Oficiali ai statelor membre ale Uniunii Europene au agreat textul Acordului privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul Unic de Rezoluţie- unul dintre pilonii Uniunii Bancare recent aprobate de Uniunea Europeană.
România, stat care nu face parte din zona euro dar care doreşte să adere la proiectul Uniunii Bancare, a fost reprezentată la discuţii de ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, care a reuşit să atingă obiectivele propuse pentru negocieri.
Cel mai important obiectiv, similar cu al Germaniei, a fost evitarea obligativităţii de a mobiliza bani publici în procesul de rezoluţie bancară.
Ministrul Voinea a explicat miercuri pentru cursdeguvernare.ro: “România nu este obligată, pentru că nu este parte a zonei euro, să participle la Uniunea Bancară dar prezenţa în acest sistem încă de la început reprezintă un mare avantaj. În primul rand, am putut participa la aceste negocieri şi am putut transmite punctele noastre de vedere. Apoi, la fel de important, vom fi parte a unor mecanisme decizionale. România doreşte să intre în zona euro într-un orizont de câţiva ani, să spunem 5, şi atunci ar fi trebuit oricum să intrăm în Uniunea Bancară dar, atenţie, într-un cadru stabilit fără nicio contribuţie românească.”
Acordul privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul Unic de Rezoluţie va fi semnat în luna mai de către statele din zona euro precum şi de statele care nu fac parte din zona euro dar doresc să adere la acest acord.
Acordul constituie baza legală care permite transferul sumelor colectate în compartimentele naţionale către Fond şi mutualizarea progresivă a acestora într-o perioada de tranziţie de maxim 8 ani.
Citiţi şi “Uniunea Europeană și-a votat Uniunea Bancară: Mecanismul și implicațiile”
După semnarea acordului, începând cu toamna acestui an, se va declanşa o evaluare aprofundată a tuturor celor aproximativ 6.000 de bănci care activează în zona euro.
Detalii ale acordului
Forma finală a textului a putut fi realizată în primul rând ca urmare a concesiilor făcute de Germania în privinţa repartizării costurilor de constituire a Fondului Unic de Rezoluţie.
Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schauble, a fost unul dintre miniştrii care au insistat ca cetăţenii plătitori de taxe să nu fie puşi în situaţia de a suporta costurile unui eventual plan de salvare bancar.
Comisia şi Parlamentul European au insistat pentru ca fondul de rezoluţie să fie unul mutual cu o puternică linie de credit extern, care să funcţioneze într-un sistem în care Bruxelles-ul mai de grabă decât statele membre să deţină ultimul cuvânt în adoptarea deciziilor.
Puncte esenţiale ale acordului:
- Valoarea fondului este de 55 miliarde de euro
- Fondul este constituit pe parcursul a 8 ani
- Fondul se împarte în proporţie de 40% în primul an şi de 60% în al doilea an
- Băncile sunt cele ce contribuie la constituirea fondului, în baza unor norme stabilite de miniştrii de finanţe
- Comisia Europeană va aproba deciziile de aplicare a rezoluţiilor şi poate propune revizuirea acordului
- Miniştrii de finanţe pot respinge o decizie de rezoluţie, în anumite circumstanţe
- Banca Centrală Europeană este principala responsabilă de a declara că o bancă este în pericol să se prăbuşească
În cazul unor probleme urgente ale băncilor, soarta acestora va fi decisă în weekend, când pieţele financiare sunt închise.
Banca Centrală Europeană va stabili dacă o bancă se confruntă cu dificultăţi financiare iar un consiliu de lichidare va coordona lichidarea ordonată a băncii respective.
În majoritatea cazurilor, deciziile consiliului de lichidare vor fi luate în format restrâns, care include reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ai BCE.
Numai în situaţii considerate excepţionale, în care sumele aflate în joc depăşesc 5 miliarde de euro, deciziile vor fi luate în cadrul unor reuniuni la care să participle şi reprezentanţii statelor care aderă la Uniunea Bancară.
