Un grup de 19 parlamentari încearcă modificarea Codul fiscal pentru a scoate din piata comerciantii engross de produse accizate (combustibili) care nu au depozite proprii.
Un demers similar a încercat în 2018 și Darius Vîlcov, prin intermediul unor Ordine de Președinte ANAF, emise de șeful de la acea vreme al instituției, Ionuț Mișa.
(Citiți și: ”Un ordin ANAF scoate de pe piață pe micii angrosiști de produse petroliere din agricultură”)
Un prim ordin a fost emis în august 2018 , care a fost anulat de instituție după 3 luni, după un șir de procese pierdute în instanțe. Un nou ordin, cu același text, este publicat în decembrie 2018, dar în numai 2 luni sunt emise în total 42 de soluții de suspendare decise de Curți de Apel din întreaga țară.
(Citiți și: ”Miza unei piețe de miliarde, gestionată prin ordinele ANAF: Angros-ul de combustibili”)
În martie 2020, în plină criză provocată de coronavirus, o propunerea legislativă, care preia inclusiv argumentația lui Ionuț Mișa legată de un prezumtiv ”pericol neachitării taxelor aferente” la bugetul de stat de către cei care vând combustibili, este asumată de 12 parlamentari PMP, 5 PSD, doi independenți și unul de la PNL (Florin Roman, liderul grupului PNL din Camera Deputaților).
Inițiatorii proiectului susțin – așa cum susținea și Darius Vîlcov- ”autorizarea numai a societăților comerciale care dețin spații de depozitare a produselor energetice și care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege”, situație în care autoritățile cu atribuții de control ”ar avea posibilitatea unei monitorizări operative a livrărilor de produse energetice pe teritoriul României, precum și posibilitatea prevenirii și combaterii eficiente a unor eventuale fapte de evaziune fiscală și fraudă din domeniu”.
(Descărcați AICI expunerea de motive a modificărilor la Codul fiscal)
Cum funcționează sistemul și unde e riscul de evaziune
Lanțul de comercializare al produselor petroliere este unul foarte simplu: la un capăt se află producătorii/importatorii, în mijloc angrosiștii, la celălalt capăt este consumatorul.
Cum funcționează:
Producătorul/importatorul deține în România antrepozite. Combustibilul din antrepozit este scutit de taxe. Atât intările în antrepozit cât și ieșirile sunt strict contorizate, sub supraveghere ANAF. În momentul în care din antrepozit iese combustibil, proprietarul antrepozitului achită statului acciza și TVA aferent prețului de vânzare. În România sunt până la 30 de antrepozite.
În scenă intră angrosistul, cel care preia, de cele mai multe ori cu plata la termen, combustibilul de la producător/importator. Angrosistul este cel care, în cele mai multe cazuri, transportă cu cisterne combustibil la consumatori – e vorba îndeosebi de agricultura mecanizată.
Angrosistul vinde produsul, evident, cu preț mai mare, dar marja nu depășește 3%. Deci angrosistul datorează statului un TVA aferent marjei de 3%. În România sunt 980 de angrosiști de produse petroliere. Majoritatea acestora nu au depozite în proprietate.
La celălat capăt al lanțului este consumatorul. În această categorie intră transportatori, agricultori, constructori. Toți aceștia nu revând combustibil, care de fapt este o componentă în prețul produselor/serviciilor oferite consumatorului final. În România, numărul consumatorilor- așa cum sunt descriși aici- este mai mare de 10.000.
În actualul sistem de reglementare, statul are asigurată colectarea a 98-99% din totalul taxelor care trebuie încasate pe întregul lanț de vânzare a combustibilului. Deci, marea evaziune se produce în altă parte.
