Romania a inregistrat o crestere economica de 1,7 la suta in primul semestru al anului 2013. Avand in vedere evolutia robusta a industriei si anul agricol deosebit de bun, se poate miza pe o crestere economica de poate chiar 2,5 la suta pe tot anul 2013 – mult peste prognozele intiale, care estimau pentru acest an o crestere de 1,6 la suta.
Partea plină
Daca rezultatele in agricultura depind in mare masura de conditiile meteorologice favorabile, performanta industriei este fara indoiala o confirmare a modificarilor structurale care au imbunatatit competitivitatea acesteia. Industria si indeosebi industria prelucratoare s-au comportat surprinzator de bine pe perioada ultimilor ani de criza, sustinind o crestere aproape continua a exporturilor. In primul semestru al anului curent, exporturile au crescut cu peste 6 la suta fata de aceiasi perioada a anului anterior, in conditiile in care importurile s-au diminuat cu 2,7 la suta. Ca urmare, soldul balantei comerciale s-a imbunatatit iar balanta contului curent (incluzind serviciile) a inregistrat chiar surplus pe anumite perioade.
Dezechilibrul intre veniturile si cheltuielile publice a fost de asemenea corectat, Romania fiind una dintre putinele tari europene care au iesit din procedura de deficit excesiv dupa ce a incheiat anul 2012 cu un deficit al bugetului consoliditat inferior valorii de 3 la suta din PIB. Executia bugetara pe primele sapte luni ale anului 2013 este incurajatoare si promite atingerea unei tinte de deficit la sfarsitul anului mai mica decat cea de anul trecut.
La acesti indicatori favorabili se adauga si o rata a somajului de 7,6 la suta care, desi in crestere in ultimul an, se situeaza la un nivel scazut fata de media europeana de peste 12 la suta. Inca ridicata in context european, inflatia nu mai reprezinta o amenintare majora pentru mediul de afaceri, iar cursul de schimb s-a pastrat relativ stabil.
Succesul tarii noastre in ceea ce priveste corectarea dezechilibrelor macroeconomice a fost remarcat de pietele financiare, care ne-au rasplatit cu o scadere semnificativa a costurilor de finantare. In sfarsit, noul acord incheiat cu Fondul Monetar International reprezinta o polita de asigurare in eventualitatea ca surprize neplacute mai apar. Avem, in mod incontestabil, rezultate care ne situeaza foarte bine intr-o comparatie europeana si daca acum cativa ani ne uitam cu invidie la performanta economiei poloneze, astazi aceasta nu mai pare de neatins.
Partea goală
Faptul ca o jumatate a paharului este plina nu ar trebui sa ne faca totusi sa uitam ca exista si o jumatate goala. Pentru foarte multi romani, datele statistice din comunicatele oficiale nu au nicio legatura cu viata lor reala.
Cresterea economica nu se simte in cresterea salariilor, puterea de cumparare este drastic diminuata nu doar de inflatie, ci si de obligatiile de a rambursa credite contractate in anii anteriori. Multe intreprinderi mici si mijlocii se confrunta cu o scadere a cererii si deci a cifrei de afaceri care complica si mai mult eforturile lor de a atinge un echilibru financiar precar, prinse la mijloc intre clienti care platesc cu tot mai mare intarziere, furnizori care cer plata in avans si banci tot mai putin intelegatoare.
Rata creditelor neperformante creste de la luna la luna iar insolventele si falimentele au devenit un fenomen obisnuit.
Increderea este la cote scazute. Ultima ancheta de conjunctura efectuata de Institutul National de Statistica in randul mangerilor companiilor din Romania indica faptul ca acestia se asteapta mai degraba la o stagnare a activitatii in perioada urmatoare.
Piata imobiliara ramane in suferinta dupa ani de scadere abrupta, bancile sunt excesiv de prudente iar consumatorii nu se pot desprinde de comportamentul defensiv, de criza.
Fractura: în interior, în exterior
Exista deci o discrepanta intre imaginea conturata de indicatorii macroeconomici incurajatori si perceptia asupra realitatii care prevaleaza in randul populatiei si in mediul de afaceri. Cred ca o parte din aceasta discrepanta se datoreaza unor factori psihologici. Dupa ce au trait o lunga perioada intr-o economie care crestea miraculos cu ritmuri de 6, 7 sau chiar 8 la suta anual iar salariile promiteau salturi uneori chiar si de 50 la suta, in care indicii bursei de valori de la Bucuresti inregistrau recorduri mondiale de crestere, ca si piata imobiliara in care valoarea proprietatilor se dubla in doar cativa ani, o lume unde banii erau usor de obtinut datorita miliardelor de euro care intrau anual in tara sub diverse forme, romanii percep progresele modeste care se inregistreaza astazi ca pe o stagnare.
Este similar cu senzatia pe care o ai cand ai parasit autostrada pe care circulai cu viteza maxima: trecerea la viteza „normala” creaza impresia ca stai pe loc! Va trece ceva vreme pana cand ne vom obisnui cu acest nou normal si ne vom ajusta asteptarile la niveluri mai realiste. Sunt convins ca Romania va continua sa creasca ceva mai repede decat media Uniunii Europene, insa convergenta veniturilor si a nivelului de trai se observa la nivel de decenii, nu de ani asa cum multi dintre noi ajunsesera sa creada.
Dincolo insa de aceasta componenta de ajustare la un ritm de crestere mult incetinit, exista temerea ca nici rezultatele bune obtinute in diverse domenii nu sunt sustenabile, ca economia este inca fragila si ca surprize neplacute pot sa mai apara. Acestea pot veni din interior, din greseli pe care le-am putea face, sau din exterior, din evolutiile pline de surprize ale economiei mondiale si europene.
Nimeni nu indrazneste sa sustina cu tarie ca criza economica a fost complet depasita. Ea pare mai degraba sa se deplaseze in sistemul de vase comunicante al economiei globale intre tari si continente.
Intre 2008 si 2012, cele mai afectate de criza au fost Statele Unite si tarile dezvoltate in general. Tarile emergente, indeosebi economiile mari precum China, India sau Brazilia, au preluat in aceasta perioada stafeta cresterii economice promitind sa deschida o noua era in relatiile internationale.
In 2013 insa, situatia s-a schimbat din nou: evolutiile pozitive din economia americana par sa se consolideze, chiar si dinspre Uniunea Europeana vin unele semnale incurajatoare, in vreme ce in economiile emergente se aduna nori negri de furtuna si ies la iveala slabiciuni ignorate in trecut.
Toate aceste deplasari ale centrelor de crestere sau recesiune din economia mondiala determina reorientari substantiale ale fluxurilor de bunuri, servicii si de capital care pot influenta si Romania. Tara noastra a reusit sa se adapteze destul de bine la schimbarile care au avut loc in ultimii ani in economia mondiala din punctul de vedere al comertului exterior si nu ma astept ca aceasta situatie sa se schimbe in viitorul apropiat.
Desi ramane destul de sensibil la ceea ce sa intampla in Uniunea Europeana, comertul exterior romanesc nu este un canal de transmitere a unor turbulente internationale spre economia romaneasca decat in masura in care s-ar inregistra fluctuatii foarte mari la pretul unor materii prime precum petrolul.
Altfel stau insa lucrurile in ceea ce priveste fluxurile de capital, care au un potential perturbator semnificativ pentru economia noastra. Pietele financiare internationale manifesta o nervozitate ridicata. Doar sugestia ca banca centrala a Statelor Unite ar putea sa renunte gradual la politica de relaxare monetara a facut ca dobanzile sa creasca, avand drept rezultat miscari masive de fonduri dinspre tarile emergente. India si mai multe tari asiatice cunosc o depreciere brusca a monedei, Brazilia se lupta si ea sa-si stabilizeze pietele financiare si situatia economiilor emergente aminteste in general de criza din 1996-97.
In ciuda calmului aparent, situatia financiara din Europa este departe de a fi clarificata. Datoria suverana este nesustenabila si mai multe tari – Grecia si Portugalia in primul rand – vor avea nevoie de un nou sprijin financiar. Periodic, dobanzile/randamentul pentru obligatiunile suverane inregistreaza salturi si nu se stie cata vreme investitorii se vor mai multumi cu simple declaratii ale bancii centrale europene. Potrivit unor estimari facute de Eric Dor de la scoala de business IESEG din Lille, o restructurare a datoriei Portugaliei (care pare inevitabila multora) ar costa contribuabilul german 16 miliarde euro, pe cel francez 13 miliarde, 11 miliarde pe cel italian si 7 pe cel spaniol.
Este tot mai dificil politic ca astfel de sume sa fie facute acceptabile prin mecanisme democratice.
Nici bancile europene nu se afla intr-o situatie fericita. Pentru a se conforma cerintelor de capitalizare introduse de reglementarile Basel III, se estimeaza ca bancile europene trebuie sa adune capital suplimentar si sa isi reduca activele cu 3200 de miliarde de euro pana in 2018. Asta inseamna ca se vor restrange drastic disponibilitatile pentru creditarea economiei si intreprinderile vor trebui sa se orienteze catre alte solutii de finantare.
Toate acestea inseamna pentru Romania o reducere a intrarilor de capital din strainatate, proces care a inceput deja in 2009, cand toate fluxurile de capital privat – investitii straine directe, repatrieri de fonduri ale romanilor care lucreaza in strainatate si imprumuturi prin banci sau direct catre companii – au scazut de patru ori fata de anul anterior!
Acordurile cu organismele financiare internationale si imprumuturile guvernului pe pietele externe au atenuat intr-o anumita masura acest proces de contractie a intrarilor de capital, dar recesiunea din 2009 si 2010 nu a putut fi evitata.
Dificultatile de acces la finantarea externa raman ridicate in anii ce vin si orice sincopa in acest domeniu poate destabiliza economia noastra prin canalul cursului de schimb, prin cel al dobanzilor si creditarii sau o combinatie a ambelor. Avem putine optiuni si nu exista loc pentru greseli – orice semnal care nu este pe placul pietelor financiare poate sa ridice costurile de finantare ale statului si sectorului privat cu sute de milioane de euro anual.
Tocmai de aceea ma ingrijoreaza unele declaratii si masuri care se pot dovedi destabilizatoare, precum ideea cresterii semnificative a salariului minim de la 800 la 1000 de lei, tot felul de masuri reparatorii pentru veniturile unor categorii de angajati din sectorul public, tendinta de expansiune a cheltuielilor bugetare curente in detrimentul celor pentru investitii.
Continua practica schimbarilor precipitate in sistemul de impozitare si in procedurile fiscale, care sporesc incertitudinea si dificultatile mediului de afaceri. In comentariile sale la recenta rectificare bugetara Consiliul Fiscal identifica o lunga lista de neimpliniri care pot pune in dificultate finantele publice.
Performanta economiei este mult diminuata de lipsa reformelor reale din sectoare precum cel al companiilor de stat, care acumuleaza pierderi si datorii ce genereaza blocaje in lant, sau in sanatate si invatamant, unde calitatea serviciilor nu urmeaza dinamica cheltuielilor.
Rezultatele obtinute, jumatatea plina a paharului, sunt incontestabile si importante, dar ele pot sa dispara foarte repede daca nu constientizam ca exista o jumatate goala a paharului catre care trebuie sa ne indreptam atentia.
***
Aurelian Dochia este consultant financiar, fost director al BRD și consultant pentru Banca Mondială
Urmărește-ne pe Google News
