Analiză

Marea problemă a bugetului: Cum am mâncat în 2017 banii de fonduri europene

Potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor, România a primit în primele trei trimestre din 2017 de la bugetul UE doar 3,05 miliarde euro, din care… Mai mult

19.11.2017

Chestiunea

Pe noi culmi de progres şi civilizaţie: creșterea oficială a PIB – 8,8%. Consecinţe

Estimarea-semnal anunțată de Institutul Național de Statistică pentru trimestrul III 2016 arată un nivel record la creşterii economice, de 8,8% pe seria brută şi 8,6%… Mai mult

15.11.2017

Chestiunea

Noua fiscalitate: Normalitate = reintrarea guvernului în legalitate + conectarea la realitate

cursdeguvernare.ro își asumă – nu fără tristețe și fără amară ironie – ilustrația de mai sus, ca esență a temei grave și mai mult decât… Mai mult

14.11.2017

Analiză

O anomalie care și-a atins potențialul: Depopularea nu mai ajută prea mult la creșterea PIB/Locuitor

Datele publicate de Eurostat referitoare la evoluţia PIB/locuitor în perioada 2005 – 2015 arată că ritmul de creştere al acestui indicator esenţial pentru nivelul de… Mai mult

12.11.2017

Valentin Lazea / Problemele UE și problemele ”Nucleului dur”: Cu calm, despre “Cartea albă privind viitorul Europei”

de Valentin Lazea 3.3.2017

Aşa cum era de aşteptat, apariţia, la data de 1 martie 2017, a “Cărţii albe privind viitorul Europei“ sub semnătura Preşedintelui Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker, a stârnit numeroase discuţii. Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă şi indignare faţă de perspectiva creării Europei cu două viteze, demonstrând ignorarea câtorva lucruri fundamentale.

În primul rând, nu se înţelege faptul că în joc este soarta Uniunii Europene şi nu soarta României. Primele două scenarii propuse (Scenariul 1 – status quo şi Scenariul 2 – reducerea rolului UE la acela de piaţă comună) sunt căi spre disoluţia înceată, dar sigură, a acestei organizaţii.
Or, cu o Uniune Europeană slăbită sau pe cale de dispariţie, România va supravieţui, dar nu va fi nici prosperă, nici democratică, nici liberă. De aceea, poate ar fi cazul (parafrazând un celebru preşedinte american) să ne întrebăm nu ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa.

Iar în cazul de faţă, răspunsul constă în susţinerea Scenariului 3 – mai puţine state fac totul împreună; a Scenariului 4 – toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună; sau – la modul ideal – a Scenariului 5 – toate statele fac totul împreună.

În al doilea rând, este o ipocrizie a acuza geometria variabilă, atunci când ea există deja. Unele state sunt membre ale eurozonei şi altele nu; unele state sunt parte a zonei Schengen şi altele nu; unele state sunt membre ale NATO şi altele nu; unele au derogări (opt-out-uri) de la anumite politici sociale etc.

Soluţia în acest caz este efortul asiduu al fiecărui stat de a îndeplini condiţiile (în viaţa reală, nu pe hârtie) pentru a face parte din toate “cluburile“ de mai sus. Iar cealaltă jumătate de soluţie o reprezintă interzicerea derogărilor: atunci când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică (fie ea şi proastă, cum este cazul Taxei pe Tranzacţiile Financiare), ea ar trebui să se aplice tuturor statelor membre. Chiar dacă alegătorii dintr-un stat se pronunţă prin vot împotriva unei anumite politici, democraţia naţională trebuie să se supună democraţiei comunitare. Cu alte cuvinte, votul a 5, 10, 20 sau 50 de milioane de cetăţeni este mai slab decât votul a 250 de milioane (sau cât este majoritatea calificată la nivelul Uniunii)

În al treilea rând, o Europă cu un nucleu tare (Scenariul 3) nu închide uşile în faţa nimănui. Iar faptul că un grup de state face mai multe împreună decât restul ar trebui să constituie un exemplu şi un prilej de ambiţionare pentru cei din afara nucleului, nicidecum un prilej de delăsare, aşa cum se interpretează la noi.

De fapt, alegerea fundamentală pe care trebuie să o facă Europa în acest moment este creşterea coeziunii interne versus creşterea diversităţii. Există o tensiune crescândă între aceste două concepte, alimentată de faptul că, pe teren, provocările cu care se confruntă Europa sunt tot mai diverse: imigraţie (relevantă mai ales în sudul continentului); securitate (în est); protecţia mediului şi reducerea emisiilor de carbon (în nord) etc. Din această perspectivă, şi Scenariul 4 – “toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună“ – este riscant. Cine va stabili priorităţile? Cum vor putea ţările din flancul estic să impună securitatea ca problemă prioritară? Şi – cu un buget limitat la 1 la sută din PIB comunitar – cine garantează că politica de coeziune şi politica agricolă comuna vor fi finanţate în continuare ca domenii prioritare? Iată de ce scenariul 4 nu ar trebui nici el să fie susţinut de către autorităţile româneşti.

Problemele ”celor puțini”

Ar rămâne în discuţie Scenariile 3 şi 5, care asigură supravieţuirea şi dezvoltarea Uniunii, fără a închide uşa în faţa nimănui. De fapt, gurile rele spun că întregul exerciţiu al Cărţii albe are în vedere Scenariul 3 – “mai puţine state fac totul împreună“, celelalte scenarii fiind adăugate în mod ilustrativ. Dar chiar şi acest Scenariu 3 (ca sa nu mai vorbim de Scenariul 5 – “toate statele fac totul împreună“) se va confrunta cu nişte provocări teribile:

  1. Va fi foarte greu de a reuni în cadrul nucleului dur state care împărtăşesc aceeaşi filozofie economică. După cum arată Markus Brunnermeier, Harold James şi Jean – Pierre Landau în “The Euro and the Battle of Ideas“ (vezi şi articolul meu “Următoarea provocare pentru elitele României“ pe cursdeguvernare.ro), există o prăpastie între filozofia economică germană (prin extensie – nordică şi central – europeană) a contractelor care trebuie respectate, a datoriilor care trebuie plătite, a creşterii economice prin reforme structurale şi a competitivităţii externe ca rezultat al eficienţei pe de o parte şi filozofia economică franceză (prin extensie – mediteraneană) a contractelor şi datoriilor facultative, a creşterii economice prin relaxări fiscale şi monetare şi a competitivităţii externe prin devalorizări. Or, dacă asemenea diferenţe fundamentale vor persista în cadrul nucleului dur, nu vom avea altceva decât o repetare la scară mai mică a disfuncţionalităţilor din UE.

  2. Statele nucleului dur ar trebui să facă parte – toate – din aceleaşi organizaţii, tocmai pentru a asigura coeziunea internă a grupului. Dar Germaniei îi va fi foarte greu să coalizeze un astfel de grup, atâta timp cât Suedia şi Danemarca îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale eurozonei sau atâta timp cât Finlanda şi Austria îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale NATO. Din nou, soluţia pare a fi acceptarea de către toţi cei implicaţi a eliminării derogărilor şi a prevalenţei democraţiei comunitare asupra democraţiei naţionale, lucru extrem de greu de obţinut (dar nu imposibil)

  3. În final, problema – cheie, de care depinde însăşi viabilitatea nucleului dur – o constituie reforma bugetară. Fie statele implicate vor accepta o multiplicare de câteva ori a bugetului şi existenţa unor transferuri bugetare în cadrul nucleului dur (ceea ce presupune ca Germania să trateze provinciile suedeze la fel cum tratează provinciile germane), fie exerciţiul va fi sortit eşecului. Cu un buget de numai 1 la sută din PIB şi acela distribuit de o manieră “piecemeal“ nu se pot face multe nici chiar în cadrul nucleului dur.

În concluzie, provocările şi incertitudinile care stau în calea progresului Uniunii Europene sunt considerabile (dar nu insurmontabile). Depinde de noi să demonstrăm solidaritate cu proiectul european şi nu să-l obstrucţionăm prin revendicări de tip parohial.

*
Valentin Lazea e economistul-șef al Băncii Naționale a României

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 3.3.2017

2 comentarii

  1. cireasa
    3.3.2017, 5:25 pm

    dnul lazea dar este o problema. Spuneti ”când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică”. Intotdeauna statele vor adopta politici in functie de interesele nationale nu de cele europene. Si atunci ajungem la problema mecanismului de vot, de adoptare a politicilor. Germania sa aiba aceeasi pondere a voturilor care si Romania sau nu? Cine va stabili ce este in interesul UE si ce este in interesul Germaniei? Daca nu gasim solutii la aceste situatii ramanem in sfera discutiilor fara aplicabilitate.

  2. Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica
    4.3.2017, 11:28 am

    Romania are trei mari probleme legate de apartenenta la UE, determinate de stagnarea dezvoltarii economice si industriale.(Depasirea lor este principalul lucru pe care-l poate face Romania pentru sine si pentru UE!)
    1.Clasa politica romaneasca este interesata numai de propria imbogatire, neindeplinindu-si obligatiile privitoare la dezvoltarea economica in beneficiul societatii romanesti si europene.In loc de a solicita si evalua/promova proiecte de dezvoltare industriala, le refuza sau asteapta ca ele sa-i vina din cer sau de la o UE administrata politic, nu economic!
    2.Intelighentia economica nationala n-a depasit inca stadiul constatatativ-critic asupre starii negative a economiei nationale, prin constructia de proiecte de reconstructie economica si industriala a Romaniei.Ea n-a depasit nici “separatia” cercetarii stiintifice dintre politic si economic, dintre constatativ (general) si transformarea constatarilor si solutiilor punctuale, in masuri normative economice, ce pot fi cuprinse in programele de guvernare.In loc de a deveni “ginditori originali si creativi”, oamenii de stinta din economie se cramponeaza in paradigmele “econometrice” existente, depunind (asa cum remarca T. Kuhn in lucrarea “Structura revolutiilor stiintifice”) toate eforturile lor in rezolvarea problemelor existente, prin “teoriile deja existente”.Exista o inertie stiintifica imensa in domeniul economic, care impiedica pe economisti la “extensia stiintifica” catre domeniul institutional, desi inca din 2000, Daniel Daianu constata “rolul determinnt al institutiilor in explicarea performantelor economice diferite a tarilor aflate in tranzitia postcomunista”.(Vezi “Incotro se indreapta tarile postcomunite?”)Lipseste “unificarea” cercetarii economice cu cea a “domeniului institutional”, pentru a putea fi realizabila “transformarea strategiilor economice” teoretice, in norme si tehnici concrete, institutionale de dezvoltare economica si industriala”.Din aceasta cauza, programele de guvernare ale P.S.Democrat (Ponta si Grindeanu) sint o vaga insiruire de “vom face”, vom sustine”, “vom incuraja” masuri economice teoretice/generale, luate cu sirg din cele “53 de strategii”.Fara a cuprinde obiective concrete, cu tehnici si normative concrete de lucru, cu termene si responsbilitati ministeriale si institutionale (concrete) – programele respective de guvernare preiau si repeta (teoretic) din “manualele economice academice”, tot ceeace ce ar fi trebuit realizat in Romania in ultimii 27 de ani!
    3.Lipseste o cercetare economica aprofundata, cea actuala prezentind numai stari si consecinte economice negative de suprafata, in loc sa se aplece si asupra cauzelor concrete, profunde care le determina, pentru a se putea identifica solutiile necesare.Nu exista nici o mentiune, remarca sau dezbatere stiintifica nationala, privitoare la “crizele Romaniei”, determinate de “lipsa SISTEMULUI economiei si industriei nationale”, sau a crizei de “MODEL de dezvoltare”, desi aceastea au fost demonstrate ca ABSOLUT blocante ale dezvoltarii tarii, inca din 2010!
    Cercetarea economica fundamentala fiind inexistenta in Romania, cauzele sistemice sau de model de dezvoltare economica care tin in stagnare economica Romania dupa integrare sint necunocute si necombatute stiintific.
    4.Intelighentia liberala si social-democrata critica ori filosofeaza la modul general asupra perspectivelor negative ale UE si ale Romaniei, fara a pleca de la elementele concrete blocante ale dezvoltarii economice nu doar ale Romaniei, ci si ale altor state mai putin dezvoltate economic.
    Acestea au fost inventariate in lucrarea “Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii”(2010, autor Liviu Voinea):”statul roman mai detine o pondere relativ mica a activelor industriale si are relativ putine pirghii de interventie.Astfel ajutorul de stat este limitat, politica comerciala este de competenta UE, politica monetara este restrictica, politica valutara pare pusa in slujba politicii monetare, iar politica fiscala si bugetara are constringeri impuse prin acordul cu FMI (si integrarea in UE).Mai mult, Romania traverseaza o criza economica profunda, de SISTEM si de MODEL DE DEZVOLTARE.”
    (Poate ca aceste constatari, ar trebui sa fie “mottoul” economic de pe genericul oricaror publicatii economice!)
    Era oportuna de acum 9 ani (printr-un proiect adecvat), inceperea “reconstructiei sistemului economiei si industriei nationale”, imposibila prin modelul economic actual, blocat prin insasi apartenenta la UE!
    5.Cele doua mari probleme, reconstructia “SISTEMULUI” economiei si industriei nationale” si constructia unui “nou “MODEL de dezvoltare economica” ar trebui sa fie tema principala a preocuparii, dezbaterii si cercetarii economice, pentru a conveni apoi cu UE acea schimbare, care sa asigure functionarea noului model de dezvoltare economica, inlocuitor al celui actual, care tine de apropate 10 ani in stagnare generala, Romania integrata in UE.
    Acesta este unul din lucrurile principale pe care ar trebui sa le dezbata intelighentia din Romania si apoi cu UE, incit sa fie refacuta capacitatea de reconstructie economica si de industrializare a tarilor slab dezvoltate.
    6.Proiectul unional va putea fi si el imbunatatit, asimilind cerintele, tehnicile si “modelul nou de dezvoltare economica” nationala – scotind din stagnare nu doar flancul Sudic, lipsit pina acum de orice solutii programatice.

Lăsați un comentariu


Europa

Austria / Extrema dreapta intră la guvernare și ar putea obține portofolii-cheie: Internele, Apărarea și Externele

Iulian Soare

Liderul conservator Sebastian Kurz a ajuns sâmbătă la un acord cu Partidul Libertăţii (FPO), formațiune extremistă, pentru formarea coaliției guvernamentale. Dacă acordul va fi aplicat,… Mai mult

Stiri

Grayling AcTrend 2017: România, lider detașat în topul modificărilor legislative, în Europa Centrală și de Est

Vladimir Ionescu

România se află, pentru al patrulea an consecutiv, pe primul loc în topul regional al modificărilor legislative, cu peste un sfert (280 legi) din totalul… Mai mult

Stiri

Cum explică CNAIR “bilanțul zero” pe 2017: Neconformităţile constatate pe mai multe loturi de autostradă, fac imposibilă recepţionarea lor

Vladimir Ionescu

Neconformităţile constatate pe mai multe loturi de autostradă aflate în execuţie au făcut imposibilă recepţionarea lor anul acesta, explică reprezentanţii Companiei Naţionale de Administrare a… Mai mult

Stiri

Ministrul Finanțelor: Există riscul depășirii deficitului din cauza impozitului pe venit rămas la administrațiile locale

Vladimir Ionescu

Dacă suma totală colectată din impozitul pe venit este consistentă și rămâne integral la nivel local, există riscul depăşirii deficitului bugetar, a avertizat vineri seară… Mai mult

Stiri

Ziua in care România se desparte de ultimul său rege, Mihai I

Vladimir Ionescu

Regele Mihai I, ultimul suveran al României, este înmormântat sâmbătă, la Curtea de Argeș. UPDATE ora 20.30: Înmormântarea Regelui Mihai, ultimul monarh al României, s-a încheiat.… Mai mult

Stiri

Cătălin Ivan: În România sunt 384 de firme cu acțiuni la purtător, toate lucrează cu statul. Peste 40 miliarde euro transferați din România către firme offshore

Razvan Diaconu

Europarlamentarul Cătălin Ivan a declarat vineri, la Iaşi, că în România sunt 384 de firme cu acţiuni la purtător, fapt care le conferă proprietarilor confortul… Mai mult

Stiri

Cotele defalcate din impozitul pe venit se transferă integral bugetelor locale. Proiectul de Buget 2018, adoptat în comisiile de Buget

Razvan Diaconu

Comisiile parlamentare reunite de buget-finanţe au adoptat vineri, un amendament la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2018, în baza căruia cotele defalcate din… Mai mult