Cele patru regiuni cu cea mai mică pondere a resurselor umane angajate în știință și tehnologie, din cele 276 de regiuni NUTS 2 existente în UE, se aflau în 2018 în România:
- Nord-Est – 16,9% din populația activă
- Sud-Muntenia – 20,3%
- Sud-Vest Oltenia – 21,1%
- Sud-Est – 21,8%
Urmează, conform Eurostat, o regiune din Franța și una din Grecia, după care, din nou, România, cu Regiunea Vest (25,5%) și Nord-Vest (cu 26,0%).
Media europeană se afla la 45,6%, iar Bucureștiul era anul trecut singura regiune românească unde resursele umane din domeniul științei și tehnologiei depășeau media Uniunii, cu o pondere de 50,8%, în totalul forței de muncă.
Acest tip de personal se referă la persoanele care îndeplinesc una din două condiții:
- au absolvit o facultate
- nu au o licență, dar au o ocupație în care sunt normale cunoștințe echivalente acestui nivel de educație (de la învățătorii cu doar 12 clase care predau în sate, până la tehnicienii calificați de firme pentru a lucra pe mașini cu comandă numerică, tractoriștii de pe utilajele supersmart și până la IT-iștii care nu au terminat o facultate etc.)
Ei sunt motorul unei economii și ponderea lor este direct legată de competitivitatea unei țări, de aceea rata este considerată unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai dezvoltării.
Mai rău decât statele din Balcanii de Vest, care așteaptă aderarea
Cele patru regiuni românești de la coada clasamentului se află și în spatele regiunilor din restul Balcanilor, din state ce nu sunt membre UE: Macedonia de Nord, Serbia și Muntenegru .
(Citiți și: ”Capitalul uman al României și raportul cost/calitate”)
Doar Turcia, în zonele rurale foarte sărace, are și regiuni cu o situație mai deplorabilă decât cea a României, la acest capitol. Ankara, capitala acestui stat, înregistrează o rată a reusrselor umane din S&T de numai 39,6% din totalul populației active din punct de vedere economic.
În ceea ce privește Bulgaria, cea mai mică pondere se înregistrează într-o regiune unde personalul din domeniul S&T reprezintă aproape 30% din forța de muncă. Sofia nu urcă însă peste plafonul de 50%, precum Bucureștiul, dar se situează peste media europeană. Belgradul, capitala Serbiei, are o rată de 50,5%.
Regiunile NUTS 2 ale Ungariei se situează între 28% și 58,9% (Budapesta).
Varșovia – locul 3 în clasamentul celor 276 de regiuni
Cu Polonia, țara considerată în mod obișnuit referința adecvată pentru România, orice comparație este dramatică.
Cea mai mică pondere o are o regiune poloneză cu 37% angajați S&T în totalul forței de muncă, adică mult peste ceea ce reușește regiunea Nord-Vest, în care se află și Clujul, așa-numitul Silicon Valey al României.
Varșovia este pe locul 3 al regiunilor NUTS 2 și NUTS 1, după două regiuni din Londra:
Chiar dacă se ține cont de românii emigrați, situația din România nu s-ar apropia foarte mult de cea din Polonia, o altă țară cu mulți cetățeni plecați la muncă în străinătate.
Aproximativ 23% din diaspora românească de peste 15 ani din OECD (peste 90% din totalul emigranților) avea în 2015/2016 studii superioare, cu 11 puncte procentuale sub rata absolvenților de facultate înregistrată în totalul celorlalți muncitori străini aflați în țările de destinație. Datele apar într-un raport făcut public anul acesta de OECD, care l-a realizat la solicitarea statului român.
Față de statele vecine, doar emigranții sârbi înregistreau o rată de absolvenți mai mică decât cea a diasporei românești.
Urmărește-ne pe Google News
