BNR a ridicat ştacheta prudenţială prin cerinţa unui avans mai mare la creditele în euro faţă de cele în lei, pentru cei care obţin venituri în moneda naţională. Foarte concret, să vedem care sunt consecinţele adoptării unui avans de 25% la euro faţă de 15% la lei când se cumpără o casă.
Am folosit, în acest scop, un simulator de rate oferit gratuit pe Internet de către o bancă ce afişează o dobândă de 5% pentru creditele ipotecare. Fără a face farmacie, pentru a ne detaşa un pic de cifrele inevitabil prezente la calcul, să presupunem o casă de 100.000 euro şi un venit lunar disponibil de 6.500 lei ( 1.500 euro) , din care s-ar plăti o rată de 2.500 lei (565 euro).
Varianta 15%
Dacă s-ar fi păstrat tot 15% avans, ar fi rămas de plată 85.000 euro, care ar fi fost achitaţi în 20 de ani, suma totală de plată rămasă fiind de de circa 136.000 euro. Adică 51.000 de euro plătiţi sub formă de dobânzi.
Per total, un cost de 151.000 euro şi o durată de 20 de ani până la deplina proprietate.Cu observaţia foarte importană că garanţia ar fi de 115.000 euro, semnificativ peste valoarea casei ce urmează a fi cumpărată. Adică trebuie ipotecată şi casa altcuiva, părinţii fiind cei mai buni candidaţi.
Varianta 25%
Adoptarea regulii de minim 25% duce la un necesar de 75.000 euro. Ceea ce, pe de o parte, întârzie procesul de achiziţie cu 18 luni, timp în care exact banii care s-ar fi dus pe rată ( 565 euro lunar), vor însuma cei 10.000 euro necesari în plus pentru depunerea avansului. Pe de altă parte, însă, deoarece suma rămasă de plată este mai mică, apar avantaje importante în două variante.
a. Ori se reduce rata de plată de 565 euro la 490 euro si ramân 75 euro ( 320 lei) în plus de cheltuială pe lună, durata creditului fiind tot de 20 de ani. Demn de reţinut este că se vor plăti 118.000 euro, adică 143.000 euro per total, cu 8.000 euro sub costul din varianta cu 15%.
b. Ori se merge înainte tot cu rata de 565 euro gândită iniţial pentru creditul cu 15% avans şi atunci plata se va face în doar 16 ani, la un cost de 108.000 euro, respectiv 133.000 euro per total. De unde rezultă şi o economie suplimentară de 10.000 euro şi o perioadă totală până la intrarea deplină în posesie mai scurtă cu doi ani şi jumătate.
Şi în varianta a şi în varianta b, garanţia scade la 105.000 euro, aproape egală cu valoarea locuinţei achiziţionate, ceea ce permite evitarea complicaţiilor cu ipotecarea altei locuinţe printr-un depozit de 5.000 euro făcut, să zicem, pentru când va fi matur copilul presupus a fi făcut şi a locui în apartamentul de 100.000 euro.
Una peste alta, dacă nu există o grabă excesivă, atunci pare mai chizuit să se adune mai mulţi bani decât minimul necesar pentru contractarea unui credit în vederea cumpărării unei case. Atât din perspectiva costurilor totale implicate, cât şi al duratei totale de plată şi al formalităţilor implicate. Abia din această perspectivă se explică nivelul de 30%, considerat optim, al avansul minim propus iniţial de BNR.
Urmărește-ne pe Google News
