Pe datele actuale și în baza legislației deja adoptate, datoria publică a României este proiectată a atinge nivelul de 91,2% din PIB, potrivit analizei de sustenabilitate și riscuri financiare prezentate recent de Comisia Europeană în cadrul Semestrului European.
Acest document confirmă concluziile prezentate în variantă restrânsă încă de mijlocul lunii februarie.
(Vezi articolul: „Ritmul de îndatorare ne duce la 60% din PIB în 2025: profilul României în Raportul Comisiei pe ”deficitul excesiv” din data de 17 februarie 2020)
Simplificat, ideea este că abordarea actuală de a forța majorarea unor beneficii sociale fără a avea în spate veniturile corespunzătoare, va produce un dezechilibru major pe termen lung.
Comisia Europeană ne avertizează că, dacă nu luăm ACUM măsuri, din anul 2022 și până în 2030 ar urma să se acumuleze ÎN FIECARE AN o datorie publică suplimentară de peste CINCI PROCENTE DIN PIB.
(Citiți și: ”Nesăbuitul perfect: Cea mai mare creștere economică din UE a ieșit cu dobânzile din UE”)
În documentul avansat de CE, la capitolul patru, denumit „Priorități de reformă”, 4.1 ”Finanțe publice și taxare”, 4.1.1. „Politică fiscală”, graficul 4.1.2, pag, 25, găsim următoarele valori.
Care, în corelație cu datele de mai sus, nu presupun vreo mare expertiză pentru a deduce de unde se va produce acumularea datoriei publice în acest deceniu.
Așadar, nu avem bani (putem face rost dacă ne împrumutăm) pentru aplicarea legii de majorare a pensiilor. Deși, în treacăt fie spus, nici reducerea lentă, dar sesizabilă, a procentajului alocat pensiilor pe legea veche nu prea e în regulă. Ori găsim modalitatea de a crește corespunzător încasările din taxele și impozite, ori ne limităm la posibiltățile reale ale bugetului public, din care mai trebuie să avem și autostrăzi, spitale sau școli.
Desigur, s-au făcut încă din urmă cu patru ani de zile promisiuni (fanteziste). Publicul, presat de necesitățile zilnice, așteaptă acum cu nerăbdare scadența stabilită pentru luna septembrie.
Suntem în apropierea alegerilor și în toamnă se vor număra ( din păcate aproape simultan) bobocii în materie de politică și de economie.
Ideea ar fi să găsim un compromis fezabil în condițiile date. Fără a continua să ne ducem orbește cu viteză spre zid dar și fără a frâna brusc, pentru a ieși cu fața curată din scenariul sumbru prezentat de Comisia Europeană. Adică să trecem, în fine, de la o separare între oferta politică și realitățile economice la o adevărată politică economică, cu nuanțe de Europă socială.
Un răspuns
Trecerea la o adevarata „politica economica” este fantezista fara „proiectul de reindustrializare” propus P.N.Liberal!Cu seturi de propuneri de masuri economice „pozitive” care se concretizeaza de trei decenii in „strategii economice” teoretice, in mod cert vom ajunge la datorii de 200 la suta din PIB…