Anders Fogh Rasmussen: NATO nu poate negocia cu arma la tâmplă

Anders Fogh Rasmussen (foto), fost secretar general al NATO, publică un articol de opinie în Politico în care afirmă: „dacă aliații NATO acceptă să discute cele mai recente propuneri ale Rusiei pentru o nouă relație de securitate în Europa, ei îl vor ajuta pe Putin să ajungă mai aproape de realizarea obiectivul său, oferind Rusiei putere de decizie asupra securității Europei Centrale și de Est”.

Analiza fostului secretar general NATO:

”Când l-am întâlnit pentru prima dată pe președintele rus Vladimir Putin în calitate de secretar general al NATO, el a deschis întâlnirea spunându-mi că vrea dizolvarea NATO.

Dacă aliații NATO acceptă să discute cele mai recente propuneri ale Rusiei pentru o nouă relație de securitate în Europa, ei îl vor ajuta pe Putin să ajungă mai aproape de realizarea obiectivul său, oferind Rusiei putere de decizie asupra securității Europei Centrale și de Est.

Conform noilor propuneri ale Rusiei, NATO ar trebui să ceară acordul Moscovei pentru a desfășura trupe în Europa Centrală și de Est, ar trebui să se abțină de la „orice activitate militară” în Europa de Est, Caucazul de Sud și Asia Centrală și ar trebui să oprească orice exerciții NATO în apropierea Rusiei.

(Citiți și: ”Interviu cu Fogh Rasmussen: ”Rolul NATO e să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe europeni implicați””)

Rusia cere, de asemenea, o garanție scrisă că Ucrainei nu i se va oferi aderarea la NATO, iar un proiect de tratat cu Statele Unite ar interzice trimiterea de nave și aeronave de război în „zonele din care pot lovi ținte pe teritoriul celeilalte părți”, cum ar fi Marea Baltică și Marea Neagră.

Aceasta nu este o propunere serioasă, a unui om care dorește pacea.

Rusia a mai încercat așa ceva. În noiembrie 2009, NATO a respins un proiect de Tratat european de securitate propus de Rusia întrucât relația NATO-Rusia este deja suficient acoperită și reglementată în Actul fondator din 1997 privind relațiile reciproce, de Carta Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 1999 pentru Securitatea Europeană și de Declarația de la Roma din 2002 – care a făcut pași semnificativi pentru a încuraja dialogul prin înființarea Consiliului NATO-Rusia.

Vladimir Putin este priceput să creeze crize doar pentru a le stinge mai târziu ca un pompier care încearcă să stingă incendiul pe care singur l-a declanșat- amenințând că va invada Ucraina, a calculat că SUA și alte puteri occidentale ar putea negocia direct cu Kremlinul, oferind concesii și permițându-i să-și mențină influența asupra fostelor țări sovietice în schimbul păcii.

Putin joacă destul de bine o mână proastă – dar tactica lui va funcționa numai dacă renunțăm. Și este timpul ca NATO să arate că Putin joacă la cacealma.

În niciun caz, SUA sau NATO nu trebuie să își asume alte angajamente privind extinderea. Rusia a semnat deja Carta OSCE din 1999, care acordă „dreptul inerent fiecărui stat participant de a fi liber să-și aleagă sau să-și schimbe aranjamentele de securitate, inclusiv tratatele de alianță, pe măsură ce acestea evoluează”.

Acest lucru înseamnă, de asemenea, că ar trebui să punem capăt vetoului pe care Putin îl exercită de facto asupra aspirațiilor euro-atlantice ale Ucrainei și Georgiei, prin susținerea unor conflicte în aceste țări, a căror intensitate o reglează, în sus sau în jos, pentru a se potrivi agendei sale.

Noi am promis atât Georgiei, cât și Ucrainei, în 2008, locuri la masa NATO și este timpul să stabilim un plan de acțiune pentru a ne onora promisiunea. Dacă este necesar, putem face acest lucru cu o condiție care să precizeze că articolul 5 al NATO acoperă numai teritoriul aflat sub controlul Kievului și Tbilisi, dar NATO nu poate avea o politică a ușilor deschise în care să îi permită lui Putin să joace rolul de portar.

Va invada Putin Ucraina? Doar el știe cu adevărat. Dar dacă o va face, trebuie să trimitem un ajutor militar semnificativ Ucrainei și să lansăm sancțiuni economice care să paralizeze economia rusă, inclusiv prin anularea conductei de gaze naturale Nord Stream 2.

Ucrainenii sunt un popor împietrit în bătălii, dispus să lupte pentru libertatea pe care o mare parte din Europa o consideră un dat, iar noi, cei din lumea liberă, nu ar trebui să uităm că ei, ucrainenii, luptă și pentru libertatea noastră. Istoria ne spune că agresorii tind să nu rămână liniștiți la ei acasă…

NATO este o alianță a păcii. Nu dorește decât cooperarea pașnică cu Rusia și a căutat să includă Moscova în discuțiile despre arhitectura europeană de securitate. Dar această cooperare a fost îngreunată de comportamentul lui Putin.

Chiar și atunci când Rusia a rupt ordinea internațională bazată pe reguli, în 2014, am căutat în continuare dialogul. Dialogul este important, dar trebuie să fie purtat în condițiile noastre și trebuie afirmat clar că nu negociem pe baza amenințărilor și escaladarii unor conflicte.

NATO nu poate negocia cu arma la tâmplă. Și dacă dăm înapoi acum, acest semnal va fi auzit – tare și clar – atât de democrațiile care se bazează pe noi, cât și de autocrații care pun în pericol libertatea noastră.”