În încălcare clară a acordului de încetare a focului din 2020, Azerbaidjan alimentează o criză umanitară în Nagorno-Karabah și amenință încă o dată Armenia vecină cu agresiune militară.
Întrucât Rusia nu poate sau nu dorește să ajute, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol mai important pentru a menține pacea și stabilitatea în Caucazul de Sud, arată o analiză a fostului șef NATO Anders Fogh Rasmussen.
Articolul fostului Secretar general NATO (2009-2014) și fost prim-ministru al Danemarcei, în cele ce urmează (intertitlurile aparțin redacției).
Tensiunile dintre Armenia și Azerbaijan ridică perspectiva unui nou război
Toți ochii sunt ațintiți pe bună dreptate asupra războiului Rusiei în Ucraina. Dar aceasta nu este o scuză pentru a ignora o altă criză care se pregătește în pragul Europei. Tensiunile dintre Armenia și Azerbaidjan cresc din nou, ridicând perspectiva unui nou război.
Săptămâna trecută, am vizitat coridorul Lachin, singurul drum care leagă populația etnică armeană din Nagorno-Karabah de Armenia și lumea exterioară. Din decembrie, accesul pe coridor a fost blocat de azeri sub pretextul unui protest de mediu.
Acest lucru se întâmplă în mod clar cu sprijinul regimului de la Baku. În timp ce „protestatarii” blochează tot traficul civil sau comercial în Nagorno-Karabah, Amnesty International avertizează că aproximativ 120.000 de locuitori etnici armeni sunt privați de bunuri și servicii esențiale, inclusiv medicamente și îngrijire medicală.
Azerbaijan ignoră ordinele Curții Internaționale de Justiție
Conform acordului de încetare a focului din 2020 care a pus capăt războiului din Nagorno-Karabah, Azerbaidjan s-a angajat să asigure libera circulație de-a lungul drumului, în ambele direcții.
Recunoscând că Azerbaidjanul își încalcă angajamentul refuzând ridicarea blocadei, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a emis un ordin pe 22 februarie prin care cere Azerbaidjanului să ia toate măsurile necesare pentru a face acest lucru. Dar a trecut o lună și nimic nu s-a schimbat.
Deși forțele ruse de menținere a păcii staționate de-a lungul coridorului ar trebui să protejeze ruta, acestea nu acționează. Dacă Europa și comunitatea internațională mai largă nu presează Azerbaidjanul să ridice blocada, actuala criză umanitară ar putea deveni o catastrofă umanitară.
O prioritate: trimiterea unei misiuni ONU sau OSCE
Azerbaidjan folosește blocada și alte măsuri pentru a sugruma Nagorno-Karabah. Locuitorii sunt adesea împiedicați să se întoarcă la casele lor, iar gazul și electricitatea sunt întrerupte în mod regulat fără avertisment sau explicații. Intenția, în mod clar, este de a face viața cât mai dificilă pentru populația armeană și există un risc serios de epurare etnică iminentă. Nu trebuie să ne abatem privirea de la ceea ce se întâmplă.
Regimul azer (și trolii săi online) au continuat să minimizeze efectele blocadei – sau chiar existența acesteia. Cu toate acestea, refuză, de asemenea, să acorde observatorilor internaționali acces pentru a evalua situația.
Prima prioritate pentru comunitatea internațională este, așadar, trimiterea unei misiuni de constatare a faptelor pe coridor, sub auspiciile Națiunilor Unite sau Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Trebuie să precizăm că președintele Azerbaidjan, Ilham Aliyev, se va confrunta cu consecințe dacă va continua să încalce ordinul obligatoriu al CIJ.
Rusia nu intervine în sprijinul aliatului său din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă
Războiul din Nagorno-Karabah din 2020 a arătat clar că Azerbaidjan are un avantaj militar semnificativ față de Armenia, datorită armelor pe care le-a cumpărat de la Rusia, Turcia și Israel. Acest fapt a fost reiterat în septembrie anul trecut, când Azerbaidjan a ocupat teritorii în interiorul Armeniei – inclusiv poziții strategice deasupra orașului Jermuk – după doar două zile de lupte.
Deși Armenia este încă membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, alianța regională care leagă Rusia de cinci state foste sovietice din apropiere, nu a primit niciun sprijin atunci când a solicitat asistență în urma acestui atac asupra teritoriului său suveran. Înrăutățind lucrurile, Azerbaidjan și-a păstrat trupele pe teritoriul armean și a refuzat să returneze prizonierii de război armeni.
O ofensivă reînnoită împotriva Armeniei în lunile următoare nu poate fi exclusă. Având în vedere că Rusia, furnizorul tradițional de securitate al Armeniei, nu poate sau nu dorește să ajute, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol mai important pentru a menține pacea și stabilitatea în regiune.
Misiunea UE ar trebui extinsă
Atât președintele Consiliului European, Charles Michel, cât și președintele francez Emmanuel Macron, au recunoscut acest lucru și au dedicat un capital politic semnificativ acestei probleme. După reizbucnirea ostilităților din septembrie anul trecut, UE a trimis o misiune civilă în Armenia pentru a monitoriza granița cu Azerbaidjan. Dar încă mai sunt multe de făcut.
Misiunea UE, care este desfășurată în prezent doar pe teritoriul armean, ar trebui extinsă rapid pentru a monitoriza toată lungimea graniței Armenia-Azerbaijan. Liderii europeni trebuie să preseze guvernul lui Aliyev să permită personalului UE să intre pe teritoriul azer.
Desigur, o misiune neînarmată a UE nu ar putea opri ostilitățile; dar extinderea prezenței sale ar pune și mai multă presiune asupra Azerbaidjan pentru a alege negocierea în locul confruntării militare.
UE trebuie să-i spună lui Ilham Aliyev că respectarea valorilor fundamentale primează în fața intereselor economice
În ultimul an, UE a construit legături economice din ce în ce mai strânse cu Azerbaidjan, datorită deplasării sale rapide de la gazele și petrolul rusești. Dar liderii UE trebuie să-i spună clar lui Aliyev că nu i se va permite să acționeze cu impunitate și că interesele comerciale pe termen scurt ale Europei nu vor depăși valorile acesteia sau interesele pe termen lung de a menține pacea și stabilitatea în Caucazul de Sud.
Dacă Azerbaidjan continuă să încalce angajamentele sale internaționale și ordinele judecătorești obligatorii din punct de vedere juridic din partea CIJ, trebuie să se confrunte cu consecințe politice și economice.
Armenia este o democrație în curs de dezvoltare întro vecinătate extrem de provocatoare. Odată cu scăderea influenței Rusiei, Europa trebuie să joace un rol mai important în regiune.
Aceasta nu este o formă de caritate. A acționa acum pentru a preveni un alt conflict semnificativ – sau chiar epurare etnică – este în interesul tuturor.
***
