Valentin Lazea / Problemele UE și problemele ”Nucleului dur”: Cu calm, despre “Cartea albă privind viitorul Europei”

de Valentin Lazea | 3.3.2017 .

Aşa cum era de aşteptat, apariţia, la data de 1 martie 2017, a “Cărţii albe privind viitorul Europei“ sub semnătura Preşedintelui Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker, a stârnit numeroase discuţii. Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă şi indignare faţă de perspectiva creării Europei cu două viteze, demonstrând ignorarea câtorva lucruri fundamentale.

În primul rând, nu se înţelege faptul că în joc este soarta Uniunii Europene şi nu soarta României. Primele două scenarii propuse (Scenariul 1 – status quo şi Scenariul 2 – reducerea rolului UE la acela de piaţă comună) sunt căi spre disoluţia înceată, dar sigură, a acestei organizaţii.
Or, cu o Uniune Europeană slăbită sau pe cale de dispariţie, România va supravieţui, dar nu va fi nici prosperă, nici democratică, nici liberă. De aceea, poate ar fi cazul (parafrazând un celebru preşedinte american) să ne întrebăm nu ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa.

Iar în cazul de faţă, răspunsul constă în susţinerea Scenariului 3 – mai puţine state fac totul împreună; a Scenariului 4 – toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună; sau – la modul ideal – a Scenariului 5 – toate statele fac totul împreună.

În al doilea rând, este o ipocrizie a acuza geometria variabilă, atunci când ea există deja. Unele state sunt membre ale eurozonei şi altele nu; unele state sunt parte a zonei Schengen şi altele nu; unele state sunt membre ale NATO şi altele nu; unele au derogări (opt-out-uri) de la anumite politici sociale etc.

Soluţia în acest caz este efortul asiduu al fiecărui stat de a îndeplini condiţiile (în viaţa reală, nu pe hârtie) pentru a face parte din toate “cluburile“ de mai sus. Iar cealaltă jumătate de soluţie o reprezintă interzicerea derogărilor: atunci când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică (fie ea şi proastă, cum este cazul Taxei pe Tranzacţiile Financiare), ea ar trebui să se aplice tuturor statelor membre. Chiar dacă alegătorii dintr-un stat se pronunţă prin vot împotriva unei anumite politici, democraţia naţională trebuie să se supună democraţiei comunitare. Cu alte cuvinte, votul a 5, 10, 20 sau 50 de milioane de cetăţeni este mai slab decât votul a 250 de milioane (sau cât este majoritatea calificată la nivelul Uniunii)

În al treilea rând, o Europă cu un nucleu tare (Scenariul 3) nu închide uşile în faţa nimănui. Iar faptul că un grup de state face mai multe împreună decât restul ar trebui să constituie un exemplu şi un prilej de ambiţionare pentru cei din afara nucleului, nicidecum un prilej de delăsare, aşa cum se interpretează la noi.

De fapt, alegerea fundamentală pe care trebuie să o facă Europa în acest moment este creşterea coeziunii interne versus creşterea diversităţii. Există o tensiune crescândă între aceste două concepte, alimentată de faptul că, pe teren, provocările cu care se confruntă Europa sunt tot mai diverse: imigraţie (relevantă mai ales în sudul continentului); securitate (în est); protecţia mediului şi reducerea emisiilor de carbon (în nord) etc. Din această perspectivă, şi Scenariul 4 – “toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună“ – este riscant. Cine va stabili priorităţile? Cum vor putea ţările din flancul estic să impună securitatea ca problemă prioritară? Şi – cu un buget limitat la 1 la sută din PIB comunitar – cine garantează că politica de coeziune şi politica agricolă comuna vor fi finanţate în continuare ca domenii prioritare? Iată de ce scenariul 4 nu ar trebui nici el să fie susţinut de către autorităţile româneşti.

Problemele ”celor puțini”

Ar rămâne în discuţie Scenariile 3 şi 5, care asigură supravieţuirea şi dezvoltarea Uniunii, fără a închide uşa în faţa nimănui. De fapt, gurile rele spun că întregul exerciţiu al Cărţii albe are în vedere Scenariul 3 – “mai puţine state fac totul împreună“, celelalte scenarii fiind adăugate în mod ilustrativ. Dar chiar şi acest Scenariu 3 (ca sa nu mai vorbim de Scenariul 5 – “toate statele fac totul împreună“) se va confrunta cu nişte provocări teribile:

  1. Va fi foarte greu de a reuni în cadrul nucleului dur state care împărtăşesc aceeaşi filozofie economică. După cum arată Markus Brunnermeier, Harold James şi Jean – Pierre Landau în “The Euro and the Battle of Ideas“ (vezi şi articolul meu “Următoarea provocare pentru elitele României“ pe cursdeguvernare.ro), există o prăpastie între filozofia economică germană (prin extensie – nordică şi central – europeană) a contractelor care trebuie respectate, a datoriilor care trebuie plătite, a creşterii economice prin reforme structurale şi a competitivităţii externe ca rezultat al eficienţei pe de o parte şi filozofia economică franceză (prin extensie – mediteraneană) a contractelor şi datoriilor facultative, a creşterii economice prin relaxări fiscale şi monetare şi a competitivităţii externe prin devalorizări. Or, dacă asemenea diferenţe fundamentale vor persista în cadrul nucleului dur, nu vom avea altceva decât o repetare la scară mai mică a disfuncţionalităţilor din UE.

  2. Statele nucleului dur ar trebui să facă parte – toate – din aceleaşi organizaţii, tocmai pentru a asigura coeziunea internă a grupului. Dar Germaniei îi va fi foarte greu să coalizeze un astfel de grup, atâta timp cât Suedia şi Danemarca îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale eurozonei sau atâta timp cât Finlanda şi Austria îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale NATO. Din nou, soluţia pare a fi acceptarea de către toţi cei implicaţi a eliminării derogărilor şi a prevalenţei democraţiei comunitare asupra democraţiei naţionale, lucru extrem de greu de obţinut (dar nu imposibil)

  3. În final, problema – cheie, de care depinde însăşi viabilitatea nucleului dur – o constituie reforma bugetară. Fie statele implicate vor accepta o multiplicare de câteva ori a bugetului şi existenţa unor transferuri bugetare în cadrul nucleului dur (ceea ce presupune ca Germania să trateze provinciile suedeze la fel cum tratează provinciile germane), fie exerciţiul va fi sortit eşecului. Cu un buget de numai 1 la sută din PIB şi acela distribuit de o manieră “piecemeal“ nu se pot face multe nici chiar în cadrul nucleului dur.

În concluzie, provocările şi incertitudinile care stau în calea progresului Uniunii Europene sunt considerabile (dar nu insurmontabile). Depinde de noi să demonstrăm solidaritate cu proiectul european şi nu să-l obstrucţionăm prin revendicări de tip parohial.

*
Valentin Lazea e economistul-șef al Băncii Naționale a României

Publicat la data de 3.3.2017 .

2 comentarii

  1. cireasa
    3.3.2017, 5:25 pm

    dnul lazea dar este o problema. Spuneti ”când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică”. Intotdeauna statele vor adopta politici in functie de interesele nationale nu de cele europene. Si atunci ajungem la problema mecanismului de vot, de adoptare a politicilor. Germania sa aiba aceeasi pondere a voturilor care si Romania sau nu? Cine va stabili ce este in interesul UE si ce este in interesul Germaniei? Daca nu gasim solutii la aceste situatii ramanem in sfera discutiilor fara aplicabilitate.

  2. Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica
    4.3.2017, 11:28 am

    Romania are trei mari probleme legate de apartenenta la UE, determinate de stagnarea dezvoltarii economice si industriale.(Depasirea lor este principalul lucru pe care-l poate face Romania pentru sine si pentru UE!)
    1.Clasa politica romaneasca este interesata numai de propria imbogatire, neindeplinindu-si obligatiile privitoare la dezvoltarea economica in beneficiul societatii romanesti si europene.In loc de a solicita si evalua/promova proiecte de dezvoltare industriala, le refuza sau asteapta ca ele sa-i vina din cer sau de la o UE administrata politic, nu economic!
    2.Intelighentia economica nationala n-a depasit inca stadiul constatatativ-critic asupre starii negative a economiei nationale, prin constructia de proiecte de reconstructie economica si industriala a Romaniei.Ea n-a depasit nici “separatia” cercetarii stiintifice dintre politic si economic, dintre constatativ (general) si transformarea constatarilor si solutiilor punctuale, in masuri normative economice, ce pot fi cuprinse in programele de guvernare.In loc de a deveni “ginditori originali si creativi”, oamenii de stinta din economie se cramponeaza in paradigmele “econometrice” existente, depunind (asa cum remarca T. Kuhn in lucrarea “Structura revolutiilor stiintifice”) toate eforturile lor in rezolvarea problemelor existente, prin “teoriile deja existente”.Exista o inertie stiintifica imensa in domeniul economic, care impiedica pe economisti la “extensia stiintifica” catre domeniul institutional, desi inca din 2000, Daniel Daianu constata “rolul determinnt al institutiilor in explicarea performantelor economice diferite a tarilor aflate in tranzitia postcomunista”.(Vezi “Incotro se indreapta tarile postcomunite?”)Lipseste “unificarea” cercetarii economice cu cea a “domeniului institutional”, pentru a putea fi realizabila “transformarea strategiilor economice” teoretice, in norme si tehnici concrete, institutionale de dezvoltare economica si industriala”.Din aceasta cauza, programele de guvernare ale P.S.Democrat (Ponta si Grindeanu) sint o vaga insiruire de “vom face”, vom sustine”, “vom incuraja” masuri economice teoretice/generale, luate cu sirg din cele “53 de strategii”.Fara a cuprinde obiective concrete, cu tehnici si normative concrete de lucru, cu termene si responsbilitati ministeriale si institutionale (concrete) – programele respective de guvernare preiau si repeta (teoretic) din “manualele economice academice”, tot ceeace ce ar fi trebuit realizat in Romania in ultimii 27 de ani!
    3.Lipseste o cercetare economica aprofundata, cea actuala prezentind numai stari si consecinte economice negative de suprafata, in loc sa se aplece si asupra cauzelor concrete, profunde care le determina, pentru a se putea identifica solutiile necesare.Nu exista nici o mentiune, remarca sau dezbatere stiintifica nationala, privitoare la “crizele Romaniei”, determinate de “lipsa SISTEMULUI economiei si industriei nationale”, sau a crizei de “MODEL de dezvoltare”, desi aceastea au fost demonstrate ca ABSOLUT blocante ale dezvoltarii tarii, inca din 2010!
    Cercetarea economica fundamentala fiind inexistenta in Romania, cauzele sistemice sau de model de dezvoltare economica care tin in stagnare economica Romania dupa integrare sint necunocute si necombatute stiintific.
    4.Intelighentia liberala si social-democrata critica ori filosofeaza la modul general asupra perspectivelor negative ale UE si ale Romaniei, fara a pleca de la elementele concrete blocante ale dezvoltarii economice nu doar ale Romaniei, ci si ale altor state mai putin dezvoltate economic.
    Acestea au fost inventariate in lucrarea “Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii”(2010, autor Liviu Voinea):”statul roman mai detine o pondere relativ mica a activelor industriale si are relativ putine pirghii de interventie.Astfel ajutorul de stat este limitat, politica comerciala este de competenta UE, politica monetara este restrictica, politica valutara pare pusa in slujba politicii monetare, iar politica fiscala si bugetara are constringeri impuse prin acordul cu FMI (si integrarea in UE).Mai mult, Romania traverseaza o criza economica profunda, de SISTEM si de MODEL DE DEZVOLTARE.”
    (Poate ca aceste constatari, ar trebui sa fie “mottoul” economic de pe genericul oricaror publicatii economice!)
    Era oportuna de acum 9 ani (printr-un proiect adecvat), inceperea “reconstructiei sistemului economiei si industriei nationale”, imposibila prin modelul economic actual, blocat prin insasi apartenenta la UE!
    5.Cele doua mari probleme, reconstructia “SISTEMULUI” economiei si industriei nationale” si constructia unui “nou “MODEL de dezvoltare economica” ar trebui sa fie tema principala a preocuparii, dezbaterii si cercetarii economice, pentru a conveni apoi cu UE acea schimbare, care sa asigure functionarea noului model de dezvoltare economica, inlocuitor al celui actual, care tine de apropate 10 ani in stagnare generala, Romania integrata in UE.
    Acesta este unul din lucrurile principale pe care ar trebui sa le dezbata intelighentia din Romania si apoi cu UE, incit sa fie refacuta capacitatea de reconstructie economica si de industrializare a tarilor slab dezvoltate.
    6.Proiectul unional va putea fi si el imbunatatit, asimilind cerintele, tehnicile si “modelul nou de dezvoltare economica” nationala – scotind din stagnare nu doar flancul Sudic, lipsit pina acum de orice solutii programatice.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Mesajele Băncii Centrale și decodificarea lor – dincolo de ROBOR

Dincolo de ampla dezbatere privind avansul dobânzii cu care se împrumută băncile între ele pentru a-şi acoperi nevoile de lichiditate (deja celebrul ROBOR) de...Citeste mai departe »

Victor Giosan

Când investițiile locale ajung dependente de interesele politice centrale. Studiu de caz – impactul PNDL 1 +2

În ultimii au fost în spațiul public multe discuții legate de administrația publică locală, de modul de finanțare a acesteia și de dezvoltarea în...Citeste mai departe »

Marin Pana

PIB nou, probleme noi

“Ca urmare a luării în considerare a creșterii economice de 5,6%, față de 5,2% cât a fost avut în vedere la elaborarea legii bugetului...Citeste mai departe »

Gabriel Biris

Gabriel Biriș / Nu pentru investiții, ci pentru pentru marea albire. Nu pentru productivitate, ci pentru scumpire

Săptămâna trecută, ministerul a pus în dezbatere un alt proiect de ordonanță pentru modificarea Codului fiscal. Printre modificări apar deja promisele scutiri de impozit...Citeste mai departe »

Valentin Lazea

Valentin Lazea / ADN-ul economic al României, citit în deficitul de cont curent (II). România în contextul european și global

În continuare, vom analiza poziția României, prin prisma deficitului de cont curent, în context european şi apoi în context mondial. Analiza noastră se bazează...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română