fbpx Modifica setari cookieuri

Chestiunea

Cu ce cheltuieli de sănătate a intrat România, cu viteză, în criza Covid-19. Țara e pe primul loc în UE la mortalitatea din cauze tratabile

Diagnosticul sec pus în „State of Health in the EU”, România – Profilul Sănătății, apărut în noiembrie 2019 plasează țara noastră pe ultimul loc în… Mai mult

31.03.2020

La obiect

Cartofii şi legumele – marile probleme ale pieței românești: Producția vegetală pe 2019 – în scădere.

Producţia vegetală anunţată pentru anul 2019 a scăzut cu peste două milioane de tone şi a ajuns la circa 29,5 milioane tone. Cinci șesimi din… Mai mult

31.03.2020

La obiect

19 parlamentari reiau asaltul eșuat al lui Darius Vîlcov asupra furnizorilor de combustibili în agricultură, în favoarea marilor distribuitori

Un grup de 19 parlamentari încearcă modificarea Codul fiscal pentru a scoate din piata comerciantii engross de produse accizate (combustibili) care nu au depozite proprii.… Mai mult

30.03.2020

Analiză

Exportul românesc: balanța dintre „Materii prime” și „produse finite” – cheia drasticului deficit comercial

România a încheiat anul 2019 cu un deficit comercial crescut la 17,28 miliarde euro, adică nu mai puțin de 7,8% din PIB. În contextul acestui… Mai mult

30.03.2020

Valentin Lazea / Problemele UE și problemele ”Nucleului dur”: Cu calm, despre “Cartea albă privind viitorul Europei”

de Valentin Lazea 3.3.2017

Aşa cum era de aşteptat, apariţia, la data de 1 martie 2017, a “Cărţii albe privind viitorul Europei“ sub semnătura Preşedintelui Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker, a stârnit numeroase discuţii. Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă şi indignare faţă de perspectiva creării Europei cu două viteze, demonstrând ignorarea câtorva lucruri fundamentale.

În primul rând, nu se înţelege faptul că în joc este soarta Uniunii Europene şi nu soarta României. Primele două scenarii propuse (Scenariul 1 – status quo şi Scenariul 2 – reducerea rolului UE la acela de piaţă comună) sunt căi spre disoluţia înceată, dar sigură, a acestei organizaţii.
Or, cu o Uniune Europeană slăbită sau pe cale de dispariţie, România va supravieţui, dar nu va fi nici prosperă, nici democratică, nici liberă. De aceea, poate ar fi cazul (parafrazând un celebru preşedinte american) să ne întrebăm nu ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa.

Iar în cazul de faţă, răspunsul constă în susţinerea Scenariului 3 – mai puţine state fac totul împreună; a Scenariului 4 – toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună; sau – la modul ideal – a Scenariului 5 – toate statele fac totul împreună.

În al doilea rând, este o ipocrizie a acuza geometria variabilă, atunci când ea există deja. Unele state sunt membre ale eurozonei şi altele nu; unele state sunt parte a zonei Schengen şi altele nu; unele state sunt membre ale NATO şi altele nu; unele au derogări (opt-out-uri) de la anumite politici sociale etc.

Soluţia în acest caz este efortul asiduu al fiecărui stat de a îndeplini condiţiile (în viaţa reală, nu pe hârtie) pentru a face parte din toate “cluburile“ de mai sus. Iar cealaltă jumătate de soluţie o reprezintă interzicerea derogărilor: atunci când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică (fie ea şi proastă, cum este cazul Taxei pe Tranzacţiile Financiare), ea ar trebui să se aplice tuturor statelor membre. Chiar dacă alegătorii dintr-un stat se pronunţă prin vot împotriva unei anumite politici, democraţia naţională trebuie să se supună democraţiei comunitare. Cu alte cuvinte, votul a 5, 10, 20 sau 50 de milioane de cetăţeni este mai slab decât votul a 250 de milioane (sau cât este majoritatea calificată la nivelul Uniunii)

În al treilea rând, o Europă cu un nucleu tare (Scenariul 3) nu închide uşile în faţa nimănui. Iar faptul că un grup de state face mai multe împreună decât restul ar trebui să constituie un exemplu şi un prilej de ambiţionare pentru cei din afara nucleului, nicidecum un prilej de delăsare, aşa cum se interpretează la noi.

De fapt, alegerea fundamentală pe care trebuie să o facă Europa în acest moment este creşterea coeziunii interne versus creşterea diversităţii. Există o tensiune crescândă între aceste două concepte, alimentată de faptul că, pe teren, provocările cu care se confruntă Europa sunt tot mai diverse: imigraţie (relevantă mai ales în sudul continentului); securitate (în est); protecţia mediului şi reducerea emisiilor de carbon (în nord) etc. Din această perspectivă, şi Scenariul 4 – “toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună“ – este riscant. Cine va stabili priorităţile? Cum vor putea ţările din flancul estic să impună securitatea ca problemă prioritară? Şi – cu un buget limitat la 1 la sută din PIB comunitar – cine garantează că politica de coeziune şi politica agricolă comuna vor fi finanţate în continuare ca domenii prioritare? Iată de ce scenariul 4 nu ar trebui nici el să fie susţinut de către autorităţile româneşti.

Problemele ”celor puțini”

Ar rămâne în discuţie Scenariile 3 şi 5, care asigură supravieţuirea şi dezvoltarea Uniunii, fără a închide uşa în faţa nimănui. De fapt, gurile rele spun că întregul exerciţiu al Cărţii albe are în vedere Scenariul 3 – “mai puţine state fac totul împreună“, celelalte scenarii fiind adăugate în mod ilustrativ. Dar chiar şi acest Scenariu 3 (ca sa nu mai vorbim de Scenariul 5 – “toate statele fac totul împreună“) se va confrunta cu nişte provocări teribile:

  1. Va fi foarte greu de a reuni în cadrul nucleului dur state care împărtăşesc aceeaşi filozofie economică. După cum arată Markus Brunnermeier, Harold James şi Jean – Pierre Landau în “The Euro and the Battle of Ideas“ (vezi şi articolul meu “Următoarea provocare pentru elitele României“ pe cursdeguvernare.ro), există o prăpastie între filozofia economică germană (prin extensie – nordică şi central – europeană) a contractelor care trebuie respectate, a datoriilor care trebuie plătite, a creşterii economice prin reforme structurale şi a competitivităţii externe ca rezultat al eficienţei pe de o parte şi filozofia economică franceză (prin extensie – mediteraneană) a contractelor şi datoriilor facultative, a creşterii economice prin relaxări fiscale şi monetare şi a competitivităţii externe prin devalorizări. Or, dacă asemenea diferenţe fundamentale vor persista în cadrul nucleului dur, nu vom avea altceva decât o repetare la scară mai mică a disfuncţionalităţilor din UE.

  2. Statele nucleului dur ar trebui să facă parte – toate – din aceleaşi organizaţii, tocmai pentru a asigura coeziunea internă a grupului. Dar Germaniei îi va fi foarte greu să coalizeze un astfel de grup, atâta timp cât Suedia şi Danemarca îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale eurozonei sau atâta timp cât Finlanda şi Austria îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale NATO. Din nou, soluţia pare a fi acceptarea de către toţi cei implicaţi a eliminării derogărilor şi a prevalenţei democraţiei comunitare asupra democraţiei naţionale, lucru extrem de greu de obţinut (dar nu imposibil)

  3. În final, problema – cheie, de care depinde însăşi viabilitatea nucleului dur – o constituie reforma bugetară. Fie statele implicate vor accepta o multiplicare de câteva ori a bugetului şi existenţa unor transferuri bugetare în cadrul nucleului dur (ceea ce presupune ca Germania să trateze provinciile suedeze la fel cum tratează provinciile germane), fie exerciţiul va fi sortit eşecului. Cu un buget de numai 1 la sută din PIB şi acela distribuit de o manieră “piecemeal“ nu se pot face multe nici chiar în cadrul nucleului dur.

În concluzie, provocările şi incertitudinile care stau în calea progresului Uniunii Europene sunt considerabile (dar nu insurmontabile). Depinde de noi să demonstrăm solidaritate cu proiectul european şi nu să-l obstrucţionăm prin revendicări de tip parohial.

*
Valentin Lazea e economistul-șef al Băncii Naționale a României

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 3.3.2017

2 comentarii

  1. cireasa
    3.3.2017, 5:25 pm

    dnul lazea dar este o problema. Spuneti ”când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică”. Intotdeauna statele vor adopta politici in functie de interesele nationale nu de cele europene. Si atunci ajungem la problema mecanismului de vot, de adoptare a politicilor. Germania sa aiba aceeasi pondere a voturilor care si Romania sau nu? Cine va stabili ce este in interesul UE si ce este in interesul Germaniei? Daca nu gasim solutii la aceste situatii ramanem in sfera discutiilor fara aplicabilitate.

  2. Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica
    4.3.2017, 11:28 am

    Romania are trei mari probleme legate de apartenenta la UE, determinate de stagnarea dezvoltarii economice si industriale.(Depasirea lor este principalul lucru pe care-l poate face Romania pentru sine si pentru UE!)
    1.Clasa politica romaneasca este interesata numai de propria imbogatire, neindeplinindu-si obligatiile privitoare la dezvoltarea economica in beneficiul societatii romanesti si europene.In loc de a solicita si evalua/promova proiecte de dezvoltare industriala, le refuza sau asteapta ca ele sa-i vina din cer sau de la o UE administrata politic, nu economic!
    2.Intelighentia economica nationala n-a depasit inca stadiul constatatativ-critic asupre starii negative a economiei nationale, prin constructia de proiecte de reconstructie economica si industriala a Romaniei.Ea n-a depasit nici “separatia” cercetarii stiintifice dintre politic si economic, dintre constatativ (general) si transformarea constatarilor si solutiilor punctuale, in masuri normative economice, ce pot fi cuprinse in programele de guvernare.In loc de a deveni “ginditori originali si creativi”, oamenii de stinta din economie se cramponeaza in paradigmele “econometrice” existente, depunind (asa cum remarca T. Kuhn in lucrarea “Structura revolutiilor stiintifice”) toate eforturile lor in rezolvarea problemelor existente, prin “teoriile deja existente”.Exista o inertie stiintifica imensa in domeniul economic, care impiedica pe economisti la “extensia stiintifica” catre domeniul institutional, desi inca din 2000, Daniel Daianu constata “rolul determinnt al institutiilor in explicarea performantelor economice diferite a tarilor aflate in tranzitia postcomunista”.(Vezi “Incotro se indreapta tarile postcomunite?”)Lipseste “unificarea” cercetarii economice cu cea a “domeniului institutional”, pentru a putea fi realizabila “transformarea strategiilor economice” teoretice, in norme si tehnici concrete, institutionale de dezvoltare economica si industriala”.Din aceasta cauza, programele de guvernare ale P.S.Democrat (Ponta si Grindeanu) sint o vaga insiruire de “vom face”, vom sustine”, “vom incuraja” masuri economice teoretice/generale, luate cu sirg din cele “53 de strategii”.Fara a cuprinde obiective concrete, cu tehnici si normative concrete de lucru, cu termene si responsbilitati ministeriale si institutionale (concrete) – programele respective de guvernare preiau si repeta (teoretic) din “manualele economice academice”, tot ceeace ce ar fi trebuit realizat in Romania in ultimii 27 de ani!
    3.Lipseste o cercetare economica aprofundata, cea actuala prezentind numai stari si consecinte economice negative de suprafata, in loc sa se aplece si asupra cauzelor concrete, profunde care le determina, pentru a se putea identifica solutiile necesare.Nu exista nici o mentiune, remarca sau dezbatere stiintifica nationala, privitoare la “crizele Romaniei”, determinate de “lipsa SISTEMULUI economiei si industriei nationale”, sau a crizei de “MODEL de dezvoltare”, desi aceastea au fost demonstrate ca ABSOLUT blocante ale dezvoltarii tarii, inca din 2010!
    Cercetarea economica fundamentala fiind inexistenta in Romania, cauzele sistemice sau de model de dezvoltare economica care tin in stagnare economica Romania dupa integrare sint necunocute si necombatute stiintific.
    4.Intelighentia liberala si social-democrata critica ori filosofeaza la modul general asupra perspectivelor negative ale UE si ale Romaniei, fara a pleca de la elementele concrete blocante ale dezvoltarii economice nu doar ale Romaniei, ci si ale altor state mai putin dezvoltate economic.
    Acestea au fost inventariate in lucrarea “Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii”(2010, autor Liviu Voinea):”statul roman mai detine o pondere relativ mica a activelor industriale si are relativ putine pirghii de interventie.Astfel ajutorul de stat este limitat, politica comerciala este de competenta UE, politica monetara este restrictica, politica valutara pare pusa in slujba politicii monetare, iar politica fiscala si bugetara are constringeri impuse prin acordul cu FMI (si integrarea in UE).Mai mult, Romania traverseaza o criza economica profunda, de SISTEM si de MODEL DE DEZVOLTARE.”
    (Poate ca aceste constatari, ar trebui sa fie “mottoul” economic de pe genericul oricaror publicatii economice!)
    Era oportuna de acum 9 ani (printr-un proiect adecvat), inceperea “reconstructiei sistemului economiei si industriei nationale”, imposibila prin modelul economic actual, blocat prin insasi apartenenta la UE!
    5.Cele doua mari probleme, reconstructia “SISTEMULUI” economiei si industriei nationale” si constructia unui “nou “MODEL de dezvoltare economica” ar trebui sa fie tema principala a preocuparii, dezbaterii si cercetarii economice, pentru a conveni apoi cu UE acea schimbare, care sa asigure functionarea noului model de dezvoltare economica, inlocuitor al celui actual, care tine de apropate 10 ani in stagnare generala, Romania integrata in UE.
    Acesta este unul din lucrurile principale pe care ar trebui sa le dezbata intelighentia din Romania si apoi cu UE, incit sa fie refacuta capacitatea de reconstructie economica si de industrializare a tarilor slab dezvoltate.
    6.Proiectul unional va putea fi si el imbunatatit, asimilind cerintele, tehnicile si “modelul nou de dezvoltare economica” nationala – scotind din stagnare nu doar flancul Sudic, lipsit pina acum de orice solutii programatice.

Lăsați un comentariu


Europa

S&P a retrogradat Renault la categoria “junk” (nerecomandat pentru investiţii)

Adrian N Ionescu

Agenţia de evaluare financiară S&P Global Ratings a retrogradat joi ratingul producătorului auto francez Renault, de la “BBB minus/A-3” la “BB plus/B”, categoria “junk” („gunoi”… Mai mult

Stiri

1.800 de români pe aeroportul din Cluj – 12 chartere cu muncitori sezonieri pleacă spre Germania

Vladimir Ionescu

Aproximativ 1.800 de  muncitori sezonieri români s-au înghesuit joi în parcarea aeroportului din Cluj-Napoca, în așteptarea celor 12 avioane ce urmează să-i transporte spre Germania.… Mai mult

Stiri

Banca Mondială: Creştere economică în România de 0,3% în 2020, cu condiția relansării în semestrul 2

Adrian N Ionescu

Banca Mondială se așteaptă ca România să înregistreze o creștere a economiei cu 0,3% în 2020, în imediata vecinătate a recesiunii. Prognoza se bizuie pe… Mai mult

Europa

Premierul italian: Impactul economic al pandemiei ridică o provocare existenţială pentru Europa

Iulian Soare

Impactul economic al pandemiei provocate de noul coronavirus ridică o ”provocare existenţială pentru Europa” dacă liderii naţionali nu găsesc un ”răspuns solid şi unitar”, a… Mai mult

Europa

Marii producători auto de la nivel global se pregătesc pentru reluarea activității

Alexandra Pele

Marii producători auto de la nivel global accelerează eforturile de repornire a fabricilor, semnale în acest sens venind din Wuhan (China) Maranello (Italia) și Michigan… Mai mult

Stiri

Situația la zi a șomajului tehnic: 1.030.973 contracte de muncă suspendate

Vladimir Ionescu

Un număr de 1.030.973 de contracte individuale de muncă au fost suspendate de la intrarea în vigoare a stării de urgenţă (16 martie) până în… Mai mult

Stiri

Bilanț coronavirus, joi: numărul total infectați, 5.202, dintre care 647 s-au vindecat

Vladimir Ionescu

Pe teritoriul României au fost confirmate 5.202 de cazuri de persoane infectate cu virusul Covid-19, până joi la ora 13.00, anunță Grupul de Comunicare Strategică.… Mai mult