Deși agențiile de informații americane avertizează că Rusia își mobilizează forțele terestre pentru un atac asupra Ucrainei, este totuși tentant să ne gândim că președintele rus Vladimir Putin nu ar face niciodată o mișcare atât de riscantă.
Cu toate acestea, atunci când un om atât de puternic are atât de puține opțiuni bune pentru a-și păstra puterea, calculele trebuie făcute din altă perspectivă.
O astfel de perspectivă, inedită, oferă Anders Åslund (foto), cercetător senior la Forumul Lumii Libere din Stockholm, autor al volumului ”Capitalismul de cumetrie în Rusia – de la economia de piață la cleptocrație”, în analiza intitulată ”Ultima răsuflare a lui Putin”.
Textul lui Anders Åslund – în cele ce urmează:
Rusia de astăzi reprezintă un pericol clar și prezent pentru pacea mondială.
În iulie, președintele Vladimir Putin a publicat un lung articol intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, articol în care neagă pus și simplu legitimitatea existenței Ucrainei ca stat național independent.
De asemenea, Putin a urmat o politică de mobilizare militară în jurul graniței cu Ucraina, începând cu luna aprilie și mai intens în ultimele săptămâni. Înalți oficiali ucraineni și americani, inclusiv președintele Joe Biden, avertizează că Rusia ar putea declanșa un război major la sol împotriva Ucrainei la începutul anului 2022.
Vrea oare cu adevărat Vladimir Putin să atace Ucraina? Dacă da, ce ar trebui să facă Ucraina și Occidentul?
De ceva timp, au fost sugerate diverse cauze ale agresivității Rusiei. Cea mai plauzibilă se axează pe declinul Rusiei și pe faptul că acest declin a făcut țara mai periculoasă.
Declinul este evident. Economia Rusiei a stagnat complet din 2014, iar Putin a precizat că nu are niciun interes să crească economic sau să îmbunătățească nivelul de trai. În dolari americani, PIB-ul Rusiei a scăzut de la 2,3 trilioane de dolari în 2013 la 1,5 trilioane de dolari în 2020. De când Putin a invadat pentru prima dată Ucraina și a anexat ilegal Crimeea, în 2014, venitul disponibil real (ajustat în funcție de inflație) al gospodăriilor rusești a scăzut cu 10%.
Neavând de anunțat nimic bun despre economie, Vladimir Putin vorbește constant de marile rezerve valutare deținute de Rusia și de datorie publică aflată la un nuvel minim. Aceste statistici ajută la promivarea mitului „măreției” rusești devenită sinonimă cu propria lui guvernare.
Vladimir Putin aspiră astfel să creeze o Sparta modernă – un stat concentrat exclusiv pe priceperea sa militară. De la atacul Rusiei din august 2008 asupra Georgiei, care a scos la iveală deficiențe militare majore, Kremlinul a dat startul unei modernizări militare substanțiale în timp ce restul Europei și-a continuat dezarmarea de după Războiul Rece.
(Citiți și: ”Interviu cu Fogh Rasmussen: ”Rolul NATO e să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe europeni implicați””)
Însă puterea militară a Rusiei și-a deja atins apogeul.
Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm, cheltuielile militare rusești au ajuns la 62 de miliarde de dolari în 2020, un an în care cheltuielile militare ale SUA au fost de 778 de miliarde de dolari, iar cele ale Chinei au fost de 252 de miliarde de dolari. Chiar și India a depășit Rusia cu bugetul său militar de 73 de miliarde de dolari.
În aceste condiții, Putin ar putea să se gândească acum că, dacă Rusia vrea să beneficieze de forța sa militară, ar fi bine să o facă acum, înainte ca fundația economică a țării să se erodeze și mai mult. Mai mult, explozia din acest an a prețurilor mărfurilor (în special în energie) pare să fi întărit convingerea Kremlinului că ar trebui să lovească cât ”fierul este cald”.
Puterile în scădere sunt adesea cele mai periculoase – ne amintește Graham Allison, de la Universitatea Harvard: o putere în declin, Austro-Ungaria, a început Primul Război Mondial declarând război Serbiei. În contextul actual, rușii par să plănuiască o campanie terestră, cu tancuri și artilerie, care amintește de cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă va fi așa, atunci mașina lor de război este la fel de depășită ca viziunea lui Putin despre Ucraina.
Cetățeanul occidental de azi, iubitor de pace, s-ar putea întreba de ce Vladimir Putin ar vrea să înceapă un război.
Ca să găsim explicația, trebuie să cunoaștem moștenirea lui Vyacheslav von Plehve. Fost ministru rus de interne, în 1904 von Plehve a susținut: „Pentru a preveni o revoluție, avem nevoie de un război mic, victorios!” La scurt timp după aceea, von Plehve a fost asasinat de un revoluționar. A urmat războiul ruso-japonez din 1904 – 1905. Acel conflict nu a fost nici mic, nici victorios – și a sfârșit prin a cataliza revoluția din 1905.
Vladimir Putin are la activ propriile sale războaie mici, de succes: Georgia în 2008 și Crimeea în 2014. Acestea i-au adus cele mai mari cote de aprobare pe care le-a deținut vreodată. De atunci însă, aprobarea sa a atins noi cote minime și, odată cu creșterea nemulțumirii publice, represiunea politică în Rusia a atins un nivel nemaivăzut din vremea lui Iuri Andropov (1982-84).
Pentru a putea justifica represiunea din ce în ce mai dură, Putin a ridicat mașina de propagandă a Kremlinului la nivel sovietice. Dar mesajele anti-occidentale nu conving populația să-l susțină. Pentru asta, are nevoie de un alt război de mare succes. Și pentru că Rusia nu are nicio șansă într-un mare război împotriva întregului Occident, atunci ”inamicul” devine evident: Ucraina, pe care Putin o numește vasal occidental.
Dar un război mic, victorios, nu este posibil nici în Ucraina.
Noul ministru al apărării din Ucraina, Oleksiy Reznikov, avertiza: „Costul uman pentru Ucraina ar fi catastrofal, dar ucrainenii nu ar jeli singuri. Rusia ar suferi, de asemenea, pierderi masive. Imaginile cu sicrie care se întorc în Rusia din primele linii din Ucraina s-ar răspândi ca un virus pe rețelele de socializare și ar deveni un coșmar pentru Kremlin.
Un război major în Ucraina ar arunca întreaga Europă în criză.”
Agențiile de informații americane avertizează că Rusia mobilizează aproximativ 175.000 de militari în apropierea graniței sale cu Ucraina. Dar o forță de această dimensiune nu ar fi suficientă. Forțele militare active ale Ucrainei cuprind 250.000 de soldați, mulți cu experiență vastă de luptă, care și-ar apăra patria împotriva unor militari care ar putea să nu aibă un scop mai mare decât acela de a-și încasa salariile.
În plus, armata Ucrainei are dotări moderne, de ultimă generație.
Greșeala Rusiei în 1904 a fost că nu a luat Japonia în serios ca putere militară. Când Japonia a ieșit învingătoare, puterea țarului a fost slăbită fatal, permițând revoluția care a urmat.
Un război ruso-ucrainean în 2022 s-ar putea dovedi a fi o nebunie și mai mare, una căreia Putin este puțin probabil să supraviețuiască.
Ce trebuie să facă Occidentul? Să nu permită Kremlinului să beneficieze pe plan intern de zgomotul de arme. Occidentul a răspuns doar cu sancțiuni limitate în urma agresiunilor anterioare a lui Putin împotriva Georgiei și Ucrainei.
Occidentul trebuie să învețe din aceste greșeli și să fie pe deplin alături de Ucraina. Pe lângă furnizarea de provizii militare și pregătire pentru Ucraina, Occidentul ar trebui să impună sancțiuni cu adevărat devastatoare împotriva Rusiei. Joe Biden și secretarul de stat al SUA Antony Blinken au promis să facă asta. Aliații europeni ai Americii trebuie să facă același lucru.
