Potrivit datelor comunicate de INS, ponderea alimentelor în coșul de consum utilizat la calcularea indicelui prețurilor de consum a scăzut cu aproape șapte puncte procentuale în prezent față de situația consemnată în anul 2015. Circa 70% din sumele disponibilizate la nivelul unei gospodării prin această reducere s-au relocat spre produsele nealimentare iar 30% către servicii.
Principalii factori care au determinat această evoluție au fost majorarea veniturilor populației și scăderea taxării consumului. Salariul mediu net pe economie s-a majorat cu 24,5% (de la 2.555 lei în 2015 la 3.180 lei în 2020), ceea ce, după ajustarea cu inflația, a condus la o majorare cu 11,9% a puterii de cumpărare.
Totodată, valoarea punctului de pensie s-a majorat de la 830,2 lei până la valoarea medie de anul trecut de 1.342 lei (8 luni cu 1.265 lei și 4 luni cu 1.442 lei), respectiv cu 61,6% în termeni nominali. Sau, după corecția cu evoluția nivelului prețurilor, cu 46,2% în termeni reali, ca putere de cumpărare.
Reamintim că în iunie 2015 a fost aplicată reducerea substanțială a TVA aplicată pentru mâncare și băuturi non-alcoolice, de la 24% la 9%. Cota standard aplicată pentru majoritatea produselor a fost redusă, ulterior, în 2016 la 20% iar în 2017 la 19%, ceea ce a mai atenuat din efectul relativ al ieftinirii produselor alimentare.
De reținut, din iunie 2019 a mai fost introdusă și o cotă redusă de 5% pentru produsele pentru produsele de înaltă valoare calitativă, respectiv produse eco, tradiționale și montane, dar acestea ocupă o pondere foarte scăzută în consumul fiscalizat al populației. Cu toate acestea, deși transmiterea reducerii de taxe către ieftinirea alimentelor a fost inițial destul de importantă, trendul ulterior a fost pronunțat crescător.
Astfel, dacă reducerea maximă a prețurilor ca urmare a ajustării în jos cotei de TVA la alimente era teoretic de circa 12% (109% față de 124% din prețul de bază), datele consemnate au arătat o scădere a indicelui de prețuri sectorial de circa 6,5% în primii doi ani (la care s-ar mai fi adăugat și inflația „naturală” de circa 2-2,5% pe an).
Problema este că, de la echilibru în comerțul exterior cu produse agroalimentare în anul de referință 2014 (când nu am avut deloc impactul cotei reduse) s-a ajuns la un deficit de aproape 3 miliarde euro în 2020. Iar asta pe fondul unei creșteri a cursului mediu de schimb euro/leu de la apoximativ 4,44 lei/euro la 4,84 lei/euro.
Deplasarea pieței interne către produsele de import (pe fondul unei competitivități în scădere a producției autohtone dar și a scăderii relative a costurilor la produsele de import) a adus după sine un ritm tot mai crescut de majorare a prețurilor la produsele alimentare pe ultimii patru ani (+16,65% în perioada 2017 – 2020), mascat încă de ieftinirea inițială.
Produsele nealimentare și serviciile au evoluat mult mai „cuminte” și mai aproape de media consemnată per total de coșul de consum al populației. Este și acesta un motiv pentru care cei cu venituri ceva mai ridicate (la care alimentele au o pondere mai redusă în consumul familial) au beneficiat de modificarea structurii de alocare a sumelor pe categorii de produse și servicii, îndeosebi în ultimii doi ani, iar cei la care alimentele contează mai mult au perceput scumpiri mult mai consistente decât cele rezultate din comunicatele oficiale.
Pentru referință, ar merita amintit că nivelul inflației este evaluat de fiecare gospodărie după propriul consum, nu după media națională (pe baza ponderilor utilizate la doi ani după ancheta bugetelor de familie, conform metodologiei europene). Dacă anul trecut creșterea prețurilor din perspectiva unei familii pe structura medie de consum a fost de 2,63%, cei care au rămas la împărțirea banilor pe modelul din anul aderării la UE (aproape 39% alimente) ar fi resimțit un indice de 2,82%.
Cu alte cuvinte, simplificat, cu alimente tot mai scumpe dar taxate mai puțin, după ce a scăzut semnificativ ritmul de creștere al prețurilor la produsele nelimentare (pe fondul pandemiei) inflația recentă a fost ceva mai mică decât cea utilizată ca referință la nivel național pentru cei mai apropiați de Occident la nivelul veniturilor personale și mai mare pentru cei aflați mai departe de convergența cu nivelul de trai impus de uzanțele europene.
