare 6 luni).
Trei chestiuni care interesează
Din multitudine de prevederi și de cifre conținute inerent în sutele de pagini (asupra unora se poate reveni) am selectat doar evoluția propusă pentru cheltuielile de personal ( să vedem ce posibilități de indexări există, dacă nu pentru anul viitor, poate mai încolo), pentru sănătate ( că e importantă, vezi anexa 11 cu banii pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate) și dobânzi ( la care ne înhămăm cu toții, inclusiv cei care nu au ajuns încă să lucreze, eventual în țară.
Simplist vorbind, rezultă un potențial doar ceva mai mare de 10% pentru indexările care vor putea surveni pe zona bugetară între 2021 și 2025. În absența unor restructurări de personal ( și acelea dureroase), cu cât vor primi unii mai mult și mai repede, cu atât vor mai ajunge să beneficieze și alții mai târziu și mai puțin, pentru că așa-numita „anvelopă salarială” va trebui păstrată.
Aici e bine că suntem echilibrați până în 2023, deși nu prea e bine că nu crește nivelul de echilibru, ceea ce ridică semne de întrebare în privința calității actului medical și implică scăderea ponderii cheltuielilor pentru sănătate în PIB ( care va crește, desigur), și așa cele mai scăzute din UE. Mai ciudată ar fi apariția decalajelor din anii 2024 și 2025, când încasările sunt prevăzute a fi în creștere fără contrapartidă în cheltuieli.
În fine, poate că ar fi foarte util să luăm aminte la creșterea prevăzută a sumelor care se vor duce din bugetul public pentru plata dobânzilor la creditele luate, în contextul în care datoria publică s-a apropiat deja de 50% din PIB. O majorare de 5 miliarde de lei în patru ani (bine ar fi să rămână doar atât, adică un spor mai mic de 30%), după cea de aproape 4 miliarde lei în 2021, nu arată prea bine și va ocupa o bună parte din marja rămasă pentru deficit.
„Consolidarea fiscală, marea provocare a orizontului de referință 2022 – 2025”
De fapt, indicatorul care ne interesează și contează pentru obținerea finanțărilor internaționale este deficitul bugetului general consolidat, care include doar ca principală componentă bugetul de stat. Iar acesta va trebui să scadă mai repede sub pragul de 3% din PIB, încă din 2024 ( la pagina 8, sub tabelul de mai jos e o mică greșeală în text, ar trebui să figureze pentru acel an 2,90% și nu 2,02% din PIB).
Important este că se recunoaște în mod oficial: „consolidarea fiscală, marea provocare a orizontului de referință 2022 – 2025”. În condițiile în care deficitul bugetului de stat va fi sistematic MAI MARE decât țintele propuse anual pentru bugetul general consolidat, vor trebui găsite permanent surse de acoperire a diferențelor, deloc neglijabile, printr-un rezultat CU PLUS pe restul domeniilor bugetare.
Asta înseamnă că bugetele locale, bugetul de șomaj, bugetele instituțiilor parțial sau total autofinanțate ș.a.m.d. vor trebui să susțină prin EXCEDENTE, rezultatul de ansamblu. Rezultat în care va conta enorm deficitul „primar” de la bugetul asigurărilor sociale (încă așteptat pentru dezbatere publică), care TREBUIE să fie echilibrat, conform prevederilor legale, cu sume de la bugetul de stat (impozitele pe salarii NU acoperă necesarul pentru plata pensiilor).
De aici rezultă că va trebui făcută o echilibristică deosebit de dificilă între protecția socială și afectarea veniturilor unor largi categorii de bugetari, precum și luate o serie de decizii pentru aducerea nivelurilor de impozitare și de conformare la plată mai aproape de practica europeană, dacă vrem să revenim spre echilibrarea finanțelor publice.
Urmărește-ne pe Google News
