Averea netă a românului și structura ei. Și felul prin care politica socială o reduce la toate categoriile

Potrivit datelor raportului de stabilitate al BNR pe anul 2012, averea netă a populației totaliza, la finele lui 2011, aproximativ 780 miliarde lei, adică aproximativ 140% din PIB. Ceea ce reprezenta o scădere de la circa 840 miliarde lei sau 160% din PIB în 2010.

Nivelul maxim fusese atins în anul 2007, când averea netă ajunsese la aproape 1.200 miliarde lei sau 290% din PIB. Pentru referință, în SUA, averea neta reprezinta in 2010 echivalentul a circa 350% din PIB, iar în Marea Britanie 500% din PIB.

De reținut că, spre deosebire și exact invers față de Occident, partea cea mai importantă din avere o reprezintă imobilele aflate in proprietatea populației și nu activele financiare.

Raportul era de aproximativ 60%/40%, în scădere de la 70%/30% și 85%/15% în 2007. Practic, nivelul activelor financiare nete ale populației s-a păstrat în jur de 200 de miliarde lei din 2007 și până în 2011, cu o scădere ușoară în 2008 și un trend ușor crescător până în prezent.

Majorarea depozitelor bancare a contrabalansat în mică parte efectul negativ asupra avuţiei nete a populaţiei generat de scăderea valorii activelor imobiliare.

Variațiile care au apărut din 2007 au fost cauzate de reducerea valorii imobilelor și de reducerea cursului de schimb al leului în raport cu euro (creșterea cursului euro față de leu, așa cum suntem obișnuiți).

Interesant este că în perioada 2002 – 2006, avuția națională s-a dublat la fiecare doi ani, de la circa 200 miliarde lei în 2002 la 400 miliarde lei în 2004 și 800 miliarde lei în 2006. Ce-i drept, și inflația era mai mare, dar acest fapt a mascat trimiterea unei părți importante din rezultatele economice în îmbunătățirea cursului de schimb.

Perioada 2004 – 2007 a fost una de apreciere a cursului de schimb al leului față de principalele valute străine, euro și dolarul american, chiar în termeni nominali (la care s-a adăugat o parte consistentă prin diferența de inflație între România și Zona Euro sau România și SUA). Dincolo de ritmurile robuste de creștere a PIB aici avem explicația majorării rapide din acea perioadă a avuției naționale.

Scădera continuă în 2013 : 5 căi de reducere

Prin contrast față de acea perioadă, averea românilor a continuat să scadă și în 2013 faţă de 2012, potrivit raportului realizat de credit Suisse Research Institute.

De la aproape 13.700 USD anul trecut, averea fiecărui român a scăzut la 11.200 USD ( simplificat de la 17.000 USD la 14.000 USD pentru un adult). Adică aproape 20%, din care jumătate prin deprecierea activelor exprimate în lei și jumătate prin deprecierea leului în raport cu dolarul.

La jumătatea lui 2013, un român adult avea în medie 6.500 USD active financiare, 10.500 USD active imobiliare, în condițiile în care datora 2.900 USD.

Faţă de 2012, activele imobiliare s-au păstrat relativ constante, însă cele financiare au scăzut dramatic, de la 9.100 de dolari în 2012, adică o scădere de aproape 30%, urmare, în principal, a majorării datoriilor cu 23%.

Dacă punem cap la cap aceste date cu dezechilibrarea bugetului asigurărilor sociale la finele lui 2008, după o perioadă îndelungată de echilibru relativ, în care s-a și realizat creșterea economică robustă, simultan cu sporirea considerabilă a avuției populației, rezultă un fapt extrem de interesant, atât pentru pensionari, cât și pentru salariați.

Cât timp au avut valori mai reduse ale punctului de pensie, pensionarii au beneficiat de o creștere foarte importantă a averii, ei fiind principalii beneficiari ai locuințelor proprietate personală, cu circa 0,8 persoane pe cameră de locuit, medie la nivel național. Odată cu creșterea sumelor primite drept pensie peste posibilitățile rezultate din taxarea salariaților în acest scop (prin contribuțiile de asigurări sociale), le-a scăzut continuu averea.

La salariați, faptul că primeau mai mulți bani, dintre care partea substanțială a revenit creșterii productivității muncii și nu unei decizii administrativ-electorale, i-a stimulat să ofere sume mai importante pentru locuințe și să sporească indirect averea pensionarilor. Asta deoarece salariații aveau 1,6 persoane pe cameră de locuit, adică o densitate dublă față de pensionari la nivel național (deoarece în general au copii în întreținere iar pensionarii nu).

Recalibrarea distribuției beneficiilor activității economice dinspre salariați spre pensionari ( inclusiv pe calea tăierilor salariale neacompaniate de reduceri de pensii), din 2008 încoace a avut ca efect reducerea avuției populației pe mai multe căi :

1.A scăzut stimulentul pentru o activitate de calitate și a indus părăsirea țării în căutarea de salarii mai bune exact a celor mai capabili lucrători.

2. A decuplat pensionarii de rezultatele economice, pe considerentul formulat în termeni populari ”de unde, de neunde, lor trebuie să li se dea” potrivit unui soi de contract la care s-a angajat statul și a unui fel de drept de proprietate pe suma antamată.

3.Prin diminuarea salariilor, a redus disponibilul pentru achiziționarea de imobile, reamintim, deținute în cea mai mare parte de pensionari

4.A dus la creșterea datoriilor și la înmulțirea cazurilor de intrare în incapacitate de plată a creditelor contractate ( marea majoritate de către salariați), respectiv la diminuarea activelor financiare în expresie netă, în pofida unei oarecare creșteri a valorii depozitelor.

5. Refacerea echilibrelor macroeconomice s-a făcut la niveluri mai ridicate ale cursului de schimb euro/leu ceea ce a afectat avuția națională. Potrivit raportului credit Suisse Research Institute, ponderea României la nivel mondial s-a redus de la 0,13% în 2012 la 0,10% în prezent.

Așadar, pentru pensionari, fluxul de bunăstare e una iar stocul de bunăstare (transformabil în flux prin tranzacționare) e alta. Dacă unul crește, celălalt scade.

Dar jocul nu e nici măcar cu sumă nulă ci cu sumă negativă la nivelul întregii societăți, dacă nu se urmărește o valoare optimă a transferurilor sociale.

Valabil și pentru salariați, care stau mai prost la stoc și au obligații mai mari față de copii pe flux. Și cărora li se va spune la vremea când vor deveni pensionari că statul nu mai are de unde să le dea și lor cât au dat ei la alții.

Singurii care au avut de câștigat sunt exact cei care au avut posibilitatea prin măsurile luate să crească sau să reducă avuția națională : politicienii.