Un grup de istorici şi analişti politici au publicat sub egida prestigiosului institut britanic Chatham House o analiză lucidă a preconcepţiilor şi naivităţilor care afectează răspunsul Occidentului la acţiunile agresive ale Rusiei.
EFOR a realizat traducerea autorizată de autori a acestui raport. El pică la fix pentru a înţelege politica Rusiei în regiune, de exemplu faţă de noul guvern instalat în Moldova, ori subversiunea prin narative distorsionate privind Al Doilea Război Mondial ce atinge de regulă apogeul în august, luna pactului Ribbentrop-Molotov.
Principalul argument în acest material e acela că, deşi mulţi politicieni şi decidenţi euro-atlantici tind să-şi ia dorinţele drept realitate, de fapt nu prea există perspective ca Rusia să devină în viitorul apropiat un partener cooperant şi constructiv pentru guvernele occidentale.
Eforturile bine intenţionate de a “îmbunătăţi” relaţiile cu Kremlinul sunt sortite eşecului, deoarece obiectivele strategice ale Rusiei, valorile care o animă şi concepţia pe care o are ea despre relaţiile dintre state diferă radical de cele ale
Vestului.
Pe scurt: Politica țărilor occidentale în raport cu Rusia nu și-a atins scopul principal, acela de a construi o relație stabilă și funcțională cu Moscova, întrucât viziunea din spatele ei a fost adesea nerealistă, sau pur si simplu eronată.
Studiul de față cheamă guvernele și instituțiile vestice să își reevalueze preconcepţiile despre Rusia pentru a reacționa mai eficient în fața provocărilor sale, din ce în ce mai vizibile. „Eficient” înseamnă aici descurajarea agresiunii rusești în
afara granițelor și, ulterior, construirea unei relații mai puțin antagonice cu Rusia, fără însă a compromite principiile de suveranitate și securitate, ori valorile fundamentale pe care se întemeiază lumea vestică.
(Citiți și: ”Interviu cu Fogh Rasmussen: ”Rolul NATO e să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe europeni implicați””)
În acest scop, raportul discută 16 dintre cele mai răspândite „mituri” – în sensul larg al definiției – ce distorsionează dezbaterea asupra politicilor occidentale în privința Rusiei. Arătăm cum anumite concepții eronate au devenit surprinzător de răspândite în cercurile de decidenți din Occident (înțeles, în principal, ca incluzând Europa de Vest și America de Nord).
De asemenea, raportul explică impactul acestor concepții greșite în privința Rusiei și, pentru fiecare caz în parte, propune o alternativă mai bine informată.
Analiza Chatham House se referă la următoarele mituri:
- „Rusia și Occidentul sunt la fel de rele”
- „Rusia și Vestul urmăresc același lucru”
- „Rusiei i s-a promis că NATO nu se va extinde”
- „Rusia nu e în conflict cu Vestul”
- „Avem nevoie de o nouă arhitectură de securitate pan-europeană, care să includă Rusia”
- „Trebuie să ne îmbunătățim relația cu Rusia, chiar dacă aceasta nu face nici o concesie, deoarece ea e prea importantă”
- „Rusia are dreptul la un perimetru defensiv – o sferă de ‘interese privilegiate’ incluzând teritoriul altor state”
- „Trebuie să creăm o breșă între Rusia și China pentru a preveni acțiunea conjugată împotriva intereselor Occidentului”
- „Relația Occidentului cu Rusia trebuie normalizată pentru a contracara avântul Chinei”
- „Uniunea Economică Euroasiatică este un echivalent autentic și semnificativ al UE”
- „Popoarele din Ucraina, Belarus și Rusia formează o singură națiune”
- „Crimeea a fost întotdeauna rusească”
- „Reformele de liberalizare a pieței Rusiei din anii 1990 au fost un eșec”
- „Sancțiunile reprezintă o abordare greșită”
- „Totul se reduce la Putin: Rusia este o autocrație centralizată, condusă cu mână de fier”
- „După Putin va urma ceva mai bun”
Recomandări
Fiecare dintre autorii volumului de față a formulat, alături de analiza mitului respectiv, o serie de recomandări privind îmbunătățirea deciziilor politice, care să fie mai bine ancorate în realitate.
Aceste recomandări valorifică la maximum o experiență îndelungată a experților citați aici, experiență care, spre deosebire de cea a politicienilor, nu a fost limitată sau constrânsă de mandate electorale sau de toanele modei politice.
Pentru ușurința prezentării, recomandările reunite de noi sunt prezentate pe scurt și grupate tematic.
Principiile de bază: înțelegerea relației
Este necesară înțelegerea faptului că Rusia, la ora actuală, nu este un partener al Vestului și se impune recunoașterea realității acestui dezacord. Există motive bine întemeiate pentru care încercările de a identifica teren de acţiune comun cu Rusia au fost sortite eșecului în ultimii 25 de ani: interesele strategice ale Moscovei și ale Vestului sunt incompatibile.
Nu trebuie presupus implicit că Rusia e interesată să coopereze pentru a reduce tensiunile sau că țările din Occident îi pot convinge pe liderii ruși să-și schimbe poziția. Confruntarea cu Vestul ajută Kremlinul să-și consolideze controlul politic pe plan intern.
Trebuie acceptat că o relație proastă cu Rusia nu-i o tragedie, dacă oricum nu ai mijloace de a o îmbunătăți. Tensiunile diplomatice constituie un rezultat inevitabil al înțelegerii naturii sistemului politic rusesc în stadiul său actual.
Gestionarea relației cu liderii ruși
Trebuie identificat un obiectiv realist al relațiilor cu Rusia: ce ar trebui să aștepte Vestul de la Rusia, ce este acceptabil și ce nu în această relație? Trebuie definite acțiunile „inacceptabile” și create consecințe serioase atunci când Rusia încalcă principiile și normele de drept internațional.
Trebuie înțeles că și alți actori sau instituții au un cuvânt de spus, nu numai Putin, deci luate în calcul atât limitele puterii lui Putin, cât și importanța numeroșilor actori care îl susțin și uneori îi constrâng acţiunile.
Nu luaţi anticipat decizii mizând pe ameliorarea liniei politice după plecarea liderilor actuali. Putin și anturajul său urmează principiile tradiționale şi vechile orientării rusești; politica lor externă conflictuală nu ar trebui considerată o anomalie istorică.
Sprijinirea Europei de Est și a spațiului ex-sovietic
Trebuie insistat că Rusia nu are dreptul la o sferă de influență exclusivă în detrimentul suveranității vecinilor săi. Un veto
al Rusiei cu privire la politicile externe și de securitate al țărilor independente de la periferia sa ar trebui taxat ca fiind inacceptabil în mod public, nu doar pentru că este în antiteză cu valorile și prioritățile occidentale, ci pentru că
destabilizează toate aranjamentele de securitate ale Europei.
Trebuie respins conceptul națiunii unice ruse care include Ucraina și Belarus. Teza Rusiei conform căreia națiunile slave
“centrale” reprezintă „un singur popor” constituie o legitimare a amestecului în problemele interne ale acestor țări. Idee trebuie contracarată deoarece constituie un obstacol în calea dezvoltării pașnice a ambelor state.
Angajamentul față de suveranitatea, independența și integritatea teritorială a vecinilor Rusiei, inclusiv Ucraina, trebuie
menținut și comunicat fără echivoc Rusiei. Ilegalitatea ocupării și anexării Crimeii nu trebuie bagatelizată sau uitată doar pentru că subiectul e incomod.
Succesul programelor de securitate NATO din regiunea Mării Baltice trebuie valorificat prin extinderea acestor programe și în bazinul Mării Negre. Măsurile trebui să includă o prezenţă avansată întărită în Bulgaria, Ungaria și
România, şi să folosească noul Enhanced Opportunities Programme pentru Ucraina ca modalitate de a ridica nivelul de
securitate în bazinul Mării Negre.
Securitatea internațională
Acțiunile ostile ale Rusiei trebuie denunțate sistematic, corect atribuite și discreditate. Acesta trebuie să fie un efort
multinațional, astfel încât să fie subliniată și confirmată solidaritatea internațională.
Rămânţi calmi! Regimul de la Kremlin va continua să alimenteze temerile publicului occidental și încerce să slăbească sprijinul său pentru instituțiile de securitate europene, de exemplu prin exagerarea pericolului de instabilitate și război. Rusia dorește ca adversarii ei să se teamă de o escaladare.
Istoria contează, iar Rusia manipulează realitatea cu un scop precis. Oficialii occidentali trebuie să fie bine informaţi, să aibă fler istoric şi să fie gata să contrazică interlocutorii ruși atunci când aceștia prezintă narațiuni fake.
Rusia și China
Trebuie admis că, în situaţia de azi, orice efort de a crea disensiuni între Rusia și China ar fi inutil și contraproductiv. Alianțele mai eficiente pe bază de organizații multilaterale sau regionale reprezintă o modalitate mai eficientă prin care guvernele și instituțiile occidentale pot contracara influența dobândită de cele două țări, separat sau împreună.
Relațiile sino-ruse nu trebuie privite ca o mare conspiraţie; în loc de asta ar trebui prioritizate amenințările și provocările punctuale la care Occidentul poate răspunde cu succes. Prea multă atenție acordată presupusului
parteneriat dintre cele două state ne abate de la teme mai importante, cum ar fi provocările lansate de Rusia pe cont propriu.
Este important ca națiunile occidentale să-și păstreze capacitatea de a răspunde provocărilor pe mai multe fronturi. Mai multă atenţie pentru China nu trebuie să însemne ignorarea Rusiei.
Sancțiuni
Păstrarea regimului de sancțiuni este cel mai puternic instrument al Occidentului. Acesta e unul de precizie, vizând persoane sau anumite domenii, având un impact minim asupra populației în general, mai ales prin comparație cu alte
variabile structurale interne. Occidentul exercită controlul gradării sancţiunilor și poate deci aplica măsuri mai ferme în situația în care Rusia continuă să se manifeste în mod inacceptabil.
Nu evaluaţi sancțiunile cu standarde imposibile, pe care inevitabil vor eşua. Ele singure nu pot determina Rusia să dea înapoi din cele mai importante acțiuni pe care le-a întreprins. Însă nu există vreun instrument de politică externă care să-și atingă toate ţintele. Sancțiunile actuale influențează capacitatea și opţiunile Rusiei și au descurajat regimul să escaladeze agresiunea în anumite situații.
Comunitatea de afaceri și economia rusă
Rusia nu trebuie lăsată să folosească interesele comerciale occidentale pentru a submina principii importante. Recentul
fiasco cu gazoductul Nord Stream 2 e un exemplu clasic de cum abordarea „business first” în relațiile interstate intră în coliziune cu obiectivele politice și erodează solidaritatea de grup.
Trebuie respinsă apăsat teza că planurile occidentale ar fi de vină pentru problemele economice ale Rusiei. Narativul „umilirii și exploatării” Rusiei de către Occident în perioada post-sovietică sună atractiv, însă e manipulator și
periculos, deci trebuie demontat pentru a crea contextul unor politici corecte în viitor.
Având în vedere modul instrumental în care Rusia folosește diplomația comercială, dialogul UE cu Uniunea Economică Eurasiatică trebuie limitat la subiectele tehnice deja aflate pe agendă. Orice extindere tematică ar trebui condiționată de îndeplinirea de către Rusia a unor precondiții, de pildă legat de acțiunile sale în Ucraina și la angajamentele
asumate ca membru al Organizației Mondiale a Comerțului.
Occidentul și predilecția erorii
Trebuie insistat pe transparență. Ţările occidentale trebuie să continue să devoaleze acțiunile ostile ale Rusiei astfel încât politicienii și cetățenii acestor țări să fie suficient de bine informați pentru a putea dezbate cele mai
adecvate măsuri de răspuns, care trebuie și ele explicate public și justificate. Explicarea politicilor face parte din ciclul de policy making.
Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a preîntâmpina acuzațiile Rusiei de ipocrizie. Guvernele occidentale își
vor consolida autoritatea morală dacă acționează mai clar în conformitate cu setul de valori pe care îl propun public; vor fi ascultate cu mai mult respect, își vor putea apăra și promova interesele mai eficient.
Investiți în expertiză şi cunoaşterea Rusiei. Acest raport demonstrează că o analiză bine documentată a Rusiei va fi mereu de o importanță crucială. Investiția în Russia experts pe un evantai larg de sectoare este una într-o politică externă eficientă în raport cu Moscova, deci în viitorul securității Europei și Americii de Nord.
