Gabriel Biriș / Fotografia a 2 decenii de aruncat zeci de miliarde în GAP-ul TVA: cum a ajuns România să joace în alt film decât statele UE

România joacă pur și simplu în alt film în ce privește GAP-ul (taxa NEîncasată) de TVA – și nu de azi de ieri. Pentru a vedea cum am rămas în urma oricărei țări preocupate de bugetul ei, am privit nu numai ultimii ani, în care ne-am obișnuit să fim ultimii la colectare: pentru că nu suntem ultimii, ci nici măcar pe aceeași pagină cu fostele state comuniste nu suntem:

O analiză a evoluției GAP-ului de TVA înregistrat de România începând din anul 2000 și până în 2021 (22 ani), perioadă pentru care există studii ale Comisiei Europene în toate statele membre.

Înainte de a vedea evoluția – a României și a celorlalte state -, este nevoie să facem o precizare în legătură cu metodologia de calcul al GAP-ului, pentru a înțelege semnificația datelor.

Studiul folosește următoarele concepte:

• Noțional Ideal Revenue, adică venitul din TVA pe care statele membre îl pot obține în condiții ideale, aplicând cota de TVA standard pentru toate bunurile și serviciile, fără a lua în calcul cotele reduse de TVA;
• VAT Policy Gap, adică „pierderea” de venit rezultată prin aplicarea cotelor reduse de TVA;
• VAT Total Tax Liability („VTTL”), adică TVA teoretic colectabil luând în calcul și cotele reduse de TVA;
• VAT Revenue, suma efectiv încasată la buget din TVA;
• VAT GAP („GAP”), adică ce nu se colectează raportat la VTTL.

Puse în formula :

• Noțional Ideal Revenue – Policy Gap = VTTL
• VTTL – VAT Revenue = GAP

Am simțit că această precizare este necesară pentru că există în piață teorii conform cărora GAP‑ul nostru uriaș este, în mare măsură, generat de cotele reduse de TVA, ceea ce este complet greșit!

Prezentăm, în cele ce urmează, 3 grafice – unul mai puternic decât altul. Dar primul și al 3-lea grafic sunt de o simplitate si claritate care ne lasă fără cuvinte :

Gaura de la TVA bate… banii europeni

Primul grafic se referă la evoluția GAP-ului în sume efective (euro). Evoluția este mai puțin importantă pentru studiul evoluției GAP-ului, având în vedere creșterea semnificativă a PIB-ului României în perioada analizată (creștere bazată mult pe consumul intern) și, de asemenea, având în vedere jocul dintre inflație (semnificativ mai mare decât în Zona Euro) și cursul de schimb leu/euro, relativ stabil, mai ales în ultimii ani. Totuși, pierderea de 9 miliarde euro în venituri din TVA, doar în 2021, este uriașă și merită scoasă în evidență;

Comparația demolatoare cu celelalte state UE: nu doar că toți și-au scăzut GAP-ul de câteva ori, dar al României… încă crește

Cel de-al doilea grafic, foarte aglomerat, prezintă evoluția GAP-ului în toate statele UE. Ce poate fi remarcat este poziția României, GAP-ul nostru „tronând” deasupra tuturor, chiar dacă înregistram scăderea acestuia de la nivelul de 49% (în 2009) la 36,7% (în 2021). În toată această perioadă, România a fost „campioană”, practic, într-un singur an (2005) fiind detronată din această poziție de un stat mic (Lituania), care însă, între timp, și-a redus GAP-ul până la 14,5%.

Se poate remarca și că România este singura țară europeană care, în ultimii 3 ani (2019 – 2021), înregistrează creșteri ale GAP-ului, în contra trendului din toate celelalte state europene! Practic, de la minimul înregistrat în 2018 (32,7%), GAP‑ul nostru a crescut cu 4%, în contextul în care, în această perioadă au fost introduse AMEF, RO-Efactura, RO-Etransport, SAFT…

Cel de-al treilea grafic este o variantă simplificată a Graficului 2, prezentând doar GAP-ul României, al Bulgariei, Ungariei, Poloniei și media GAP-ului în statele UE. Aici diferența evoluției GAP-ului este încă și mai izbitoare.

Toate cele 3 state au avut GAP-uri semnificativ mai mari decât media UE, însă toate au reușit ca, în 2021, să coboare sub această medie. Mai mult, Bulgaria și Ungaria au reușita acest lucru încă din 2018. Toate aceste state au și o componentă importantă de autoconsum (la fel ca România) și, în plus, Ungaria mai are și cea mai mare cotă standard de TVA din UE (27%!), ceea ce nu este de natură a ajuta.

Se impune deci o întrebare: ce se întâmplă în România de nu reușim să reducem GAP-ul de TVA în ciuda tuturor măsurilor adoptate, în contextul în care, aceleași măsuri au produs efecte în restul statelor UE?!

Graficele sugerează că avem o altă problemă, iar singura explicație plauzibilă este că, la noi, cineva fură foarte mult, fără a fi deranjat de sistemul nostru de combatere a fraudei, sistem care pare complet neputincios. Când spun „sistem” mă refer la toate instituțiile de forță ale statului (ANAF, DNA, DIICOT, SRI, etc.), mai ales în contextul în care România are evaziunea înscrisă în lista de amenințări la siguranța națională încă din 2010, ceea ce ar fi permis o coordonare a luptei pentru combaterea evaziunii în chiar Consiliul Suprem de Apărare al Țării…

Se poate face ceva în contextul în care, se pare că nu putem reduce furtul prin metode administrative, cel mai probabil din cauze ce țin de corupția profundă din sistemul de colectare? Evident că se poate, se și știe cum: prin generalizarea taxării inverse, măsură care este permisă, în anumite condiții statuate în Directiva UE 2018/1695. Dar, din nou: se poate dar, nu se face, România considerând că nu îndeplinește condițiile (nu știm care sunt argumentele, ANAF nepublicând niciun studiu cu privire la structura GAP-ului!), ceea ce este imposibil, în contextul în care estimările noastre arată că cel puțin 80% din GAP vine din operațiuni în B2B, nicidecum în B2C…

***