Radu Crăciun / Nu vă goniți copiii !

de Radu Crăciun | 4.11.2016 .

radu-craciun-bcr1Aproape ca a devenit de bonton sa anunti ca in niciun caz copiii tai nu vor ramane in tara. In momentul in care intrebi de ce nu s-ar putea realiza si in tara, esti privit mai degraba cu compatimire, sau, in cel mai rau caz, esti supus tirului de argumente pentru care aceasta tara nu ne merita copiii, iar acestia trebuie sa plece in alta parte, unde sa fie “fericiti”.

Privesc astfel de opinii cu sentimente amestecate: si intelegere, dar si profunda dezamagire. Intelegere deoarece, ca parinte, pot sa inteleg de ce ne dorim in final ce este mai bun pentru copiii nostri. Sau, mai precis, ce credem noi ca este mai bun pentru copiii nostri. Iar pentru asta suntem dispusi sa platim pretul despartirii, al lipsei de sprijin si al singuratatii la batranete.

Pe de alta parte, un astfel de comportament individual multiplicat la nivelul unui popor, al unei tari, creeaza un proces autodistructiv teribil, care ne va duce intr-o infundatura a declinului demografic, cultural si economic. Iar asta ma obliga la niste intrebari dificile, provocatoare si poate nu intotdeauna “corecte politic” (politically correct) pe care mi le pun si vi le pun, chiar cu riscul de a-i scandaliza pe unii dintre dumneavoastra.

Deci ne incurajam copiii sa plece din tara, cu gandul ca in alta parte vor fi mai fericiti… Dar de unde stim noi, parintii lor, ca dezradacinarea ii va face mai fericiti? Cu ce drept hotaram noi in locul lor ca departarea de tara si de cei dragi ii va face fericiti? Ma intreb asta pentru ca realitatea este mult mai nuantata si nu presupune intr-un mod univoc fericirea generala. Am cunoscut persoane care si-au trimis copiii la studii in strainatate impotriva dorintei lor, ba chiar impotriva plansetelor lor.

Am cunoscut parinti care isi descurajau copiii care doreau sa se intoarca in tara. Si am cunoscut parinti teribil de singuri, care regretau prea tarziu presiunea pusa pe proprii copii pentru a emigra. Si as putea sa ma mai intreb: cati dintre cei care clameaza fericirea si succesul in strainatate sunt sinceri si cati o fac pentru a nu fi etichetati ca “ratati”?

Asistam insa la o schimbare de perceptie? Urmarind stirile, ma bucura nespus sa vad din ce in ce mai multi romani, mai ales tineri, inalt calificati pentru care intoarcerea in tara pentru a pune umarul nu mai este privita ca un simptom al esecului, ci ca un simptom al implicarii si al responsabilitatii. E un lucru care mi se pare formidabil si care sper sa se amplifice in viitor.

La inceputul anilor 2000, in contextul boom-ului economic irlandez, pentru prima data in istoria tarii, fluxul migrationist pe directia SUA-Irlanda s-a inversat. Numarul irlandezilor americani  emigrati din SUA in Irlanda il depasise pe cel al irlandezilor care emigrau in SUA. Deci se poate, in conditiile in care economia ofera suficient de multe oportunitati pentru capital uman de calitate.

Deocamdata nu suntem in aceasta situatie, iar primul pas in directia hemoragiei de tinere talente sunt studiile in strainatate, in conditiile in care calitatea educatiei in Romania s-a degradat de la un an la altul. Sau, de ce sa nu o spunem, si pentru ca in unele facultati straine admiterea este mai lipsita de stress decat in Romania.  (N.B. Intr-o facultate precum Automatica in Bucuresti, conditiile de intrare pe baza de examen sunt mult mai restrictive decat conditiile de admitere in multe facultati straine).

Odata acest pas facut, o parte dintre absolventi prefera mai degraba sa isi gaseasca o slujba in strainatate decat sa se intoarca in tara, in unele situatii obligati fiind de plata creditelor pentru finantarea studiilor. Ceea ce ma face sa imi pun urmatoarea intrebare.

De ce consideram absolut normal sa platim studiile din strainatate ale copiilor, dar, in tara, invatamantul universitar trebuie sa fie gratuit pentru toata lumea? Da, stiu, imi veti spune ca va merita platit atunci cand va avea calitatea universitatilor din vest. Vestea proasta este ca atat timp cat va fi gratuit pe o scara atat de larga precum cea de azi, el nu va avea nicio sansa sa ajunga la nivelul celor din vest.

Am mai spus-o si repet. Nu e posibil ca, avand cele mai mici venituri bugetare raportate la PIB din Europa, sa alocam catre educatie un procent din PIB “european”. Pentru ca pur si simplu nu sunt destui bani. Si atunci, singura cale a iesirii din subfinantarea invatamantului superior este ca el sa ofere, intr-o masura mult mai mica, gratuitate, sigur in schimbul oferirii unor criterii clare de performanta academica. Dar asta cu o conditie esentiala: asa cum un invatamant de calitate va costa studentii, in egala masura, un invatamant de proasta calitate ar trebui sa coste universitatea care il furnizeaza.

Pentru ca limitarea gratuitatii invatamantului superior, chiar daca stiu ca nu suna bine deloc, mai are o consecinta benefica economic. Impiedica transferul aberant de avutie din Romania spre tarile dezvoltate, in conditiile in care multi tineri care beneficiaza de invatament superior gratuit ulterior emigreaza. Este invatamantul gratuit un drept? Din perspectiva unui popor si a unei tari el este cel putin in egala masura o investitie. O investitie in tinerii nostri, pentru ca, odata cu absolvirea, atat ei cat si comunitatea sa beneficieze de pe urma formarii lor profesionale.

Argumentul tipic in aceste cazuri este ca e dreptul fiecaruia sa aleaga unde sa lucreze. Desigur, principial e dreptul lui sa lucreze, atata vreme cat diploma sa este produsul propriilor investitii. In vest sunt numeroase cazurile in care tinerii isi finanteaza studiile prin credite. Greu sa sustii ca astfel de absolventi nu au dreptul sa munceasca unde vor, avand in vedere ca isi vor petrece cativa ani buni platind ratele la creditul de studii pe care l-au luat. Insa un sistem care furnizeaza studii gratuite pe scara larga creeaza un mare hazard moral. Ofera un credit a carui returnare ramane la latitudinea beneficiarului. Dreptul invidului la educatie superioara gratuita nu presupune de fapt nicio obligatie din partea lui.

Eroarea care cred ca se face este lipsa de intelegere a faptului ca deciziile individuale nu au doar consecinte asupra individului, mai ales din momentul in care acelasi tip de comportament incepe sa se multiplice la nivelul societatii. Nu sunt doar problema individului si atat. Deciziile individuale insumate au de fapt consecinte la nivelul intregii populatii din tara. Incurajarea propriilor copii sa emigreze face total abstractie de eforturile depuse de comunitate de a-i educa. Este un transfer de finantare, culmea, catre tarile bogate, decis practic la nivel individual.

In acest context, merita observata ipocrizia unora dintre aceste tari, care sunt scandalizate de plata asigurarilor sociale catre imigranti din UE, dar nu sunt deranjate sa fie “asistate” de tari din UE care “exporta” profesionisti gata educati. ( Puteti fi siguri ca nu sistemul romanesc de sanatate aflat in colaps e motivul renascutei concurente acerbe la Medicina…)

Dintr-o alta perspectiva, incurajarea copiilor sa plece va face ca viitoarele pensii ale celor care raman sa fie si mai mici decat oricum ar fi fost. Din nou ca o consecinta a unor decizii individuale… Pentru ca plecarea copiilor nu va afecta doar pensia parintilor, ci pe a tuturor celor care au varste apropiate de varsta parintilor. Cu toate acestea, e putin probabil ca adultii care au incurajat acest exod al tinerilor sa inteleaga consecintele deciziei individuale asupra propriei bunastari de la pensie. De vina va fi statul, tara, guvernul etc., ca plateste pensii atat de proaste.

Dar plecarea copiilor lipseste Romania nu doar de valoare adaugata si dinamica pozitiva pe care activitatea lor economica o va aduce, ci o lipseste in final de cel mai important agent de schimbare si modernizare. Prospetimea mentalitatilor lor nu va mai contribui la schimbarea tarii, care va ramane prizoniera unei populatii batrane si asistate. In felul acesta, profetia se realizeaza. “Intr-adevar, bine ca au plecat copiii, pentru ca oricum de tara asta se alege praful”. Dar nu cumva se alege praful tocmai pentru ca au plecat?

O explicatie des intalnita este aceea ca aici, dupa facultate, oricum nu aveau nicio sansa sa isi gaseasca un loc de munca sau, mai mult, ca trebuiau sa dea mita pentru a fi angajati. Daca intr-adevar asa este, intrebarea pe care mi-o pun este: oare responsabilitatea este a “tarii”, sau a individului pentru deciziile luate?

In prezent, exista o lipsa acuta de forta de munca calificata in numeroase domenii. Firme romanesti si straine incearca sa isi fure unele altora cei mai buni angajati in domenii de activitate care necesita o calificare medie sau inalta. Nu ar fi normal, ca absolvent de liceu, sa te documentezi si sa te indrepti spre acele domenii unde este ceruta forta de munca? Daca mergi spre zone deja saturate de oferta de forta de munca, intr-adevar, e posibil sa iti fie greu sa te “realizezi” in Romania. Dar in ce masura e vina tarii  pentru asta?

E corecta extrapolarea ca esecul profesional al parintilor se va replica si in cazul copiilor, justificand astfel atitudinea defetista a adultilor? Sau, de fapt, totul depinde de calitatea deciziilor pe care parintii le-au facut in viata lor profesionala si deciziile pe care copiii lor le vor face. Pana la urma exista foarte multi tineri care s-au realizat in Romania si sunt fericiti aici. Au fost doar norocosi, sau e vorba de mai mult decat atat?

Filozofia unora dintre parintii care decid sa se desparta de proprii copii este: “copilul nu are nicio obligatie fata de mine. Trebuie sa isi vada de viata lui si atata tot.” Si totusi. Responsabilitatea fata de parinti si familie se educa, se dezvolta. Majoritatea dintre noi simtim dorinta si placerea de a avea grija de proprii parinti, pentru ca asa am fost educati. Desigur ca niste copii “indoctrinati” cu teoria individualismului in contrapondere la valorile familiale vor lua decizia  ca in final sa plece fara sa se uite inapoi. Iar noi ne vom consola cu gandul ca asta a fost decizia lor. Nu.

In primul rand, a fost decizia noastra ca parinti, prin modul in care i-am educat. Cei care au calatorit in Europa au observat, banuiesc, cat de diferite sunt relatiile familiale din tarile anglo-saxone fata de cele latine. Tine de valori, tine de cultura, tine de educatie.

Spun ca ar trebui sa ne tinem copiii cu forta in tara? Catusi de putin. Spun ca ar trebui sa ii ajutam sa ia deciziile corecte si informate, prezentand avantajele si dezvantajele unei astfel de decizii. Fara a le repeta la nesfarsit “aici totul e prost, afara e totul perfect”. Cei care ati calatorit suficient de mult stiti ca nici aici nu e totul prost, dupa cum nici afara nu e totul perfect. Si, mai ales, daca vor sa se intoarca, sa nu consideram asta ca un esec personal al lor (sau al nostru!). Dimpotriva, este un lucru care cred ca merita intreaga noatra apreciere si recunostinta.

Romania este de fapt un teren excelent pentru toti cei care au o vocatie antreprenoriala. Romania este inca o economie emergenta, care ofera o gramada de oportunitati celor cu idei si cu disponibilitatea de a-si asuma riscul de incerca sa le puna in aplicare.

Nu intamplator antreprenori straini vin sa deschida afaceri in Romania, iar  o parte din strainii care au venit sa lucreze in aici pe o durata limitata sfarsesc prin a lucra pe o durata nelimitata, cerand eventual si cetatenia la sfarsit. ( Ce ziceti de urmatoarea gluma care circula in comunitata expatilor din Romania. Doi expati A si B se intalnesc. A: Hi, how are you? B: Well, I came here to stay for 6 months and I have been staying for four years already. A: Well, aren’t we all?)

Sunt tata a doi copii si o sa respect decizia lor, asiguradu-ma ca sunt informati. Dar mi-ar placea sa ii vad realizati intr-o alta Romanie, schimbata in bine de ei si de colegii lor de generatie.

***
Radu Crăciun este președinte și director general al BCR Pensiimai multe analize pot fi citite pe blogul personal

Publicat la data de 4.11.2016 .

12 comentarii

  1. alexnicolae
    4.11.2016, 1:07 pm

    “Dintr-o alta perspectiva, incurajarea copiilor sa plece va face ca viitoarele pensii ale celor care raman sa fie si mai mici decat oricum ar fi fost.” : hai sa vedem cum se face asta – exemplu concret, 2 copii plecati, in total cu venituri de 5000eur/familie. Fiecare din cei doi copii isi sustin cei doi parinti cu cca 1000 eur/parinte. In Romania ar fi contribuit cu 200 eur/luna la bugetul de stat/pensii. O perspectiva privata asupra unei probleme in opozitie cu paternalistul statal din articol. Tocmai ca statul nu are nici o relatie cu venitul persoanei. Fiecare persoana e responsabila pentru venitul sau, inclusiv pensiei. Deci, logic, oamenii au plecat.

    • Marin
      10.11.2016, 10:37 am

      Dreptate ai ALEXNICOLAE , deoarece;
      -Fara perfuzia permanenta financiara directa din diaspora cade intreaga economie.Mugur Isarescu avea dreptate, cca-7 miliarde.
      -Sponsorizari indirecte sunt concediile noastre in tara.
      -Donatiile noastre sunt de 5 ori pensia parintilor,socrilor,nepotilor studenti ..etc
      -Plata directa a tratamentelor si a operatilor este doar de la noi si se pune in plic sprijinind orasele medicale”vestite”.
      -Ne viziteaza de 3 ori pe an deci sponsorizam Tarom si alti.
      -Se zboara la Frankfurt confortabil(cu intirzierile/anularile Tarom specifice) decit cu masina 2×6 ore in toate gropile din tara sa ii vizitam de la Cluj la sud.

      PS
      Cel ce scrie este in sistemul bugetar de crede in pensia de stat.??Doar Bolschevici si Politruci si-au dat pensi mari.

      Irlandezi nu sau intors ci au fost angajati/detasati , cei vorbitori si cunoscatori de dialect si cu relati locale in Irlanda,de concernele americane care au facut un pilon de baza din Irlanda pentru a evita plata la comertul cu UE.
      Iar irlanda a oferit scutirea de taxe a investorilor dar acum vor plati sustragerea de la taxe in UE in procesele actuale.

      Cind vor fi aceste optiuni in tara se vor intoarce citiva in rest spuneti multumim ca aveti 4 milioane de sponsori de pensi actuale si pompe financiare santajati sentimental de iluzi.

      Orce persoana ce sprijina sau trimite bani in tara este un erou si ca atare rog sa scrieti sau sa ii tratati ca atare.

      Bineinteles daca nu ati fost platiti sa dezinformati.

      M.B

    • Marin B.
      10.11.2016, 10:39 am

      Dreptate ai ALEXNICOLAE , deoarece;
      -Fara perfuzia permanenta financiara directa din diaspora cade intreaga economie.Mugur Isarescu avea dreptate, cca-7 miliarde.
      -Sponsorizari indirecte sunt concediile noastre in tara.
      -Donatiile noastre sunt de 5 ori pensia parintilor,socrilor,nepotilor studenti ..etc
      -Plata directa a tratamentelor si a operatilor este doar de la noi si se pune in plic sprijinind orasele medicale”vestite”.
      -Ne viziteaza de 3 ori pe an deci sponsorizam Tarom si alti.
      -Se zboara la Frankfurt confortabil(cu intirzierile/anularile Tarom specifice) decit cu masina 2×6 ore in toate gropile din tara sa ii vizitam de la Cluj la sud.

      PS
      Cel ce scrie este in sistemul bugetar de crede in pensia de stat.??Doar Bolschevici si Politruci si-au dat pensi mari.

      Irlandezi nu sau intors ci au fost angajati/detasati , cei vorbitori si cunoscatori de dialect si cu relati locale in Irlanda,de concernele americane care au facut un pilon de baza din Irlanda pentru a evita plata la comertul cu UE.
      Iar irlanda a oferit scutirea de taxe a investorilor dar acum vor plati sustragerea de la taxe in UE in procesele actuale.

      Cind vor fi aceste optiuni in tara se vor intoarce citiva in rest spuneti multumim ca aveti 4 milioane de sponsori de pensi actuale si pompe financiare santajati sentimental de iluzi.

      Orce persoana ce sprijina sau trimite bani in tara este un erou si ca atare rog sa scrieti sau sa ii tratati ca atare.

      Bineinteles daca nu ati fost platiti sa dezinformati.

      M.B

  2. Sorin
    4.11.2016, 2:25 pm

    Felicitari!
    Inca un articol care ar trebui citit cu atentie de multa lume.
    Precizez ca sunt un “intors” ce nu-si sfatuieste copiii sa plece. “Bucurosi le-om duce toate”, dar speram sa fie pace…

  3. mm
    4.11.2016, 3:02 pm

    “Iar pentru asta suntem dispusi sa platim pretul despartirii, al lipsei de sprijin si al singuratatii la batranete”? Nu ar fi mai bine sa incercati sa fiti corecti si sa cereti corectitudine astazi ca sa va puteti simti in siguranta la batranete? De ce trebuie generatia tanara sa va asigure atat siguranta cat si comfortul financiar si emotional in viitor cand generatia dvoastra a permis o degringolada fara margini legislativa si economica in Romania? Aveti prea multe pretentii pentru realizari atat de mici.

    • C.
      5.11.2016, 1:05 am

      Dar eu chiar vreau sa stau aproape de copil. Cloaca de la varf mi-l alunga, l-a lovit deja de la 11 ani. Dati-mi ficatii a doi dintre ei, sa ii pun pe gratar, si atunci voi crede ca tara a ales pe cine sa pastreze. Nu exista a treia varianta.

  4. Mariana
    6.11.2016, 9:37 pm

    Sincere felicitari pentru argumentele prezentate! Sunt dintre cei care cred, cu tarie, ca Romania ofera numeroase oportunitati tinerilor. Au nevoie insa, de mai multe exemple de tip: “DA, se poate”!

  5. Aurelian Sima
    6.11.2016, 11:34 pm

    Draga Radu
    Un punct de vedere interesant asupra unei situatii care are o conotatie dramatica din ce in ce mai pregnanta. Din nefericire, rezolutia acesteia nu poate fi doar la indemna parintilor. Fara o strategie clara referitor la educatie si o coerenta in aplicarea acesteia, atractivitatea Romaniei va continua sa se situeze, pentru o durata de timp care nu este foarte mare, doar in zona forta de munca asa zis ieftina. Din pacate. Cu toate “relele” care deriva din aceasta.

  6. Dana
    9.11.2016, 8:11 pm

    Sa nu uitam totusi, ca, o majoritate larga de familii nu este suficient de capabila si de pregatita sa ofere informatii suficiente copiilor sai, de-a lungul vietii. Daca aceste familii nu reusesc sa aduca un adolescent pana la un bacalaureat luat chiar la limita, cum putem presupune ca au influentat viitorul abzolvent de liceu, de-a lungul intregii vieti, spre o mentalitate sanatoasa si o informatie corecta si suficienta. Un tanar ramane in tara daca alege sa zicem, o meserie pentru care sa poata opta imediat dupa gimnaziu. Meseria, “bratara de aur” ii poate garanta o angajare si un salariu apropiat de decenta, dupa un timp. Scolile care pot pregati pe acesti tineri sunt prea putine. Popularizarea acestor soli este nula. Deci da, “tara” este vinovata pentru lipsa de oportunitati. Aricolul de fata se adreseaza unei categorii foarte rastranse…

  7. Radu
    13.11.2016, 7:05 am

    Parca domnul Craciun a fosr director la un renumit asigurator .Deci ar trebuie sa cunoasca riscurile din Romania .Cand ministrul sanatatii recunoaste ca 80% din spitale ar trebui inchise maine pt ca colcaie de microbi ai o mare problema in a-i spune unui tanar sa ramana in tara indiferent cat ar castiga .Vorba lui Patraru dela Starea natiei , copiii nostri ar trebui premiati ca trec de 18 ani in tara asta.Daca articolul mergea pe ideea ca adultii trebuie sa fie responsabili si sa transforme Romania intr-un mediu social si economic demn de a fi o casa pt copiii lor era ok.Dar sa arunci responsabilitatea sociala si economica a tarii pe umerii copiilor e o aberatie , la fel cum o aberatie e sa ceri anticiparea de catre copil a nevoilor pietei muncii pt ca adevaratul invatamant e vocational adica individul se duce spre ce are talent pt ca omenirea si el sa beneficieze de abilitatile sale si oricum nevoile pietei de azi in cativa ani oot fi diferite vezi inflatia de ASE isti iesiti in 2009 care se gandeau ca bancile au nevoie de ei cand au dat admitere.Copiii trebuie lasati sa-si atinga potentialul maxim al talentului lor aici sau afara , iar obligatia adultilor e sa schimbe mediul social si economic cu unul demn de valoarea copiilor lor .Cu sistem sanitar la pamant , cu coruptie cu saracie e imoral sa legi de glie o fiinta in formare.Adultii au tacut si sunt vinovati pt ca Romania nu e un mediu in care copiii lor sa doreasca sa ramana.Orice taxa la invatamant nu va schimba asta , doar va rapi sansa la educatie a unor tineri cu talent dar saraci.Mii de profesori ,ingineri ,bancheri de azi care au o varsta provin din familii modeste carora comunismul ala hulit al lui Ceausescu le-a dat sansa la educatie.Daca prin taxe micsoram baza de selectie doar la cei care isi permit vom pierde tineri valorosi dar fara posibilitati .Solutia e mixul invatamant productie pt ca tanarul sa fie sponsorizat si atras de firme din timpul liceului si facultatii si angajat pe salariu bun .Se intampla deja in IT.Dar obligatia schimbarii mediului social ,sistem sanitar ,coruptie , etc ne apartine noua adultilor , domnule Craciun.

  8. animalutul20
    15.11.2016, 11:44 am

    draga Radu,

    intamplator facem parte din aceeasi generatie -ironia sortii, nu-i asa , ca acum 20 de ani tu ai avut acces la ” sistem” si eu nu……..ai ” avansat ” si ” te-ai ajuns ” fiind in sistem si jucand dupa regulile sistemului………sistemul a fost ” prietenos ” cu tine dar cu mine NU……….. ai fost mai bun ca mine atunci? greu de spus………..nici tu nu cred ca ai curajul sa spui asta………..tot intamplator , dupa 15 ani de ” tras mata de coada” in RO, dupa sute de interviuri ” wow, impresionant, dar nu cumva usor overqualified ?” si zeci de concursuri pt functii publice ” dar……..ce/CINE va recomanda ? ” acum sunt in hulitul west……….poate suna a cliseu, dar ma simt respectat , bine platit, intr-o echipa de oameni competenti ……e drept ca nostalgia ma bantuie cateodata dar imi trece repede cand ma uit pe stream-uri si vad ce ni se ofera ca ” produse ale noii generatii politice ” ……un fel de ia-l pe noul iliescu+nastase+vadim+ cine vrei tu……. se pare ca RO va mai pierde 20 de ani dar eu nu-mi permit sa -i pierd……….

    Scrii frumos dar ce ai facut pt ca lucrurile de care spui sa se si intample?? sau mai bine zis ai incercat sa mobilizezi oameni de “calibrul” tau ( cu influenta, relatii, pozitii importante si bani multi) care sa faca ceva??? iti dau eu raspunsul – NU ! ai ales sa te folosesti de oportunitatile pe care ti le-a dat sistemul odata intrat in el si ai ” latrat” de pe margine” ( cate un articol intr-o revista , cate un blogulet cu 2 cititori )………

    Si asa , ca incheiere, poate ne spui si ce sanse ar avea copilul meu ( acum la o facultate din top100) intr-o competitie “locala” cu copii tai, ramasi poate in RO si beneficind din plin de ” experienta” tatalui in sistem………..iti dau tot eu raspunsul ……….NICI UNA ( chiar daca copilul meu ar termina cu magna cum laude )…..

  9. Emil
    29.11.2016, 12:12 pm

    In afara de argumentul patriotic aveti si altele? Si pe acesta ati avut grija sa il distrugeti in ultimii 75 ani. Romania nu este a mea si nici a copilului meu. Este a celor care fac parte din sistemul care beneficiaza de taxele, munca si viata mea. Si nu voi astepta sau accepta sa se intample asta si copilului meu. In alta tara va fi privit ca imigrant, va trebui sa munceasca mai mult dar poate ajunge unde isi propune, aici nu. In alta ordine de idei e un egoism mizerabil sa il distrug pe el ca sa am eu ajutor la batranete.

    Ubi bene ibi patria.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Adrian N Ionescu

Institutul Molinari / România, locul 12 în topul celor mai mari rate ale fiscalităţii muncii din UE

Fiscalitatea muncii plasează România pe locul 12 în topul cu celor mai mari poveri fiscale a angajaților din Uniunea Europeană, față de statistica anterioară,...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Sondaj BNR: Băncile vor continua să-şi înăsprească standardele de creditare în T3 din 2017

Instituțiile de credit vor continua să-şi înăsprească standardele de creditare mai ales la creditele de consum pentru populație, în trimestrul 3 al acestui an...Citeste mai departe »

Marin Pana

Deficitul comercial – în creştere de peste 50% de la un trimestru la altul: Fenomene, consecințe

Deficitul comercial pe al doilea trimestru din 2017 a fost de 3.520,7 milioane euro, potrivit datelor comunicate de INS, ce arată o creştere spectaculoasă...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

România – cea mai mică rată de recuperare a creditelor de la firmele în insolvență. Lacunele legii devin obstacole ale creditării

Ușurința cu care firmele apelează la metoda insolvenței este unul dintre obstacolele structurale care stau în fața creșterii mai accelerate a creditării, potrivit analizei...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

BNR: Capacitățile de producție sunt folosite la maximum, dar nu se investește în altele noi

Gradul de utilizare a capacităților de producție din România „depășește media pe termen lung în majoritatea grupelor industriale”. Totodată, exporturile de bunuri și servicii...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Momentul ”exploziei” din Asia se apropie: Este posibilă schimbarea regimului din Coreea de Nord?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Problema nord-coreeană nu este, desigur, nouă. Amenințarea confruntării militare în Peninsula Coreeană persistă, cu fluctuațiile cunoscute de la un deceniu la altul,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

Cât plătim în plus pentru veniturile mai mari/impozitele mai mici ?

Marin Pana

Oficial ne merge bine. Suntem aproape de 60% cu nivelul de trai faţă de media UE în termeni de putere de cumpărare, salariile au...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Agresiunea împotriva României, încurajată și de ei și de noi

Radu Crăciun

Recent, asistand la prelegerea pe teme de securitate a unui domn general in rezerva, am invatat un nou termen: agresiune acinetica. Probabil ca nici dumneavoastra nu...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română