Guvernul a trimis marți la Parlament proiectele Bugetului de stat și cel al asigurărilor sociale pe anul 2011. Mai e nevoie doar de respectarea datei programate pentru vot (21 decembrie) și prezența parlamentarilor coaliției pentru a avea, înainte de sfârșitul anului, un Buget oficial.
Nu este însă sigur că el va fi și funcțional și predictibil. Iată câteva indicii care anticipează că guvernul va bâjbâi un an întreg după bani acolo unde nu sunt decât presupuneri, și că, atunci când nu îi va găsi, îi va aduna forțând în Parlament legi sau emițând ordonanțe și ordonanțe de urgență:
1. Guvernul a avansat o cifră de venituri în condițiile în care încă se consultă cu Comisia Europeană în ce mod va fi impozitat venitul firmelor mici și mijlocii. Este avansată înclusiv varianta revenirii la impozitul de 3% pe cifra de afaceri. Compensarea veniturilor pierdute față de anul 2010 prin eliminarea impozitului minim nu e încă reglementate oficial, iar întreprinderile mici și mijlocii nu știu la ce să se aștepte în 2011.
Strategia fiscală devine volatilă, iar Codul Fiscal imprevizibil. În cazul că situația din practică va contrazile estimările făcute în Buget, guvernul va fi nevoit să ”corecteze” diferența prin ordonanțe sau ordonanțe de urgență.
2. Legea salarizării unitare încă nu a fost adoptată, dar atât cheltuielile cît și veniturile la bugetul asigurărilor sociale au fost estimate pe funcționalitatea ei. În plus, această lege are nevoie și de o lege separată de aplicare pe anul 2011. În fața consecințelor imprevizibile pe care le pot produce atât aplicarea acestor două legi, cât și controversele politice, guvernul va fi nevoit să producă o legislație de corecție, care sa țină atât veniturile cât și cheltuielile în limitele prevazute în buget.
3. În privința bugetului asigurărilor sociale. Reducerea perioadei de plată a indemnizațiilor pentru mame la 12 luni nu ajută prea mult bugetul pe 2011: mamele care la această oră beneficiază de această indemnizație nu sunt vizate de această reducere.
Bugetul de șomaj este gândit pe o scădere de la 8,5% (procentul de șomeri în 2010) la 8% în 2011. Experiența anului trecut ne arată însă imprevizibilitatea acestui fenomen: și în decembrie 2009 guvernul estima o scădere a șomajului în 2010 de la 8 la 7,3% – în realitate lucrurile au stat invers. De asemenea, modificarea indicatorului de referință (500 de lei) la stabilirea ajutorului de șomaj, suprapusă peste fiscalizarea muncii, ar putea perpetua fenomenul muncii la negru, astfel încât contribuțiile pe care contează guvernul să nu fie cele așteptate.
Sumele pentru ajutorul persoanelor cu handicap, al însoțitorilor acestora și asistența persoanelor cu invaliditate sunt prevăzute să scadă cu 4,37%.
Toate aceste reduceri vor avea nevoie de o bază legislativă: corecțiile ar putea fi făcute fie prin reducerea exceptaților de la plata contribuțiilor sociale, fie prin mărirea acestor contribuții.
4. O bună parte din veniturile pe care contează guvernul în bugetul pe 2011 provin din TVA și din accize, surse de la care sunt așteptate și cele mai clare creșteri. Dacă în cazul primeia estimările s-au făcut pe performanțele de colectare din 2010, în cazul accizelor se contează pe creșterea acestora. Guvernul va trebui să asigure reglementările și legislația aferentă.
5. Guvernul va trebui să reglementeze gestionarea datoriilor dintre stat și angajații săi (aproape un miliard de euro pierduți în procese pe legislația salarială, iar experiența din ultimii doi ani arată că statul nu a reușit să respecte calendarul eșalonării) și a datoriilor statului către stat (pierderile întreprinderilor de stat).
Un exemplu al manierei în care se va pune problema: marți, la cîteva ore după ce Proiectul de Buget pe 2011 plecase spre Parlament, Marko Bela a declarat că ordonanța de urgență care ar trebui să reglementeze decizia coaliției privind scăderea indemnizației pentru mame ”nu există încă”, si că în coaliție se mai poate discuta pe marginea ei. .
Consiliul Fiscal a criticat luni modul în care guvernul a construit bugetul anului 2011, acuzând lipsa de transparență, lipsa de realism a unor ținte de venituri și estimări de cheltuieli și neconcordanța dintre previziunile bugetare ale executivului și propria strategie fiscală pe termen mediu. Potrivit Consiliului, politica fiscală e incoerentă și nepredictibilă.
