Conferința LIVE: ”Cum accelerăm economia circulară a României – de la SGR la dezvoltarea sectorială a reciclării”

Sistemul de garanție-returnare (SGR) pentru ambalajele de băuturi e doar un capitol într-o industrie care are oportunitatea de a se extinde spre multe miliarde de euro:

Ansamblul e economia circulară a României, care înseamnă recuperarea ambalajelor, a hârtiei, a electronicelor, materialelor industriale și de tot felul, prelucrarea tuturor componentelor refolosibile și repunerea lor în circuitul economic. 

SGR a ajuns în mai 2024 la 6 luni de la lansare în România – iar analiza impactului acestui mecanism pe piața reciclării e doar începutul: cum pot fi create sisteme asemănătoare și pentru celelalte tipuri de deșeuri? 

Economia circulară înseamnă de asemenea și reparare, remanufacturare și reutilizare a unor produse care pot fi făcute funcționale din nou, astfel menținându-le cât mai mult în ciclul economic. 

Oficiali decidenți și experți, reprezentanți ai organizațiilor active în procesul de reciclare dezbat la Conferința CDG: care este stadiul proiectelor de lege și a inițiativelor din partea companiilor în ce privește economia circulară a României? Ce responsabilități are fiecare actor implicat în lanțul de reciclare și cum preiau companiile inițiativa pentru a readuce în ciclul economic materiale și produse folosite deja? Te invităm să participi online, gratuit, după înregistrarea prin formular, la:

CONFERINȚA LIVE ONLINE

Cum accelerăm economia circulară a României – 

de la SGR la dezvoltarea sectorială a reciclării

Miercuri, 15 mai 2024, orele 9:00 – 13:00

Înregistrează-te gratuit aici

Principalele declarații ale participanților:

Oana Marciana ÖZMEN, Secretar, Comisia pentru Industrii și servicii din Parlamentul României și Membru în Subcomisia pentru Dezvoltare Durabilă din Parlamentul României

• Atunci când vorbim de economie circulară vorbim de materiale fiabile, care pot fi refolosite. În 2022, Comisia pentru industrii a prezentat un prim pachet de măsuri pentru a accelera tranziția către economie circulară în cadrul Planului de acțiune pentru economie. Propunerile includ promovarea economiei durabile, încurajarea consumatorilor pentru tranziție verde, revizuirea reglementărilor.

• La nivel global avem doar 7,2% produse care au ajuns în sfârșit la finalul ciclului de viață și care pot fi reutilizate, Uniunea  are o țintă ambițioasă de 11,7%. În România însă – cum o mare majoritate cunoașteți – doar 1,3% este procentul produselor care se reîntorc în ciclul de utilizare.

• Dincolo de acest aspect, trebuie să înțelegem cât de important este să avem o campanie de conștientizare, cum reușim ca acest proces  de reutilizare a produselor, nu doar a celor din plastic, ci și alte produse. E important să reparăm electrocasnicele, nu să cumpărăm alte produse, sau să  rezolvăm problema resturilor care provin din materiale de construcții – e o mare provocare.

• Am participat la o conferință la Berlin, la o alta la Amsterdam. Am constatat că au apărut tehnologii care permit ca materialele de construcții să fie reutilizate în parte. Cred că e important să avem acces la tehnologie, să încurajăm, să finanțăm aceste tehnologii care permit ca și acest tip de produse să reintre cumva în circuit.

• Subiectul, azi, e cel al SGR, un sistem care este îmbucurător pentru moment. Este îmbucurător pentru că am observat, cel puțin la nivelul Capitalei, că există o creștere a acestui procent de colectare. Nu este însă cel dorit de noi.

• E important să avem în vedere că Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă nu a făcut altceva decât să își îndeplinească obiectivele- 90% dintre ele să fie încheiate până în 2029, așa cum prevede Strategia Națională pentru Economie Circulară. Dincolo de această țintă ambițioasă e important să vedem ce facem cu implementarea.

• Înainte de a încheia intervenția – să ne inspirăm din rândul țărilor care au făcut pași în acest sens. Am fost uimită să văd că țări precum Irlanda au reușit în timp scurt să organizeze acest sistem de garanție-returnare. La fel, Cehia, Islanda, au făcut pași în acest sens.

• Dincolo de costul per pet, e important să vedem în ce măsură întregul sistem e funcțional. Din discuțiile cu cetățenii, cea mai mare problemă pare a fi timpul foarte lung pe care îl petrec atunci când vor să returneze aparatură electrocasnică, mobilier vechi, dacă au o problemă cu materiale de construcții rezultate în urma renovării.

• Sunt comunități locale care au implementat un program- la momentul la are se solicită o autorizație de construcție- fie că vorbim de renovare, fie că vorbim de construcția unui ansamblu rezidențial- se plătește o taxă și sunt puse la dispoziție containere pentru reciclare.

• Producătorii de materiale de construcții au altă problemă: modul în care se face reciclare, cum sunt selectate și returnate către ei acele resturi. De cele mai multe ori nu pot fi utilizate aceste resturi.

• Revin, e foarte important să investim în tehnologii, verzi, care să permită ca materialele să poată fi reutilizate, astfel încât ce rămâne în final să nu compromită mediul.

• Știm că au fost alocați bani, cel puțin la COP 27, pentru acele zone care din punct de vedere climatic au suferit schimbări iremediabile. Dincolo de discursuri, cred că ar fi important nu doar să stabilim la nivel global că vom avea fonduri, ci să facem în așa fel încât proiectele să fie implementate.

• Legat de circularitate, aș vrea să se discute și despre sticlă. E o problemă, nu am văzut ca această cantitate să crească. Avem o dezbatere la ora actuală în Parlament, ce să facem cu sticlele dedicate industriei vinului. Sperăm să ajungem la consens și pe această temă.

• Când facem intervenții în legislație e important să discutăm cu cei care pot oferi un feedback.

Mircea FECHET, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

• E subiectul meu preferat… Una peste alta, pot să vă dau câteva detalii despre sistemul de garanție returnare. Am inaugurat ieri chiar aici, lângă București, la Otopeni, cel de-al patrulea centru  de sortare și de numărare, un centru extrem de modern, cu o capacitate de șase tone în fiecare oră și care, dincolo de faptul că asigură  infrastructura necesară pentru garanție – returnare pentru zona de sud, înseamnă în același timp și locuri de muncă.

• Peste 150 de oameni urmează să lucreze acolo și, dacă o să adunăm angajații fiecărui centru de numărare și de sortare și dacă adunăm ceri o mie de șoferi care astăzi lucrează pe cele o mie de camioane care transportă ambalaje din băuturi, și dacă ne uităm la întreaga industrie orizontală care se dezvoltă în fiecare zi datorită sistemului de garanție – returnare, putem spune nu doar că vom avea o Românie mai curată,  însă putem spune că vom avea o Românie mai prosperă din  punct de vedere economic. Mai ales în contextul în care accesul la resurse naturale uneori e limitat.

• Din acest motiv nu pot decât să mă bucur că sistemul garanție – garantare funcționează bine. Nu avem probleme, nu s-a blocat… E adevărat, spun uneori cetățenii  că așteaptă mai mult la rând, mai ales dacă merg în weekend să returneze ambalajele, mai sunt cozi uneori la centrele de colectare. Pe unii îi deranjează chestia asta, alții profită și mai socializează acolo, la coadă, însă toată România participă la acest sistem.

• Este un sistem care a schimbat viața fiecărui român și suntem pe traiectoria pe care ne-am asumat-o.

• Pe data de 7 mai luna aceasta, românii au returnat nouă milioane de ambalaje, într-o singură zi. Imaginați-vă, cum arată nouă milioane de peturi aruncate pe marginea drumului, într-un lac, într-o pădure, într-un râu, sau chiar și la groapa de gunoi, acolo unde ajungeau până acum.

• Astăzi toate acele peturi, doze sau sticle, ajung în fabricile de reciclare din România, iar ăsta nu poate fi decât un lucru care să mă bucure extraordinar de tare.

• De asemenea, tot în luna mai, pe estimarea colegilor mei de la minister, vom depăși pragul de 200 de milioane de ambalaje colectate într-o singură lună.

• Este o cifră extraordinar de mare. Imaginați-vă că în București, numai, la centrul de numărare și sortare, de pân-acum, ajung în fiecare zi în jur de de 200 de tone de ambalaje.  Și, în mod normal, Bucureștiul genera 500 de tone de peturi într-o lună. Deci viteza cu care crește SGR-ul este una extrem de mare.

• E adevărat că nu întotdeauna ținem pasul cu această dinamică, tocmai din acest motiv. Încă mai sunt mici comercianți care au probleme cu timpul de așteptare pentru debarasarea de ambalaje. Mai sunt, din păcate… și profit să transmit un semnal foarte clar celor de la RETURO, în industria HORECA sunt restaurante care așteaptă prea mult să fie debarasate de sticle sau e peturi. În această industrie, viteza cu care se debarasează trebuie să fie mult mai mare spre deosebire de un magazin sau un supermarket care să spunem că poate să aștepte o zi sau două în plus… de preferat ar fi nici acolo să n u se întâmple.

• În continuare sunt convins că, împreună cu colegii din Minister, cu colegii din Parlament, pentru că toată legislația ajunge și în Parlament și, chiar dacă au fost și niște atacuri la adresa sistemului de garanție – returnare, dacă îmi permiteți să revin doar o secundă și pentru că și doamna deputat Özmen a pomenit asta, să vedem ce-o să mai facem cu vinurile… e adevărat că au fost unii c are  au încercat să destabilizeze sistemul   de garanție – returnare și să scoată din el sticla sau o parte a sticlei, industria vinului, industria băuturilor spirtoase…

• Ori, opinia mea este că sistemul funcționează, sistemul s-a așezat, și nu avem nici un motiv să destabilizăm acest sistem.

• Avem în România 450.000 de tone de sticlă, de ambalaje de băuturi în sistemul de garanție – returnare, care – spre deosebire de ce s-a întâmplat până acum, ea (sticla, n.r.) ajungea cel mai probabil să fie îngropată, sau ea ajungea să fie reciclată fictiv – o spun cu toată… responsabilitatea, era reciclată fictiv, doar pe hârtie, spuneau uni că fac bolțari și că le vând la persoane fizice dar toată lumea știe că nu asta înseamnă reciclare.

• Reciclarea înseamnă ca dintr-o sticlă folosită… să o transformi într-o altă sticlă, pentru că acest material reciclabil extrem de nobil, spre deosebire de peturi sau de alte materiale, poate fi folosit la infinit. Sticla se poate recicla și de un milion de ori – spun specialiștii. Și din acest motiv, toată sticla din sistemul de garanție – returnare trebuie să ajungă în fabricile de reciclare, lucru care se va întâmpla și mă voi asigura că nu ne vom abate de la această traiectorie, pentru care s-a muncit extraordinar de mult.

• Mă bucur să aud în cadrul conferinței dumneavoastră că discutați și despre reparare, și despre reutilizare.

• Am avut lungi discuții… și le mulțumesc colegilor din Comisia pentru mediu și echilibru ecologic de la Camera Deputaților, care au fost de acord cu un proiect de lege privind repararea și reutilizarea echipamentelor electrice și electronice. Sunt multe astfel de echipamente care ies din uz, sunt companii care le schimbă, bănci , societăți comerciale și, în loc să ajungă să fie tocate într-o fabrică de reciclare sau, cine știe pe unde, ele pot să fie reparate și pot să fie folosite mai departe, fie în școli, fie în grădinițe, fie în alte instituții sociale, și cred că acesta este un mare câștig.

• Totodată, următorul mare pas, dacă voi mai fi prin preajmă, din secunda în care vedem că sistemul garanție – returnare este pe picioarele lui 100%, următoarea discuție foarte importantă va fi despre reutilizarea ambalajelor.

• Știm cu toții, în Germania sau în alte țări, fie că discutăm despre băuturi răcoritoare, despre apă plată sau minerală, fie că discutăm despre bere, că tot vine vara acum, de obicei se folosește sticlă reutilizabilă. Șă știți că o sticlă poate fi reutilizată de 50 până la 60 de ori. Asta înseamnă că în loc să producem o nouă sticlă, să o topim la 1.100 de grade, spre deosebire de 1.800 când nu folosim material reciclabil, dar totuși… să consumăm atât de multă energie și să facem o nouă sticlă, e suficient să spălăm ambalajul respectiv și să-l refolosim.

• Acesta este următorul mare lucru pe care ar trebui să-l facem și bineînțeles că nu abandonăm celelalte discuții complementare. Că discutăm de deșeuri din construcții și demolări, că discutăm despre legea compostului, că discutăm despre centrele de colectare cu aport voluntar – sunt multe lucruri care se întâmplă în același timp, însă datoria mea de ministru este de a identifica urgențele cela mai mari și de a încerca să avem o legislație cât mai ușor de aplicat.

Întrebări și răspunsuri

Constantin Damov: Care este în agenda Ministerului Mediului următorul proiect de economie circulară în care se va dedica pentru a face următorul pas. Către economie circulară…

Răspuns: Cred că am spus deja. Vom discuta despre reutilizarea ambalajelor de băuturi. Însă n-aș vrea să se înțeleagă spre exemplu că textilele, pe care vom trebui să le colectăm separat de la 1 ianuarie 2025, nu sunt la fel de importante. Având exemplul sistemului de garanție – returnare, despre care foarte puțini oameni vorbeau cu optimism, iar astăzi având al doilea cel mai mare sistem di Europa după cel din Germania, și cel mai mare sistem centralizat din lume de garanție – returnare – vom gestiona aproximativ miliarde de ambalaje în fiecare an, cred că e o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi. Eu rămân tot în zona de ambalaje și de deșeuri, deși o resursă atât de importantă precum petul sau aluminiu nu poate fi considerată deșeu.

Deci al spune că reutilizarea și textilele sunt următoarele două cele mai importante în materia circularității.

Valentin Negoiță: Aș intra în discuție cu domeniul electronice. Care este situația apariția CAV-urilor, pe care o așteptăm în acest an, având în vedere că prin PNRR ar trebui să apară până la 200 – 250 până la sfârșitul acestui an.

Răspuns: CAV-urile finanțate din PNRR sunt în curs de execuție, dacă ne referim la cele mari, cu o singură  excepție, a celui din București, unde deocamdată mai așteptăm… n-au găsit teren… n-am înțeles foarte clar de ce Primăria București nu dorește să-și facă Centru de Colectare cu aport Voluntar cu bani de la PNRR. Sunt conviond că cetățenii din București au și mobilă, saltele, cauciucuri, electrice și electronice de care se mai debarasează din când în când…

Celelalte 13 CAV-uri sunt într-un stadiu mai avansat sau mai puțin avansat de execuție, iar licitația publicăpentru CAV-urile mici este în plin proces de evaluare. Ieri am avut o ședință cu colegii de la Direcția generală de achiziții publice și de la direcția generală PNRR și sper eu să terminăm cât mai repede evaluarea ofertelor, să depășim stadiul contestațiilor și să putem să putem atribui acele contracte.

Din fericire, la insule ecologice, o altă procedură mare de achiziții publice pe care o facem la Minister, în oglindă cu cea pentru CAV-uri, lucrurile evoluează. O parte din  cele 20 și ceva de loturi pe care le av em au fost deja atribuite și suntem în curs de semnare a contractelor subsecvente  cu fiecare primărie din România pentru achiziția acestor echipamente.

Oana Marciana Özmen: Știm că sprijiniți proiectul electrocasnicelor care a trecut prin Parlament, numai că datele statistice spun că numai 31% din cetățenii României fac acest lucru concret pentru a proteja mediul. 41% cunosc prețul produsului inclus în cost și doar 52% consideră că este important pentru ei și pentru familia lor să recicleze. Ei reclamă lipsa acestor centre de colectare care ar trebui să fie cât mai aproape de locuință. Care este viziunea pe care Ministerul o are în viitor astfel încât campaniile de conștientizare privind populația adultă să fie implementate și în ce măsură vom crește numărul punctelor de colectare până la sfârșitul anului și în zona rurală și în comunitățile mici?

Răspuns: Centrele de colectare cu aport voluntar nu sunt destinate doar localităților din mediul urban, dacă ne referim la cele din PNRR. Și bineînțeles că nimeni nu a oprit o primărie să-și facă un centru nici până acum.  Cele din PNRR sunt destinate atât comunelor cât și orașelor și municipiilor. Sunt de acord cu dumneavoastră că doar o parte dintre români aleg să recicleze dintr-o rațiune civică. Tocmai acesta este rolul campaniilor de conștientizare. Și în sistemul garanție – returnare foarte mulți s-ar descurca și fără acei 50 de bani pe care îi primesc pentru un pet, însă ei știu cu siguranță că, odată introdus în sistem, acel pet va ajunge într-o fabrică de reciclare și nu pe albia unui râu.

Sistemul garanție – returnare este răspunsul la eșecul pe care îl avem la colectarea separată. Suntem la 12 – 13%, suntem  codașii Euroipei la colectare separată. Tocmai din acest motiv a fost nevoie de o măsură atât de complexă și de radiclaă precum sistemul de garanție – returnare. Ne propunem ca în trei ani să ajungem la peste 95% grad de colectare. A trecut deja o jumătate de an. Diferența este foarte mare de la 12%

Doinița Mihai: Un procent din operatorii economici sunt în curs de conformare cu legislația, producători sau comercianți. Ce mesaj aveți pentru aceștia? Pentru că una din întrebările cel mai des puse nouă este legată de perioada de tranziție, de finalizare a termenului de tranziție. Ce mesaj aveți către acești operatori economici care încă se uită către 30 iunie, ca fiind o dată probabilă?

Răspuns: Nu le-aș amesteca. Perioada de tranziție a a avut ca scop epuizarea unor stocuri. Ultimul lucru pe care mi-l propun ca ministru este să tulbur activitatea unor comercianți sa a unor producători. Opinia mea este aceeași de atunci când am decis să avem perioadă de tranziție, aceea că toate sticlele aflate pe rafturile com erciaanților trebuie vândute, nu distruse sau re-etichetate. La fel, opinia mea este că toate produsele, sticlele, ne referim la sticle și la industria vinului,  ce s-au produs înainte de 31 decembrie 2023 și nu poartă sigla SGR ar trebui comercializate, pentru că schimbarea sticlei a etichetei este costisitoare. Eu cred că acestea sunt puține și că cea mai mare parte pe rafturile hipermarketurilor este cu ambalaj SGR. Eu mă uit cu atenție la apa pe care o cumpăr pentru că știu că dacă nu este cu ambalaj  SGR este produsă anul trecut. Nu știu, probabil că este valabilă, dar nu mă simt confortabil să beau o apă îmbuteliată în 2023.

Deci nu m-aș îngrijora presa tare, cred că acea perioadă de tranziție, în măsura în care mai există stocuri, trebuie prelungită pentru ambalajele care în că mai fac obiectul excepțiilor despre care discutam mai devreme. Și nu pot decât să spre că toți agenții economici mai mari sau mai mici înțeleg obligațiile pe care le au.

Încă mai există magazine care percep garanția cetățenilor, iar atunci când aceștia se întorc, îi trimite la supermarketul de peste drum, sau de la 10 kilometri distanță. Această situație este inacceptabilă și  transmit un mesaj foarte ferm acestor magazine să trateze cetățenii cu respect . Vom atinge procentele despre care vorbeam doar dacă fiecare ne înțelegem rolul și obligațiile.

Radu Merica: Doar o scurtă reamintire: să nu uităm partea de biodegradabile, care este totuși cea mai mare. SGR este o mare reușită, dar la nivel macro al deșeurilor, rezolvăm practic 7% din cantitate? Și cele 55% deșeuri biodegradabile, resturi alimentare rămân nerezolvate, ajung pe groapă, generează gazul cu conținut mare de metan… Revin cu rugămintea, mai puțină legislație, mai puțină birocrație, mai multă standardizare. Standarde tehnice, că vorbim de deșeuri din construcții, că vorbim de biodegradabile, aceste standarde tehnice, care închid cercul, aici ar trebui să ne concentrăm mai mult să găsim soluții la această problemă. Asta ar fi următoarea prioritate, după textile, desigur.

Răspuns. E adevărat. Deșeurile biodegradabile înseamnă trei milioane de tone în fiecare an. Și, în lipsa unei colectări separate a fracției biodegradabile, putem vorbi cu greu despre compost. Să vorbim fără să ajungem la un episod Recorder. În fiecare zi mă gândesc la acel „compost”, CLO, numiți-l cum vreți, care ajunge în pânza freatică și-i îmbolnăvește pe românii care locuiesc în vecinătatea acelor depozite ilegale de deșeuri.

Când discutăm despre sănătatea oamenilor suntem obligați nu doar să avem reguli foarte stricte. Un standard este foarte ușor de făcut. Îl luăm din Germania, îl traducem și îl avem și noi. Întrebarea este însă, cum se asigură Statul Român,  de a doua zi, că acel standard este respectat. Trebuie să dimensionăm foarte bine capacitatea administrativă a celor care verifică, să clarificăm care sunt mecanismele de control în timp real și după aceea trebuie să discutăm despre compost, fie cel folosit la agricultură, fie cel folosit la rambleiere și în construcții. Sunt de acord că nu vom reuși niciodată să atingem țintele ambițioase stabilite de UE dacă nu facem ceva cu colectarea separată și tratarea fracției briodegradabile.

László BORBÉLY, Consilier de Stat, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Guvernul României 

• O să încep printr-un exemplu mai practic. Am primit câte un PET fiecare, cu apă, aici pe masă. Chiar săptămâna aceasta, noi ne aliniem la OECD, avem negociere cu OECD, și un plan de aliniere cu foarte multe domenii, la Ministerul Mediului. La speța la care vreau să mă refer, sper că noi vom porni un program de guvern fără PET-uri. Asta înseamnă toate instituțiile Guvernului. Vă dau un exemplu de la Guvern, inițiativa noastră – e un filtru performant, pus la unul dintre etajele Guvernului, care: 1. Cam 10.000 kg de emisii economism prin acest filtru. Nu mai cumpărăm PET, sunt sticle suficiente și se poate rezolva. Este un plan de acțiune privind performanța de mediu a instituțiilor locale și centrale care are un deadline. Am stabilit cu colegii, încercăm să adunăm la o masă toți actorii care răspund de diferite domenii, să vedem: apă, energie electrică, PET-urile, cu reciclarea, cu încălzirea și răcirea clădirilor. Noi ne-am angajat că avem o coordonare la nivelul eficienței energetice a clădirilor.

• Coordonăm departamentul, această zonă de strategie și acțiune privind eficiența clădirilor. Coordonăm economia circulară, de o lună coordonăm combustibilii alternativi, care înseamnă instituții care trebuie să schimbe standarde din anii 80 – 90, ca să putem merge mai departe.

• Degeaba ai o strategie pe hidrogen, dacă trebuie să renunți la o licitație, pentru că standardul acela prevede că la 800 de kilometri trebuie să ai o posibilitate și atunci s-a renunțat, pentru că trebuie să clarificăm. Sunt unele lucruri de detaliu, dar dacă nu ai o coerență a politicii, o capacitate administrativă la centrul Guvernului, să spui diferitelor instituții ce să facă, atunci avem asemenea întâlniri și e mai dificil.

• Eu cred că am făcut o treabă bună, în sensul în care suntem a 18-a țară din UE care avem o strategie, din 2022, avem un plan de acțiune, din septembrie 2023. Am făcut structura de guvernanță. Sunt foarte multe comisii și comitete pe lângă Guvern, care funcționează mai bine sau mai puțin bine. Noi, nu numai că am înființat cele 10 comisii și avem o comisie transversală, care este la noi și care este un fel de catalizator, de acțiuni, conștientizare și de schimbare a legislației. Chiar săptămâna viitoare avem ședința comisiilor.

• Pasul următor va fi să invităm și reprezentanți din zona privată și instituții de cercetare, pentru a merge mai departe. Sunt termene foarte precise. Avem 52 de acțiuni în Planul de acțiune. Avem aceste 10 zone mari. Avem un deadline în 2026, conform PNRR, o parte din aceste acțiuni trebuie finalizate. Nu e discuție, trebuie să facem.

• În cea ce privește aceste zone, noi încercăm să fim un fel de catalizator, să-i adunăm pe cei care au un rol foarte important în această zonă și e clar că, după aceea, cel mai important e să fie corelate cu textile, alimente, cu băuturi, apa și deșeurile, cu construcțiile. De fapt, e ceea ce ține de viața noastră. Asta trebuie să înțelegem: economia circulară este o schimbare de mentalitate. La nivelul cetățeanului, la nivelul instituțiilor, la nivelul tuturor celor care sunt parte a societății.

• O ultimă mențiune, în legătură cu partea de investiții. Trebuie să vină cât mai mulți investitori, care să-și dea seama că România a luat în serios schimbarea de mentalitate. Economia circulară înseamnă și un business bun, pentru acele companii care și-au dat seama. Am avut o primă întâlnire – nu întâmplător au venit la noi, la Departament, Banca de Investiții Europeană, Banca Mondială, BERD. Au venit cu toții să discute în ce stadii ne aflăm. Au fost mulțumiți de structura de guvernanță și au spus: pentru sistemul bancar european, România este o zonă interesantă. Ne-am dus la Bruxelles și am purtat discuții și vom avea săptămâna viitoare o nouă întâlnire, cu toate aceste entități, în care vom discuta care sunt posibilitățile.

• Concluzia: 1. Partea privată trebuie să știe că merită să investești. 2. Să vină cu expertiză, pentru că acum avem negociere cu OECD, avem PNRR, avem bani, avem mult mai mulți bani. Eu cred că este o perioadă extraordinar de importantă pentru România ca să facem mai mult pe această zonă.

• Avem mandatul guvernului să avem 2.000 de experți în dezvoltare durabilă, până în 2026. Mulți dintre experți vor fi pe specializări și pe zona aceasta, de economie circulară. De asemenea, pornim un alt proiect, cu MIPE, pe zona de managementul întreprinderilor. Vom avea, sper, o nouă meserie, expert în SCIM, în managementul întreprinderilor.

• Avem 90 de indicatori primari. Am evaluat în ce stadiu ne aflăm cu implementarea Agendei 2030, acum reanalizăm strategia din 2018, dar trebuie să vedem că sunt ținte mult mai ambițioase, dar trebuie să vedem: putem să ne angajăm la unele ținte, fără a avea certitudinea că putem să le facem? Până unde putem să mergem, dar dacă ne angajăm trebuie să o și facem.

Întrebări și răspunsuri:

Întrebare: Ați spus ceva despre bani și noi, cei din mediul de afaceri, suntem foarte atenți la oportunități. Dar, suntem noi bancabili, prin toate ideile bune pe care le prezentăm. Ideile noastre pot să joace pe această idee de economie circulară? Ar trebui să fie de față și Ministerul Finanțelor. Unde va fi guvernanța acestui subiect care înseamnă bancabilitatea ideilor din economie circulară?

Răspuns: La noi este guvernanță. Luni am avut o ședință a task-force-ului. În Planul de acțiuni sunt prevăzute acțiuni foarte clare ce trebuie discutate și cu Banca Națională, și cu Ministerul de Finanțe și cu Asociația Băncilor. A avut o primă discuție cu Asociația și acestea au realizat că și ele trebuie să-și schimbe puțin mentalitatea în ceea ce privește sprijinul acelor investiții durabile. Este taxonomia la nivelul UE. E un meniu. Fiecare țară trebuie să vadă. Acum discutăm cu Ministerul de Finanțe, cu etichetarea ecologică a finanțărilor. Ce fel de finanțare. Printre cele 52 de acțiuni se prevăd măsuri pe partea bancară, de a sprijini acele investiții care sunt spre economia circulară. Deja am programat o a doua întâlnire cu Asociația Băncilor și o să invităm și industria, companiile private.

Constantin DAMOV, Președinte, Coaliția pentru Economie Circulară – CERC 

• Este vorba de o schimbare pentru totdeauna în viața noastră, a modelelor de consum, a modelelor comerciale și chiar a modelelor financiare. Este un examen al umanității pentru supraviețuire.  Va fi ori economie circulară, ori nimic. Resursele sunt limitate, între-un  spațiu limitat, într-o lume în care dorințele de con sum sun t nelimitate.

• Trebuie să luăm modelul natural, care folosește aceeași materie pentru mai multe cicluri de viață.

• Trecând direct în zona practică: subiectul principal, RetuRO, SGR-ul. Cel mai mare proiect de echipă național. Da sunt cozi. Sunt cozi și când ne ducem în  Grecia, și când ne ducem la aeroport, pentru că ne dorim să fim acolo. Înseamnă că este un succes, lumea își dorește să fie acolo, lângă aparate.

•  Coaliția pentru Economie Circulară este, ca și economia circulară, un fenomen, o spun ca președinte ales. Ne apropiem de o sută de membri și începem să avem membri din afara României, lucru care ne surprinde total.

• Avem membri din Bulgaria, Italia, din Olanda, care își doresc să fie alături de noi la dezvoltarea acestei idei. Vrem, și cred că am început să și putem, să fim un partener pentru alinierea legislației, una care să vadă cerințele pieței. Participăm la cele 10 grupuri de lucru, pentru că de la decizia politică se trece într-o zonă tehnică, cu foarte multe detalii care țin de cunoștințe tehnice.

•   Avem o problemă tehnică tot mai mare și este nevoie de participarea tehnicienilor atunci când se ia o decizie politică. Avem circa 25 de specialiști cu care noi suntem prezenți în toate cele 10 grupuri de lucru și de acțiune, pentru a putea să punem pe masă realitățile din piață. Așa încât deciziile luate să impulsioneze piața și nu să o blocheze.

• Problema, provocarea cea mai mare la nivel european este de creare a unei piețe. Modelul economiei circulare are nevoie de o piață. Dacă acea piață este strangulată, ideea este strangulată. Și banii nu  vor veni. Da, ne uităm la banii din fonduri europene, la granturi și am observat că există o tendință ca succesul într-o asemenea acțiune este să încasăm bani europeni.

• Dar nu ne uităm la rezultate. Dacă am face o analiză la cum s-au cheltuit banii europeni, o să vedeți, mai ales la nivelul IMM-urilor,  o mortalitate  a acelor activități care au mers un an, doi, trei, dar au dispărut.  Ar trebui să vedem eficiența utilizării și ce-am obținut din acești bani europeni.

• Banii contribuabililor din toată Europa trebuie cheltuiți cu profit.  

• Acesta este punctul în care trebuie să ne întâlnim în zona legislativă, cei care guvernează cu cei carte aleargă pe teren.

• Problema de competitivitate pe care  o are Europa a ajuns astăzi și în România. Am ridicat ambițiile în Europa foarte mult și vom continua, cu taxonomia, cu CSRD cu CS triple D, cu due dilligence pentru ceea ce facem noi, ne măsurăm amprenta de bioxid de carbon, de apă, socială, lucruri pe care concurenții noștri din afara Uniunii Europene nu  le fac.

• Avem o piață invadată de plastic reciclat  care vine din China, India, Egipt, Turcia,  care fac treabă bună, numai că acolo nu au de pus 25% din ambalajele lor și au un surplus și trebuie să găsească niște debușeuri și acela Europa.

• Noi am ridicat foarte mult ambițiile, iar acolo nimeni nu-i întreabă de amprenta de CO2, de cât de curată este apa. La noi, după ce spălăm, apa trebuie să aibă calitate de lacrimi de prințesă.

• Acolo totul este vărsat în ocean. Întrebarea este până unde ambițiile astea vor merge pentru stimularea economiei și de unde ele intervin ca reducere a competitivității globale.

• Într-un plan global mult mai mare riscăm ca toți acești bani europeni să fie trași într-o piață în care noi foarte ușor nu vom mai avea loc.

• Recomandările noastre la Bruxelles și le transmitem și reprezentanților Guvernului României sunt că da, pe această piață pot intra toți cei care respectă aceleași standarde. Și dacă nu ne vom proteja într-un anume fel – eu nu spun de taxe vamale, ci pur și simplu, dacă la o petrecere trebuie să venim îmbrăcați frumos, cu costum , cu papion, cu pantofii făcuți, nu pot să vină și alții cu cizme înnoroiate, care să intre la distracție pentru că sunt mai ieftini.

• Trebuie să evităm eco-dumpingul și trebuie să avem o piață în care accesul trebuie să aibă același nivel de ambiție, la nivelul impunerilor pe care ni le aducem.

• N-aș vrea să mai spun decât că România are astăzi o șansă să facă acei pași prin niște măsuri… hai să le spunem radicale sau să spunem de substanță mare, așa cum a fost RetuRO,  urmează textilele, biodegradabilele, deșeurile din construcții. Am intrat într-un tunel întunecat și RetuRO este singurul care vin e cu luminiță. Mai sunt vreo 10 trenuri la care trebuie să le punem luminiță.

• Trebuie să gestionăm problema deșeurilor pentru că este un mare cost social.

Întrebări și răspunsuri

László BORBÉLY: Un comentariu. Știți că, în fiecare an, SITRA din Finlanda organizează un summit mondial pe economia circulară. În 2017 am fost invitat. Acolo erau 1.500 de oameni, cele mai mari companii din lume. Din Europa de Est și zona aceasta erau 15. Deci noi trebuie să preluăm ceea ce ei fac de ani de zile. Doi: în legătură cu bancabilitatea, haideți să profităm, că nu întâmplător BEI și Banca Mondială și ceilalți vin și se interesează de România. Ultimul comentariu: vom avea un centru de excelență  înființat de anul viitor, deja proiectul de lege este finalizat la nivelul SGG-ului, pe dezvoltare durabilă. Componenta principală va fi de expertiză, de atragerea expertizei, și de a rezolva probleme pentru care instituțiile statului nu au capacitatea administrativă. Prin acest centru vom veni mai aproape și de plătitorii de taxe, care sunt parte a economiei circulare.

Întrebare online: Ce alte tipuri de materiale prime secundare ar mai putea obține România, pe lângă cele pe care le prelucrează deja, și cu ce investiții realiste?

Răspuns: În general, orice moleculă pusă pe piață trebuie să-și găsească locul ei, după c a fost extrasă din pentru a fi folosită. Depinde de noi cât de inventivi și cât de bine dotați științific să întoarcem acele materiale în consumul pentru care materialul a fost extras.

Cred că de maximă importanță – nu o să le ordonez pe toate, o să le pun într-o ordine aleatoare, probabil toate sunt la el de importante, dar bio-deșeurile, fracția bio-degradabilă este extrem de importantă.

Probabil că dacă am fi început cu ea, ar fi rămas fracția uscată mult mai curată și totul… Avem două contaminări, fracția bio degradabilă care vine peste deșeurile tehnice, cele uscate, și mai există acel amestec de deșeuri uscate, care fac contaminarea încrucișată, orizontală.

Fracția bio-degradabilă trebuie să se întoarcă acolo de unde a venit, din pământ din agricultură și așa mai departe.

Foarte poluant flux este cel al textilelor. Sunt sute de milioane de tone aruncate, este fast-fashion, aruncăm haine și aruncăm uz de haine la gunoi.

În România sunt peste trei milioane de tone de deșeuri din construcții și statisticile sunt în zona teoretic. Și mai sunt plasticele mixte. RetuRO  este un succes dar nu este un panaceu, rămân plasticele mixte pentru care România plătește peste 200 de milioane de euro anual, acea taxă, contribuție de 800 de euro pe tona de plastic nereciclat și care așteaptă să fie reciclat. Acolo este mai mult plastic decât la RetuRO.

Alin Vișan: Trebuiesă intervin și să spun căprin SGRcostul nu trece acum la producător, a fost întotdeauna la producător și înainte de SGR. Producătorii finanțează sistemul de colectare și reciclare de mai bine de 25 de ani. Este într-adevăr o schimbare pentru că acum se vede mai bine responsabilitatea cetățeanului, care alege să nu returneze ambalajul, pierzând acea garanție de 50 de bani, care este folosită de RetuRO pe ntru finanțarea sistemului.

Gemma WEBB, CEO and President – RetuRO SGR

• Înainte de a discuta despre dificultățile SGR e important să vedem imaginea de succes și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să avem întotdeauna în minte spre ce ne îndreptăm- odată ce știm încotro ne îndreptăm și importanța drumului, totul e posibil.

• În primul rând, imaginea de succes este să facem din reciclare o componentă a vieții fiecăruia din România, să atingem ținta europeană pentru reciclare și să avem o Românie mai curată și mai verde. Aceasta e imaginea succesului.

• Dificultăți, sigur, avem. Vorbim de una dintre cele mai complexe inițiative care se implementează în România în domeniul economiei circulare și al reciclării. Discutăm de implicarea tuturor cetățenilor români, a 80.000 de comercianți, 4.000 de producători și importatori și de autorități care au trebuit să colaboreze pentru a pune în funcțiune acest sistem.

• Trebuie precizat că sistemul SGR din România este al doilea cel mai mare sistem, după cel din Germania, și, foarte important, este cel mai mare sistem deplin integrat de garanție returnare din lume. Trebuie să ținem cont de aceste realități.

• Acum, în termeni de provocări, având în minte acest nivel de complexitate, ca să facem funcțional acest sistem, să obținem această schimbare de mentalitate, a trebuit mai întâi să construim infrastructura. Ca să implicăm consumatorii a trebuit să asigurăm un acces facil al acestora la sistem. Ce am construit noi- RetuRO-  a fost această infrastructură, care a implică folosirea celor mai noi tehnologii și amplasarea în toată țara a facilităților moderne de numărat și de sortat.

• Avem în acest moment patru astfel de centre, cel din București a fost inaugurat ieri (marți- n. red.). În acest moment, capacitatea de procesare este de 3 miliarde de recipiente. În următoarele luni vom mai deschide alte trei centre.

• Procesul de colectare de la retaileri- am început acest tip de colectare, în ultimele 3 luni am adunat 350 milioane de recipiente, iar creșterea va fi una exponențială.

• Trebuie să precizez: poporul român este în acest moment ”eroul” penntru că participă activ în acest proces, dorește să facă diferența. Rata de creștere a colectării este incredibilă- în aprilie a fost dublă față de martie și zilnic înregistrăm creșteri semnificative.

• În ceea ce privește provocările, da, vorbim de cea mai mare inițiativă, e  imensă și implică toți locuitorii țării. Starul s-a dat în noiembrie anul trecut, acum 5 luni, cu un sistem nou care a implicat schimbări de comportament. Am avut câteva probleme, dar e ceva normal… Dificultăți, deocamdată, întâmpinăm la colectare. Gândiți-vă că e ceva ce nu s-a mai făcut anterior. Am început colectarea la 30 noiembrie și a trebuit să colaborăm cu 80.000 de comercianți. Pe măsură ce avansăm descoperim probleme pe care le rezolvăm. Cu fiecare zi sistemul devine mai bun. Am menționat, datele la zi arată că am colectat 350 milioane de recipiente, am procesat și am vândut deja reciclatorilor primele materiale  care vor fi reintroduse în sistem.

• Deci SGR funcționează. Așa cum am văzut și în alte țări, probleme apar și vor continua să apară probabil în următoarele 6 luni. E ceva normal. Toate celelalte piețe au experimentat aceleași probleme. Peste tot e la fel, începi ceva de la zero și înveți pe parcurs ce e de făcut. Ce a fost fantastic aici, în România, a fost cooperarea tuturor- producători, retaileri, HoReCa, autorități, toți au cooperat pentru a rezolva problemele.

• Dacă ne uităm cum au evoluat celelalte piețe, e important să avem această comparație, atunci pot spune că într-un interval de 18-24 de luni toate au atins un prag de 80-90% reciclare. Cred că anul viitor și România va atinge aceste praguri. Repet, rata de creștere aici e fantastică. E o inițiativă complexă, dacă vom continua coalaborarea atât de bună și infrastructura se va dezvolta vom atinge acele ținte stabilite de UE.

• Până acum sunt 1,5 miliarde de ambalaje puse în piață, primim estimări în fiecare lună. Previziunea este de 7 miliarde de ambalaje în întreg anul în România- vorbim de sticlă, plastic și de aluminiu. Azi avem capacitatea de a prelucra 3 miliarde anual, deci jumătate, dar în curând vom egala capacitatea de prelucrare cu cea de punere în piață.

• Sistemul este nou, iar responsabilitatea RetuRO nu este doar aceea de a dezvolta infrastructura de colectare și de prelucrare, ci și de a colabora cu producătorii, retailerii și cu importatorii pentru a-i îndruma să respecte prevederile sistemului. O zonă importantă în care ne vom concentra în următoarele luni sunt retailerii, cei mai mici, independenții și HoReCa.

• Am lansat de curând o aplicație pentru retaileri mici care le permite lansarea de comenzi pentru colectarea pungilor cu deșeuri adunate de ei. Asta se va realiza automat. Apoi, în afară de seminarii și educație door-to-door, începem pe 20 mai un turneu în întreaga țară, în sate, și localități mai mici pentru a capacita retailerii locali, pe care vrem să îi ajutăm să devină activi în acest sistem. Este ceva esențial pentru afacerile lor. Au nevoie să fie capoabili să determine consumatorii să revină în magazinele lor pentru a returna ambalaje și cumpere mai departe din magazinele lor.

• În ceea ce privește HoReCa, pentru că este puțin diferit, sunt cantități mult mai mari de sticlă, încercăm să eficientizăm lucrurile. Și aici ne vom implica în următoarele luni pentru a crește și aici eficiența.

Doinița MIHAI, Vice President Public Affairs  Eastern Europe South, Tomra

• Ca de fiecare dată, e o bucurie să discutăm despre SGR și mulțumim CursdeGuvernare pentru această oportunitate. Ne bucurăm că am putu să fim partenerii unor astfel de evenimente, de-a lungul timpului, de când a apărut conceptul de SGR până la acest moment. Tocmai penrtu a da posibilitatea tuturor actorilor din piață pentru a-și expune punctul de vedere. Tomra mai are o calitate, aceea de promotor al economiei circulare și, prin soluțiile noastre, care se găsesc în peste 80 de piețe din întreaga lume avem și posibilitatea să învățăm, să ne inspirăm, din alte sisteme și din alte practici, și să facilităm aducerea acestor concepte pe plan local, în țările în care ne desfășurăm activitatea.

• Personal sunt bucuroasă și mândră, deopotrivă, de a fi asistat la două momente istorice și de a participa la implementarea a două proiecte extraordinare, în România. Primul a fost crearea primei fabrici de reciclare de PET din România, în anul 2002. Cel de-al doilea este acesta, de lansare a SGR, în noiembrie anul trecut. Ambele momente sunt istorice, cu o perioadă de 22 de ani între ele, perioadă în care am asistat la progrese și regrese ale managementului deșeurilor din România. Ce e important și ce cred că ar trebui să rămână în mintea tuturor și să înțeleagă actorii participanți la construcția acestui sistem revoluționar este că am atins punctul de la care nu ne mai putem întoarce. Tot ceea ce construim acum este ca să mergem spre mai bine și spre perfecțiune.

• A fost un moment destul de greu și pentru noi, ca furnizori de tehnologie, pentru că am auzit de eforturile tuturor, și lăudăm eforturile tuturor, în primul rând pe cele ale celor care sunt participanți direcți la sistem, ale producătorilor și ale comercianților. Sunt peste 80.000 de operatori economici și nu este o treabă deloc ușoară. Deopotrivă, aceste eforturi au fost semnificative și în rândul furnizorilor de tehnologie, pentru că standardele de tehnologie au fost publicate cu doar câteva luni, 4 – 5, înainte de lansarea sistemului. Și noi, la fel ca toți ceilalți actori, a trebuit să ne dăm peste cap și să facilităm construcția acestei infrastructuri. În afară de infrastructura din centrele de numărare și preluare, există și infrastructura de preluare directă de la consumatori, pusă la dispoziție de către comercianți.

• La acest moment, chiar dacă tot acest parcurs a fost destul de dificil, ne bucurăm să vedem progresele și să vedem cum peste 350.000 de sesiuni se întâmplă azi, zilnic, în fața RVM-urilor instalate de compania noastră. Peste 7 milioane de ambalaje sunt colectate zilnic. Sunt cantități impresionante și este doar începutul lucrurilor, ca să spun așa. De aici, va fi o accelerare și ne vom găsi, probabil, până la finalul anului, la o medie de 12 milioane de ambalaje colectate pe zi doar prin sistemele noastre.

• Procentul celor care se conformează este majoritar. Tot din experiența pe care am acumulat-o din implementarea sistemelor din celelalte țări, ne uităm la ce se întâmplă în România și sperăm că mediul de discuții și, mai ales, cadrul legislativ, va fi unul cât mai stabil. Pentru că, una dintre erorile care se pot întâmpla este să luăm decizii pripite, bazate pe emoții, fără analiza cifrelor și în timp ce lucrurile se întâmplă.  

• Vorbesc despre toate acele reacții care au apărut din partea anumitor participanți la sistem care, fie din necunoștință de cauză, fie că nu au mai trecut printr-un astfel de proces, tind să dramatizeze și să exagereze. Se vorba puțin mai devreme dacă ar trebui să iasă din sistem anumite fracții, anumite tipuri de materiale sau anumite tipuri de băuturi. Este una dintre modificările de structură a sistemului care ar veni cu un impact și noi sperăm ca această analiză de impact să fie una pertinentă. Poate nu acesta este momentul la care se iau decizii atât de dramatice, în timp ce se implementează sistemul, tocmai pentru că impactul este asupra a cel puțin de 80.000 de operatori economici.

• Ne uităm cu optimism către viitor și înțelegem că SGR este un prim pas către marea revoluție care se va întâmpla în România. Noi, la Tomra, am realizat un studiu. Ne-am uitat către celelalte sisteme de management al deșeurilor din lume și am văzut ca exemple de bună practică o implementare care incorporează trei tipuri de soluții: SGR-ul, un sistem de colectare separată (care azi, în România, se găsește într-un proces de modernizare și de completare, ca să spunem așa, suntm în fața unor investiții importante), și cel de-al treilea sistem este acela de sortare a deșeului municipal. Toate aceste 3 sisteme implementate împreună ne vor ajuta să extragem și să   deviem de la groapa de gunoi mult mai multe fracții decât gestionează azi SGR plastic – sticlă pentru ambalaje de băuturi și ne vor duce către acele obiective ambițioase de deviere de la groapa de gunoi a deșeurilor reciclabile în proporție de peste 90%.

• Noi suntem partener în tot acest proces. Soluțiile noastre sunt atât în zona de colectare, prin RVM-urile pe care le punem al dispoziție, dar și prin soluții de sortare a deșeurilor reciclabile, a diferitelor fracții, cât și în zona deșeului municipal.

• Legat de SGR, nu putem să subliniem decât că, la acest moment ne uităm la un sistem în formare. Încă nu este matur și probabil primele bilanțuri se vor face la finalul primului an de implementare. Acum ne uităm la un bilanț intermediar și cele peste 200 de milioane de ambalaje estimat a se colecta în luna mai sunt începutul unei tranziții frumoase către un sistem performant care ne va ajuta să atingem rate de colectare similare celorlalte 15 sisteme din Europa și 59 de sisteme la nivel mondial.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ne puteți da cifre din studiul dumneavoastră și m-ar interesa, pe colectarea separată, care sunt țintele pe următorii doi ani?

Răspuns: Ceea ce noi am făcut a fost să ne uităm la sistem din țări care au implementat sisteme de gestionare a deșeurilor reciclabile și nu numai. Ce v-am spus sunt concluziile pe care le-am tras în urma evaluării acestor sisteme și vorbim despre o soluție integrată care s-ar aplica și în România, prin combinarea celor trei sistem: SGR, sistem de colectare separată pentru alte fracții precum hârtie, carton, textile, electronice ș.a.m.d., și un sistem de sortare a deșeului municipal. Procentele și performanțele depind de modul de implementare și de soluțiile alese de fiecare țară în parte, de viziunea fiecărui stat și de resursele alocate. Ceea ce Tomra face este să pună al dispoziție infrastructura necesară pentru a atinge obiectivele asumate de fiecare țară în parte.

Alin VIȘAN, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu (ARAM)

• Să nu pierdem din vedere esența: în continuare va trebui să fim foarte atenți și să sprijinim sistemele predominante de colectare/reciclare a majorității ambalajelor care de fapt nu au cum să intre în SGR.
• SGR, în toate țările în care funcționează, este dedicat ambalajelor de băuturi. E foarte bine că e așa pentru că pot fi colectate ușor, rapid, facil și eficient. Dar restul ambalajelor- vorbim de 75% din ambalajele puse în piață – vor trebui să fie în continuare colectate și reciclate prin sistemele în funcțiune.
• S-a spus mai devreme ”ce bine că a venit SGR că acele 9 milioane de pet-uri nu mai ajung în mediu”. SGR nu a venit pe un teren gol, să nu ne închipuim că 9 milioane de pet-uri erau toate aruncate pe câmpii… Industriile care funcționează, cea de colectare, cea de reciclare, cu finanțarea producătorilor, prin OIREP-uri, și-au făcut treaba și înainte și strângeau peste jumătate din ambalajele puse în piață, conform țintelor stabilite la nivel comunitar.
• Ce facem în continuare, cum asigurăm mai buna funcționare a acestor industrii, va trebui să rămână de discutat dincolo de emoția produsă de SGR- foarte bine venită pentru că sistemul trebuie sprijinit și popularizat. Dar cum ajungem să facem mai eficient sistemul clasic, nu complementar, rămâne o întrebare.
• Eu pot vorbi în numele celor care pun ambalaje în piață, al producătorilor. Din păcate, realitatea este că noi, ca industrie, privim pasiv la ceea ce se întâmplă. Noi finanțăm costuri de colectare, de reciclare. Așa ne îndeplinim responsabilitatea de producător ca mare parte din ambalajele pe care noi le folosim să fie colectate și reciclate.
• Totuși, nu suntem confortabili cu acest rol pasiv care ni se atribuie, să plătim oricât și oricum și, eventual, de 2-3 ori. S-a întâmplat asta în trecut, sunt șanse să se întâmple și în viitor. În continuare, nu avem acele instrumente, care din păcate nu au cum să fie la noi, pentru a face acest sistem eficient. Încă suntem în situația în care ne bazăm pe avize, autorizații date de instituții ale statului, ne bazăm pe verificări, controale care, evident, nu pot fi făcute decât de instituții ale statului.
• Atribuția de control nu are cum să meargă de la un actor privat- producătorii- la alt actor privat- reciclatorii. Lipsa acestei predictibilități a sistemului, a eficienței va duce la plata unor sume- care la final sunt plătite tot de consumator, pentru că se transpun în prețul produsului. Nu cred că vrem să ajungem să fianțăm cu orice fel de sume ineficiența, nu.
• Sunt state în vestul Europei care au ajuns la o colectare eficientă și responsabilă. De ce? Pentru că aplică responsabil principiul colectării separate. Principiul de bază de la care se pleacă oriunde în lume este eficiența colectării separate. În România, din păcate, colectarea separată nu aduce decât cel mult 1—15% din cantitățile de deșeuri de ambalaje care ajung în reciclare. Este infim.
• Noi, ca producători, plătim această ineficiență acum. Altă ineficiență: partea de reciclare ajunge să nu poată fi controlată astfel încât să existe în mod real reciclare. Cine poate face acest control? Oare nu instituțiile statului, cele care autorizează, dau avize, care stabilesc criterii de reciclare? Cum e posibil să vină o instituție de control după 2-3 ani după ce s-a făcut o reciclare și să spună: ”stai puțin, asta nu e reciclare, mai plătiți o dată”?
• Nu este totul bine pus la punct. Mă uit cu atenție la legiuitori, la autoritățile centrale- faptul că s-a implementat SGR e doar mijlocul drumului. E mult încă de făcut în acest domeniu ca să putem noi, producătorii, să fim liniștiți că banii cu care noi finanțăm sistem sistemul sunt cheltuiți eficient și chibzuiți.
• Unde nu am vrut să fim actori pasivi și am ales intenținat să fim activi este SGR. Mă bucur să aud că este apreciat. Este un sistem gândit, întreținut, supravegheat și finanțat de către producători. Sut banii producătorilor, ai comercianților, care învârt aceste rotițe care dau acel material, deșeu, de bună calitate și în mare cantitate.
• Avem în România unul dintre cei mai mari reciclatori de pet din Europa. Din câte știu, mare majoritate a deșeurilor de pet sunt importate din Europa. Vom ajunge, penrtu că suntem o țară mare, să generăm cantități uriașe de ambalaj pet care să fie reciclate aici în țară. Da, e bine. Dar nu e de ajuns.
• Sunt multe alte tipuri de ambalaje, multe alte cantități către care să privim cu mare atenție.
• Slab acoperită nu e nicio zonă, sunt capacități de reciclare care chiar dacă nu sunt în România sunt în Uniune. Sunt fabrici de recilare ce pot recicla orice fel de deșeu. Un material care suferă este sticla. Este un material cu valoare negativă. Dacă o tonă de deșeu de aluminiu costă și 2.000 de euro, pentru sticlă noi, ca producători, plătim să fie reciclată. Costul oferit de reciclatori este de câteva zeci de euro pe tonă. De aici discuții, verificări ulterioare post factum…
• Pentru că marea majoritate a sticlei este azi în SGR, și nu întâmplător trebuie să rămână în SGR, acest control pe care îl avem atât asupra cantității, sortării poate duce aceste ambalaje în fabrici de reciclare care permit obținerea unei alte sticle. Noi avem nevoie de materie primă secundară, din reciclare, pentru a ne face sticle. Aceeași poveste și la pet.
• Una dintre solicitările noastre este către cei care pot decide: dați-ne dreptul nouă, ca producători, să folosim cantitățile colectate din sistemul pe care noi îl finanțăm să putem face sticle pet noi. Pare o fractură logică, dar asta se întâmplă- noi nu avem acces, ca producători, la materialul pe care noi îl strângem.

Geanin ȘERBAN, Președinte, Asociația OIREP Ambalaje

• Aș completa puțin ceea ce, corect, a spus domnul Damov. Și noi, în activitatea noastră de colaborare cu colectorii la nivel național, simțim această lipsă de abordare unitară a celor care autorizează. Avem surpriza ca pentru aceeași activitate interpretările să fie diferite la nivel de județ și, din nefericire, nu există informații minime obligatorii în aceste autorizații astfel încât fiecare dintre noi să știm că, în colaborarea cu un anumit partener, el poate și a fost verificat că are capabilitatea de a gestiona o anumită cantitate, în anumite condiții, în funcție de locația în care își desfășoară activitatea, respectiv echipamentele cu care este dotat. Am făcut de fiecare date demersuri, în discuțiile noastre nu Agenția Națională de Protecția Mediului, tocmai pentru a ajunge într-un timp cât mai scurt la aceste informații de care avem nevoie, la care să faem referire atunci când raportăm anumite cantități gestionate prin partenerii noștri și, mai ales, interpretarea cu privire la procesul de reciclare în anumite domenii să fie unitar abordată la nivel național.

• M-aș întoarce la economia circulară și, mai ales, la viabilitatea economiei circulare. Din punctul meu de vedere, pentru ca această noțiune să aibă viață, trebuie să fie îndeplinite minim trei condiții obligatorii. În primul rând, trebuie să existe o piață pentru aceste produse ce vor rezulta în urma colectării, reciclării, pentru că altfel, procesul nu-și are sensul. Trebuie, pe de altă parte, să existe cantități suficiente la poarta reciclatorilor și o constanță a acestei reciclări, astfel încât respectivii reciclatori să-și poată desfășura activitatea bazându-se pe materialul colectat ca deșeu și ajuns în curtea lor.

• Pentru a putea să vorbim și în viitor despre economie circulară trebuie să fie eficientă și din punct de vedere economic. Dacă ne referim doar la ultimele două – cantitatea și calitatea – , trebuie să recunoaștem că SGR-ul este una din soluții, mai ales pentru sticlă, PET și aluminiu. Cantitățile vor fi considerabile, iar calitatea acestui deșeu colectat este incontestabilă.

• Revenind la cei 71, poate 75% din deșeurile în care noi, ca și organizație care implementăm răspunderea extinsă a producătorului, ne vom ocupa în continuare. Este clar că provocările viitoare sunt foarte apăsătoare. Vorbim de o creștere constantă și importantă a obiectivelor cu prag în 2030 și 2035. Vorbim de o modificare a punctului de măsurare, ceea ce înseamnă și necesită o colectare cu aproape 10% pentru a putea raporta aceeași cantitate de deșeu reciclat. În acest context, este evident că, poate cea mai importantă soluție pentru atingerea acestor obiective este colectarea separată și colaborarea noastră cu autoritățile publice locale, care gestionează în teritoriu această activitate.

• Suntem cu toții conștienți că nu putem să ne bazăm pe o singură acțiune, trebuie, cumulat, să apăsăm pe toate butoanele necesare, astfel încât la sfârșitul zilei să putem spune că suntem eficienți.  Aș da ca exemplu taxa pe depozitare, care este importantă, inclusiv ca valoare (ea este azi la 160 de lei). Este un pas important pentru a fi o barieră ca aceste deșeuri să ajungă la depozitare și să fie obligate să se întoarcă în circuitul de reciclare, dar cred că la fel de important este și modul de recuperare a acestei taxe. Cred că este foarte importantă ca taxa să fie recuperată de la cei care nu fac colectare separată. Altfel, dacă o colectăm uniform, de la fiecare dintre noi, cei care azi se implică de colectarea separată la sursă vor fi demotivați.

• Un alt exemplu ar fi acel principiu: plătești cât arunci. Este foarte important ca toți cei care nu fac colectare separată să plătească, în mod firesc, mai mult, pentru că, într-adevăr, costurile pentru colectarea în amestec și sortarea lor sunt mult mai mari.

• Este, bineînțeles, importantă infrastructura de colectare, ca această să fie cât mai aproape, cât mai accesibilă, fiecărui cetățean.

• Prin banii producătorilor, prin intermediul nostru, al OIREP-urile, campaniile de formare, conștientizare trebuie să fie cât mai eficiente, cu mesaje necesare, atât la nivel național, dar, bineînțeles, și pentru fiecare localitate, întrucât există etape diferite de implementare ale sistemelor de gestionare a deșeurilor de ambalaj, mai ales la nivelul fiecărei entități locale.

• Chiar dacă suntem într-un an plin de campanii electorale, trebuie să acceptăm că niciuna din aceste acțiuni nu poate fi eficientă, dacă nu există și partea de amenzi date de către primari acelor cetățeni care nu-și îndeplinesc obligația legală de a face colectare separată.

• Revenind la obiectivele care în 2035 fac un pas important. Faptul că a apărut SGR, pentru membrii Asociației noastre, apariția SGR este o oportunitate de a revedea modul în care colaborăm cu autoritățile publice locale. Este evident că, în momentul în care sticla, PET-ul și aluminiul vor merge preponderent pe acest sistem care se arată a fi tot mai eficient, toate celelalte materiale trebuie regândite ca și mod de colectare, ca eficiență.

• Noi, Asociația OIREP Ambalaje, împreună și cu celelalte organizații care nu sunt membre ale Asociației noastre, lucrăm și am făcut o propune concretă Ministerului Mediului de  implementare a unui mecanism tip clearing house prin care ne dorim trei obiective majore în relația cu autoritatea publică locală. În primul rând, prin acest mecanism vom demonstra că suntem capabili să ne îndeplinim obligația de a finanța toate cantitățile colectate la nivel național, pe tot parcursul anului. Este un prim obiectiv.

• Al doilea și foarte importantă este creșterea cantităților din flux municipal și, nu în ultimul rând, aceste cantități să fie colectate cât mai eficient din punct de vedere economic. Este un proiect la care 13 organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului lucrează și, probabil, în următoarele luni vom fi capabili să punem acest proiect pe masa Ministerului Mediului, de la care așteptăm și responsabilitatea de a decide că „da, este necesar”, pentru a obține rezultate considerabile în viitorul cât mai apropiat.

Întrebare: Care este zona de deșeuri cel mai slab acoperită de zona de colectare și reciclare? La ce tipuri de deșeuri credeți că ar trebui să fie impuse imediat scheme de răspundere extinsă a producătorului?

Răspuns: Din punctul nostru de vedere simțim nevoia unui alt fel de abordare din partea autorităților cu privire la modul în care gestionează fondurile puse la dispoziție. De exemplu, la acest program extrem de ambițios al Ministerului Mediului, de a finanța cu 220 de milioane de euro linii de reciclare, poate este o abordare corectă de a primi proiecte din orice domeniu. Dar, știind că, în România, pe anumite domenii, există o deficiență în ceea ce privește partea de reciclare, poate ar fi trebuit ca aceste fonduri să fie mult mai focusate.

În ceea ce privește alte materiale care ar trebui să beneficieze de răspunderea extinsă a producătorului, cred că în 2025 se va merge pe textile. Va fi primul an în care vor avea aceeași abordare, pentru că s-a constatat că un procent foarte mare din fluxul municipal de deșeuri este constituit din aceste deșeuri textile.

Radu MERICA, general manager, RER Group

• Grupul nostru a fost înființat în 1996, când nu doar că se colecta pe o singură fracție, dar nici nu se prea colecta. În perioada aceea mai tulbure spre economia de piață cam toate firmele municipale erau într-o stare de mai mult sau mai puțin faliment. Gupul german RWE a investit în România și a creat acest grup de firme, azi suntem vreo 3.000 de angajață, avem mai multe județe, aproximativ 2 milioane de cetățeni pe care îi deservim.

• Dacă ar fi să fac un rezumat, un instantaneu al situației ar fi așa: este prea multă birocrație, lipsa forței de muncă și neacordarea infrastructurii pusă la dispoziție de ADI-uri cu realitatea și performanța industrială modernă. Azi, industria de salubritate suntem operatori prinși într-un sistem legislativ, într-un contract de concesiune, obligați să folosim un anume tip de infrastructură, obligați la anumite programe care nu mai sunt actuale.

• Tot ce s-a planificat, tot ce operăm azi în România a fost planificat în mare grabă în perioada 2006-2007. Ne mirăm azi că avem stații de sortare manuale, făcute pe bani europeni? Ne mirăm azi că primim fonduri europene să construim grop de gunoi care sunt interzise în toată Uniunea? Ne mirăm că avem stații de tratare mecano-biologice făcute după tehnologii vechi de 30 de ani care sunt de mult depășite…

• Cam asta e fotografia- un sistem foarte birocratic, cu o bază tehnologică pentru care s-au cheltuit foarte mulți bani dar care este depășită, în care inițiativa privată nu are loc, nu este permisă. Absolut totul e desenat de cineva, este proiectat de cineva și operatorul vine la sfârșit și i se zice: descurcă-te.

• Nu vreau să vorbesc în numele întregii industrii, dar noi, mementan, avem probleme destul de mari mai ales în ceea ce privește reglementarea tarifelor. E un proces, și ăsta, foarte bine reglementat, ordinul ANRSC, care poate să dureze până la 6 luni. În aceste 6 luni tu plătești salariul minim- care se majorează de pe o zi pe alta, plătești costurile, taxa pe economie circulară, care s-a dublat, și ajungi să ai tarife mult mai târziu. Din acest motiv, o mare parte a industiei noastre nu doar că nu are fonduri să se modernizeze, dar abia face față cheltuielilor curente.

• Un alt aspect pe care, probabil, legiutorul trebuie să îl aibă în vedere: prea multă legislație dăunează. Sigur că toți funcționarii vor să își facă viața mai ușoară și să spună: mie îmi trebuie o lege, nu pot să aprob fără o lege. Nu pot să dau autorizație de mediu că pe un amplasament se produce o operațiune de reciclare pentru că nu am lege.

• Degeaba vorbim de biodeșeuri că toată lumea așteaptă o lege. Chiar avem nevoie de legi pentru orice? Am căutat în toată Europa și n-am găsit nicio lege care să vizeze tarifele de salubrizare, în nicio țară. Nu am găsit nicăieri un ANRSC care să fie autoritatea care reglementează ce? Ce reglementează, atâta vreme cât ai licitații, caiete de sarcini foarte precise?

• Am găsit în Europa însă foarte multe standarde tehnice. Standard tehnic care confirmă că un anumit tip de deșeu poate fi valorificat, care confirmă că un anumit tip de deșeu poate fi reciclat. Astea ne lipsesc nouă!

• Suntem însă campioni la raportări. Am o listă, în fiecare lună, la trei luni, la 6 luni, unde trebuie să raportez și ce. Am aproape la fel de mulți angajați operaționali cu angajați care raportează, care culeg date și le procesează. Toate aceste date ajung undeva, noi primim prea puțin înapoi din ele, sau le primim după 3 ani.

• Aceia care primesc aceste date trebuie să facă doar câteva reglementări simple. Standarde. Este un flux de infromații dinspre privat spre partea publică. Din păcate, înapoi nu vine nimic.

• S-a vorbit mult de modele de colectare. E o discuție întreagă. Chiar avem nevoie de un sistem de colectare la nivel național, totul trebuie să fie centralizat? S-a decis la un moment dat că trebuie să existe platforme subterane. Poate că sunt și alte soluții…

• Această tendință spre centralizare, spre autorizare de undeva de sus, ia răspunderea de pe umerii autorităților locale, dar pe de altă parte crează niște sisteme care nu sunt neapărat cele mai bune.
• Nu poți să spui într-o țară cum e România, cu infrastructura ei, cu geografia ei, să creezi un sistem în care cineva merge- am exemple clare- cu mașina câteva sute de km, cu un camion, cu șofer și doi muncitori și să mă întorc cu 70 de kg de carton. Vorbim aici de economie circulară – o să fim în final foarte circulari dar nu o să mai avem economie.

• Trebuie păstrată proporția eficienței economice, a costurilor, a rentabilității. Nu putem sacrifica industrii de dragul așa-zisei circularități, dând foarte multe legi, ordonanțe, care în final afectează industria.

• În final, cineva va trebui, și azi, și mâine, și peste un an, și peste 5 să meargă din casă în casă și să facă acest serviciu de colectare.

• E interesant, compoziția deșeurilor variază foarte mult în România. Și cantitățile, și compoziția. De exemplu: de la introducerea SGR mă așteptam să scadă foarte mult cantitatea. Nu a scăzut deloc. De ce? A crescut consumul. Ceea ce intră pe sistemul RetuRO e compensat de alte tipuri de deșeuri. Bineînțeles, se schimbă și compoziția. Eu sunt foarte fericit că iese sticla din sistem. Sticla afectează întregul proces de sortare, distruge utilaje.

• Diferența mare la noi față de alții: cantitativ suntem la jumătate față de țările cu consum mare din vest, doi, avem procent mare de biodegradabil- mâncăm mult, lumea gătește acasă. Aici o să fie, cred, următoarea provocare pentru tot ce ține cont de colectare și tratare- resturile alimentare, cred că e mai urgent decât textilele. În Germania, 7% din totalul de gaz metan este biometan, produs din fermentarea deșeurilor biodegradabile.

• Mai sunt probleme cu deșeurile din construcții care se pun la fundul pubelei… Asta va trebui reglementată…mă rog, este reglementată dar nu e respectată- flux separat pe deșeuri din construcții.
• Ce sesizez însă este schimbarea de comportament al cetățeanului vizavi de colectarea separată. Aici am văsut progrese. Un merit al SGR este că a trezit puțin consumatorul, care sesizează valoarea ambalajului. Mentalitatea în România era de a consuma conținutul fără să pese cuiva de ambalaj. Asta începe să se schimbe.

• Apropo de decizii pripite- în Germania SGR s-a introdus prin 2002, cred. Acum au fost introduse și ambalaje de lactate și băuturi necarbogazoase, sistemul se extinde. Și la noi probabil o să vorbim de extindere.

Valentin NEGOIȚĂ, Președinte, Asociația ECOTIC

• Evident că industria pe care o reprezint, industria producătorilor de echipamente electrice și electronice, reprezintă și un potențial important în tranziția la economia circulară.

• Evident, colectarea și reciclare electronicelor, în care suntem implicați de peste 17 ani, se traduce prin câteva rezultate. În primul rând, într-o colectare importantă, de peste 400.000 de tone și în reciclarea ulterioară a peste 314.000 de tone din cele colectate în acești ani.

• Aș putea spune că această paradigmă pe care economia circulară o introduce privește trei planuri importante, care sunt complementare: mediul, economia și socialul. Conform unui studiu pe care l-am avut la dispoziție, Circularity Gap, se estimează că economia circulară poate reduce cu o treime consumul actual de resurse și materii prime, la nivel global.

• Trecând la contribuția industriei de IT în inovare, reciclare, reutilizare și valorificare, aș menționa un raport publicat la finele anului trecut –  New Circular Economy Action plan – care arată că, din volumul total de deșeuri electronice colectate la nivelul continentului european, doar 40% au fost reciclate corespunzător, în condițiile în care cantitatea de deșeuri crește cu 2 – 3%. Este un flux extrem de dinamic ce, desigur, creează un potențial important penrtu reciclare și valorificare de materii prime.

• Procentul scăzut de reciclare are mai multe cauze. Unele produse electronice sunt aruncate de către consumatori, din lipsa de soluții pe care le au la dispoziție sau din ignorarea sfaturi pe care implicit noi le dăm consumatorilor. Evident, utilizarea încărcătoarelor comune, care își vor face apariția, va facilita reutilizarea. Nu în ultimul rând, dreptul la reparație, adoptat recent de Comisia Europeană, va aduce un plus de informație și, evident, de mod de consum sustenabil pentru consumatorii europeni, implicit consumatorii români.

• Potrivit unui sondaj realizat de UE recent, circa două treimi din utilizatorii europeni doresc să folosească cât mai mult dispozitivele pe care le au la dispoziție, cu condiția ca performanțele să nu fie afectate în mod substanțial.

• În prezent, cota de piață a produselor recondiționate, în România, este de circa 10%, dar cu un potențial de creștere în următorii cinci – șase ani de până la 30%.

• În România, avem de-a face cu o rată de reciclare relativ redusă a materiilor prime și acest lucru nu a ținut pasul cu creșterea semnificativă a cantităților de deșeuri electrice și electronice colectate. Ultimele date arată că în România se colectează circa 150.000 de tone anual.

• Contribuția noastră, ca organizație colectivă a producătorilor de echipamente electrice și electronice, a Ecotic. De la începutul activității, din 2007 încoace, dar cu date corespunzătoare perioadei 2008 – 2023, am colectat peste 400.000 de tone de deșeuri, iar rata de reciclare a acestora s-a cifrat la 85 – 90%, în funcție de tipologia de echipamente care au mers la reciclare.

• Capacitatea de reciclare din România depășește cu mult volumul de deșeuri colectat actualmente . Cantitățile de materii prime valorificate în urma reciclării se cifrează la circa 189.000 de tone de fier, 55.000 de tone plastic, 11.000 tone de aluminiu și 7.100 de tone de circuite integrate.

• Ecotic este implicat în mod activ, din anii 2009 – 2010, în activitatea de recondiționare și reutilizare a deșeurilor, împreună cu partenerii noștri de la Ateliere fără Frontiere, organizație specializată în domeniul recondiționării echipamentelor. Colaborarea noastră cu Asociația Ateliere fără Frontiere a contribuit la recondiționarea a peste 45.000 de unități echipamente electronice, printre care desktopuri, laptopuri, printere, display-uri și tablete, care au fost ulterior donate unor școli din mediul rural și unor comunități defavorizate. Inclusiv ONG-uri de pe teritoriul României.

• Aș spune că, în vederea tranziției la economia circulară a României, planul de acțiune pentru economie circulată a identificat și a ales 7 sectoare cheie, printre care se află și echipamentele electrice și electronice. Pentru a stimula tranziția la economia circulară sunt necesare o serie de măsuri, reglementări, care privesc în primul rând inovarea și cercetarea în domeniul economiei circulare, dezvoltarea unei rețele naționale de ateliere de reparații și recondiționări (care face parte din strategia României), dezvoltarea infrastructurii de colectare la nivel național, reducerea fluxurilor paralele de deșeuri și reducerea exportului de fier vechi, care reprezintă în cazul României peste o treime din volumul de deșeuri generat anual.

• Pentru a face ca economia circulară să se dezvolte în România, în concordanță cu cerințele Pactului verde european, avem nevoie de o conlucrare constantă cu autoritățile responsabile – Ministerului Mediului, Ministerul Economiei, cu legiuitorii, care trebuie să prindă cele mai bune exemple din Europa. Aici am în vedere planul anti-risipă pe care guvernul Franței l-a adoptat în urmă cu doi ani și care funcționează deja cu mult succes. Mă refer, în primul rând, la cele 50.000 de ateliere de reparații existente deja în spațiul francez.

• Această conlucrare dintre autoritățile de reglementare, industria de IT, industria de reciclare, organizațiile de mediu și cu organizațiile consumatorilor, consumatori care trebuie și ei să fie în pas cu cerințele de consum sustenabil.

• Aș mai spune că abordarea aceasta multisectorială și implicarea tuturor actorilor de pe fluxul colectorilor implică un model nou de producție și consum sustenabil pe care îl susținem și care ar trebui să reprezinte o prioritate a următorilor ani pentru noi toți actorii prezenți în această sală și în societatea românească.

Întrebare: OUG 5 tocmai a fost publicată în Monitorul Oficial și ajunge niște modificări foarte importante în ceea ce privește reciclarea echipamentelor electrice și electronice. Considerați că va eficientiza activitatea dumneavoastră și vă va ajuta să vă faceți targeturile mai ușor, sau, dimpotrivă?

Răspuns: Pe de o parte, am contribuit în mod activ la unele amendamente care au fost cuprinse în documentul final, în legea de aprobare a OUG 5, și credem că aceste amendamente sunt menite să aducă o clarificare a managementului deșeurilor electrice și electronice în România, la o consolidare a acestei piețe. Avem mulți actori, dar mulți sunt doar cu numele sau fac o activitate de comerț cu deșeuri și nu, neapărat sunt implicați în colectarea și reciclarea acestora. Sunt apoi standardele pe care le implică noua legislație și care sunt binevenite pentru a avea siguranța că, atât colectarea, transportul, cât și reciclarea se desfășoară la standarde europene ridicate. Toate aceste lucruri, inclusiv faptul că este inclusă în lege o recomandare pentru un clearing house, pe care-l susținem și l-am propus pentru fluxul nostru, care ar aduce sigur o mai mare disciplinare a pieței. Toate acestea sunt menite să aducă clarificări și linii mai precise în gestionarea deșeurilor electrice și electronice.

Agenda:

1. Oana Marciana ÖZMEN, Secretar, Comisia pentru Industrii și servicii din Parlamentul României și Membru în Subcomisia pentru Dezvoltare Durabilă din Parlamentul României
2. Mircea FECHET, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor
3. Reprezentant, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (TBD)
4. László BORBÉLY, Consilier de Stat, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Guvernul României 
5. Constantin DAMOV, Președinte, Coaliția pentru Economie Circulară – CERC 
6. Gemma WEBB, CEO and President – RetuRO SGR
7. Doinița MIHAI, Vice President Public Affairs  Eastern Europe South, Tomra 
8. Alin VIȘAN, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu (ARAM)
9. Geanin ȘERBAN, Președinte, Asociația OIREP Ambalaje 
10. Radu MERICA, general manager, RER Group
11. Valentin NEGOIȚĂ, Președinte, Asociația ECOTIC 

Moderator: Alexandru LAIBĂR,  director executiv, Coaliția pentru Economia Circulară – CERC

Partener instituțional:

Comisia pentru Mediu și Echilibru Ecologic, Camera Deputaților, Parlamentul României 

Parteneri:

• RER Ecologic Group
• RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A.
• TOMRA
• Asociația OIREP Ambalaje
• ARAM – Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu
• Asociația ”Cronica Europeană”

(Citiți și: ”Sistemul românesc de garanție-returnare, al doilea cel mai mare din Europa”)

***