Ritmul de îndatorare ne duce la 60% din PIB în 2025: profilul României în Raportul Comisiei pe ”deficitul excesiv”

România a fost pusă vineri, 14 februarie, în fața raportului Comisiei Europene privind procedura de deficit excesiv, după depășirea semnificativă a pragului de 3% din PIB la finele anului trecut.
Deficitul de 4,6% din PIB pe anul 2019 consemnat de țara noastră a declanșat procedura prevăzută de articolul 126 (3) din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.

Raportul reamintește că România a fost plasată sub brațul preventiv al Pactului de stabilitate și creștere (abreviat SGP –Stability and Growth Pact în lb. englează) încă din primăvara anului 2017, după ce a înregistrat în 2016 o abatere semnificativă de la deja celebrul MTO (obiectiv pe termen mediu sau medium term objective în lb. engleză).

În lipsa unor măsuri care să readucă parametrii de echilibru financiar-bugetar, s-a ajuns în situația de a fi nevoiți acum să venim cu un plan mult mai clar de atenuare a dezechilibrului fiscal, care va fi suspus examinării la nivel european.

Din păcate, estimările pentru anii 2020 și 2021 sunt diferă deocamdată semnificativ între Bruxelles și București, cu observația că ecartul se majorează pentru anul viitor.

În context, ar fi de subliniat că estimarea CE în privința creșterii economice a României este și ea mai reținută în raport cu datele oferite Comisia Națională de Strategie și Prognoză (+3,8% în loc de +4,1% pentru anul în curs și, respectiv, +3,5% față de +4,2% pentru anul viitor).

Important este că s-a ajuns la concluzia că „România se confruntă cu riscuri ridicate de sustenabilitate fiscală pe termen mediu și lung, generate în principal de deficitele fiscale ridicate și costurile asociate cu îmbătrânirea” (în original „driven by high fiscal deficits and costs of aging”).

În marș spre pragul maxim de îndatorare: 60% din PIB în 2025

Surprinzător, documentul oficial al CE atrage atenția că, deși valoarea de 34,7% din PIB a datoriei publice a României consemnată în 2018 era departe de limita permisă (maximum 60% din PIB), deja în 2025 pragul de îndatorare de 60% din PIB ar urma să fie atins, pentru ca să se meargă spre 90% în 2030, în absența unor schimbări în politica economică. Iar asta cu observația că există sensibilități legate de creșterea economică, precum și de eventuale șocuri fiscale și ale ratelor de dobândă la înmprumuturi.

Situația este complicată de dispunerea indicatorilor tehnici urmăriți de CE.

Pe termen scurt, sub un an, indicatorul de stres fiscal (S 0) se încadrează în cerințe, dar cel pe termen mediu S1 arată o necesitate de ajustare fiscală de 5,7% din PIB pentru a păstra datoria în limita de 60% până în anul 2034. Este cea mai ridicată valoare a acestui indicator dintre toate statele membre.

(Citiți și: ”Nesăbuitul perfect: Cea mai mare creștere economică din UE a ieșit cu dobânzile din UE”)

Cât despre situația pe termen lung, situația este încă și mai problematică, indicatorul S 2 arată necesitatea unei ajustări fiscale de 8,8% din PIB pentru stabilizarea în perspectivă a raportului dintre datoria publică și PIB. Valoarea, din nou cea mai ridicată între toate statele membre, provine din poziția bugetară inițială (5,1 puncte procentuale), dar și din costurile în creștere ale îmbătrânirii populației (pensii și îngrijire medicală), care mai adaugă 3,7 puncte procentuale.

Costurile cu îmbătrânirea populației

În fine, raportul CE acordă o atenție importantă majorării pensiilor, arătând că, în locul majorării anterior stabilite prin lege s-a mers pe o creștere de 15% din septembrie 2019, încă 40% din septembrie 2020 și alte 6% din septembrie 2021, plus schimbarea modului de calcul prin raportarea uniformă la o perioadă de contribuție de 25 de ani în loc de 25 – 35 ani anterior. Chiar și cu revenirea din 2022 la indexarea cu 100% din inflație plus 50% din creșterea salariului real mediu, datele apar astfel în viziunea CE:

Se poate observa efectul tot mai important al modificării legislației în conformitate cu legile curente, care va conduce spre cheltuieli suplimentare de 3% din PIB în 2021 și 5,1% din PIB în 2022, în condițiile în care nu există o compensare corespunzătoare, prin creșterea veniturilor statului.

Astfel, răspunsul la raportul CE rămâne în sarcina celor care vor ajunge să ia decizii economice la nivel național și vor trebui să vină cu explicații.
Adică măsuri credibile, pentru a controla aceste derapaje fiscale și a le aduce înapoi spre cerințele de echilibru agreate prin tratatele europene semnate.