Premieră în compararea datelor: PIB-ul României, de la Cuza la Băsescu. Ce și cum l-a influențat

de Marin Pana | 9.11.2012 .

În premieră absolută, au fost date publicității datele privind evoluția Produsului Intern Brut al României în date comparabile de la 1862 încoace.

Datele sunt incluse în lucrarea ”Produsul Intern Brut al României 1862- 2000 Serii statistice seculare și argumente metodologice”, elaborată de Victor Axenciuc cu sprijinul INS și susținerea Băncii Naționale a României.

Din noianul de tabele migălite de autor am selectat evoluția PIB, exprimat în dolari SUA la valoarea din anul 2000 și la paritatea puterilor de cumpărare standard ( ajustat cu nivelul prețurilor), atât în expresia la nivel național cât și ca valoare pe locuitor, pentru a ne putea face o idee asupra modului în care a evoluat nivelul de trai potrivit acestui indicator sintetic ( vezi tabelul ).

Motivul pentru care anul de început este anul 1862 îl constituie faptul că, în mod formal, unirea dintre principatele Moldovei și Țării Românești a avut loc la 24 ianuarie 1862, odată cu instituirea unui Parlament comun. Până atunci, ele aveau un domnitor comun dar funcționau în mod separat din punct de vedere legal.

Se poate observa că primul PIB al României a fost calculat la ceva mai mult de 2 miliarde de dolari ( la valoarea din anul 2000), la proclamarea regatului din 1881 urcase la peste 3 miliarde dolari și a trecut de 6 miliarde dolari la sfârșitul secolului XIX. De remarcat că pragul de 1.000 dolari pe locuitor a fost atins încă din anul 1892 și reiterat în 1900, după reculul la doar 738 dolari în 1899.

Realizarea României Mari a adus în 1920 o creștere a PIB cu circa 50%, până la aproape 12 miliarde dolari, dar și o diminuare de circa 25% a PIB pe locuitor ( cauzată și de distrugerile din timpul războiului), până la 761 dolari/locuitor. Valoare comparabilă cu cea din anul 1879 (!), când PIB/locuitor a fost de 754 dolari/locuitor.

Revenirea peste pragul de 1.000 dolari pe locuitor s-a făcut de-abua în anul 1926 iar avansul până nivelul maxim interbelic de 1.164 dolari atins în 1939 a fost destul de lent. Interesant este că, în pofida crizei din 1929 – 1993, pragul a fost păstrat ( nivelul minim de 1.011 dolari a fost atins în 1932) iar nivelul PIB din 1928 a fost păstrat pe toată perioada crizei.

În 1944, PIB-ul coborâse în apropierea reperului de 10 miliarde dolari iar în 1946, pe fondul secetei a coborât sub 8 miliarde dolari, adică sub valoarea echivalentă din 1914. Odată demarată refacerea economică de după război, evoluția a fost foarte rapidă. PIB/locuitor s-a dublat în 1950 și s-a triplat în 1953, pentru a ajunge aproape de patru ori maimare în 1955, an în care a depășit și nivelul de 40 miliarde dolari.

România a urcat la peste 50 miliarde dolari în 1961 și a intrat în era Ceaușescu cu 70 miliarde dolari, la un PIB/locuitor de aproape 3.700 dolari pe locuitor. Au urmat o serie de cincinale în care progresul pe baza tehnologiilor importate din Occident a fost rapid. Bariera celor 100 miliarde dolari a fost spartă în anul 1970, 150 miliarde dolari în 1975 iar în 1979 ajunsesem deja la 203 miliarde dolari și un PIB/locuitor de aproape 9.000 dolari.

După doi ani de recul, 1982 a marcat revenirea peste pragul de 200 miliarde dolari dar ritmul de creștere a scăzut considerabil, nivelul maxim atins în perioada socialistă fiind plasat în anul 1987, cu aproape 240 miliarde dolari și 10.500 dolari pe locuitor. Evenimentele din decembrie ne-au găsit la nivelul de circa 225 miliarde dolari și 9.700 dolari pe locuitor, după care a urmat o prăbușire rapidă.

În 1992, mai aveam un PIB de doar 168 miliarde dolari, la nivelul anului 1976, iar cuantumul pe persoană era mai jos de 7.400 dolari pe locuitor. Revenirea ce a durat până în 1996 nu ne-a dus decât până la 197 miliarde dolari și 8.700 dolari pe locuitor, pentru ca, urmare a unei noi perioade de criză, să ajungem în anul 2000 la doar 178 miliarde dolari ( similar cu anul cutremurului, 1977) și mai puțin de 8.000 dolari pe locuitor.

Aici se oprește seria statistică riguros calculată în lucrarea amintită și, pentru referință la zi avem numai datele neajustate la valorile transpuse în dolari cu valoarea lor din anul 2000. Astfel, în 2011, PIB-ul a fost de circa 190 miliarde dolari, cu valoarea lor la zi, și un PIB pe locuitor de circa 11.600 dolari ( tot cu valoarea lor la zi).

O interogare pe site-ul usinflationcalculator.com ne dă un dolar 2011 mai slab cu 30,6% decât cel din 2000 ca putere de cumpărare dar nu avem la dispoziție și datele privind evoluția relativă a prețurilor pentru a putea face conversia exactă la paritatea puterilor de cumpărare standard.

Dacă nu am ține cont de această evoluție, am fi tot la 9.000 dolari pe locuitor, dar comparația în timp pentru nivelul de trai nu se poate face direct, deoarece acum se poate cumpăra orice produs sau serviciu pe când înainte de 1989 accesul la diverse mărfuri era mult mai dificil, urmare a lichidării forțate a datoriei externe.

Publicat la data de 9.11.2012 .

18 comentarii

  1. Alex
    9.11.2012, 5:40 pm

    glumesti nu? PIB-ul Romaniei era in 2000 fix 37 miliarde de USD; cum va dat voua 177 mlrd USD?

    • eu
      10.11.2012, 9:14 am

      Depinde de valoarea dolarului la care este calculat. In acest grafic PIB ul este calculat la valoarea dolarului din 2000. In 1962 dolarul are o valoare, cu 10000 de dolari iti cumparai o casa. In 2012 cu 10000 de dolari nu iti cumperi o masina. 😀

      <<>>

    • gheorghitazbaganugh
      11.11.2012, 9:16 pm

      Foarte simplu: calculat în PPP 2010

    • steharel
      11.3.2015, 2:49 pm

      In 2ooo era 37,31 mld $ si nu ar trebui sa fie modificat cu deprecierea dolarului si inflatia din Romania, fiind valoarea de referinta.

  2. Alex
    9.11.2012, 5:40 pm

    mai verificati si datele din alte surse: http://www.contributors.ro/economie/pib-ul-romaniei-1990-%E2%80%93-2011-structura-produc%C8%9Biei-%C8%99i-a-folosirii-acestuia/

  3. mp
    9.11.2012, 10:53 pm

    @ alex:
    Conform tabelului A2, pagina 41, din lucrarea ”Produsul Intern Brut al României 1862- 2000 Serii statistice seculare și argumente metodologice”, elaborată de prof. Victor Axenciuc sub egida Academiei Romane si Institutului de Economie Nationala, Editura Economica 2012, vol.1, ISBN 978-973-709-571-8, valoarea PIB in anul 2.000 a fost de 177.973 milioane dolari SUA la paritatea puterilor de cumparare standard (dolari 2000 ppc)

  4. Alex
    10.11.2012, 12:07 am

    undeva este totusi o greseala; datele CIA arata altceva:
    http://www.indexmundi.com/g/g.aspx?v=65&c=ro&l=en
    Country 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
    Romania 87.4 132.5 152.7 166 155 171.5 181.8 202.2 247.1 271.4 254.4 254.2 270.6

  5. Pro-comunism
    10.11.2012, 10:20 am

    Acuma ca sa fie corect corect tabelul, mai trebuie integrat un calcul. Cat la % din P.I.B-ul global din acel an il reprezenta P.I.B-ul Romaniei. Din ce stiu, P.I.B-ul acesta de 198 din 2011 reprezinta 0.1% din P.I.B-ul global, iar P.I.B-ul de 230 din 1987 reprezenta 5% din P.I.B-ul global. Astazi 5% are Japonia, Germania, etc. Va dati seama la ce nivel eram atunci ?

    • esox
      10.11.2012, 11:50 pm

      aveti si vreo sursa ca in ’87 PIB-ul Ro era 5% din cel global sau doar faceti afirmatii asa…?

      • Unu
        19.12.2012, 10:26 pm

        De curiozitate am cautat (google dupa “pib ro vs global”) si am gasit ca inainte de 89, PIB RO mergea “in faza” cu cel global, iar dupa ’89 … “defazat”. Explicatiile mai bine le dau cei care ar intelge mai mult decat ce percepe oricine vizual din cele doua linii (pib ro vs global).

    • Pro-comunism
      1.1.2013, 12:55 pm

      Am revenit cu date noi, poate faceti un articol. Uitati aici – http://www.economywatch.com/economic-statistics/year/1987/ si apoi http://www.economywatch.com/economic-statistics/year/1980/. Am luat datele din 2011 de pe C.I.A factbook – si avem asa – Romania 186 miliarde/ World – 69 triliarde = Romania are P.I.B de 0,17% din P.I.B-ul global. In 1987, conform economywatch Romania are P.I.B de 57 miliarde/ World – 16 triliarde = Romania are P.I.B de 0,3% din P.I.B-ul global. Anul 1980 (MARE ATENTIE AICI) – conform economywatch Romania are P.I.B DE 45 MILIARDE/WORLD – 10 TRILIARDE = ROMANIA ARE P.I.B DE 2,5% DIN P.I.B-ul global. Ca idee – pe datele CIA FACTBOOK 2011 – CANADA ARE 1,7 TRILIARDE/ WORLD – 69 TRILIARDE – CANADA 2,5% DIN P.I.B-UL GLOBAL. (Germania ar avea 5%) Nu am gasit date, dar pun pariu in ca 1976 (Deci inainte de cutremur), Romania avea 3-4% din P.I.B-ul global. DECI – IREAL !

  6. Popescu
    10.11.2012, 5:42 pm

    Eu m-as uita la un singur lucru: cat era PIB-ul in 1944, la iesirea Romaniei din cadrul Axei, si la cat era in 1964, dupa 20 de ani! In acest interval Romania a purtat razboiul in Vest, pana la 9 mai 1945, a traversat seceta si foametea din 1946-1947, a platit despagubirile de razboi catre URSS!
    Si apoi, as privi la PIB-ul din 1989, cand nu ieseam din nici un razboi, si la cel de dupa 20 de ani! Concluziile cu privire la capacitatea manageriala a clasei politice se impun de la sine! Asa ca nu vreau sa mai aud despre comunistii analfabeti si doctorii in economie si cu MBA nu stiu unde!

  7. Alex
    10.11.2012, 6:03 pm

    Datele prezentate sunt gresite. Va rog verificati-le inainte de a trage concluziile.

  8. totedati
    12.11.2012, 11:54 am

    aceeași concluzie o pot trage și eu! din toate punctele de vedere lovilutia din 1989 a fost o catastrofă multilateral dezvoltată pe toate planurile posibile și imposibile!

    dacă ceașcă a fost împușcat pentru ce a făcut din 1970 pînă în 1989 clasa politică de după 1989 ar trebui trasă în țeapă în mod cît mai lent și chinuită folosind toate tehnicile medievale de tortură cît mai mult timp posibil! scos ochii, jupuit pielea, tăiat degetele scos ungiile și dinții cu maaareee grijă șamd …

    evident în frunte cu ilici și petre roman artizanii direcți ai acestei catastrofe!

    iar cu MBA-urile asasinilor economici care ne-au distrus țara ne putem șterge la cur fără nici un fel de probleme!

    ce sa întîmplat în 1989 a fost nimic altceva decît o lovitură de stat dată de aripa KGB a serviciilor care după aia au continuat distrugerea romîniei cu largul concurs și sprijin al mUE pe fondul unei inculturi funciare a marii majorităti a populatiei vizavi de ce reprezintă în realitate pretinsa orînduire capitalistă superioară

    pînă ne-am trezit din tulbureală și pînă am început să ne readucem aminte ce e ăla capitalism era deja prea tîrziu!

    aripa anti-kgb a serviciilor nici pînă în ziua de azi n-au reusit să se ridice din poziția de KO … de ce? pentru că au rămas setați doar pe anti-KGB! ceea ce e o vulnerabilitate funciară profundă!

    la primul semn de viață băselul marinelul cel bășhinoș și jegos le mai dă un pumn în nas via pretinii de nădejde din KGB și CIA + mUE ( adică BND restul nu contează )!

  9. Alex
    12.11.2012, 12:09 pm

    din cand in cand retraiesc acest moment de uimire: ce memorie scurta au romanii! cat de repede au uitat ca toate alimentele erau pe cartela, ca toti ciupeau, dadeau atentii si PCR (Pile Cunostinte Relatii) functiona peste tot: inclusiv pentru o bucata de salam cu soia; ca nu aveai acces la cultura si nu exista libertate era un moft; sa stai cu chirie simbolica la stat era de vis; sa stai la coada ani de zile pentru o Dacie (daca aveai bani) era ceva comun; sa-ti vezi copii detasati la tara in alt colt de tara era ceva normal! sa-ti rupi coastele pentru un litru de lapte la 5 dimineata era normal; sa te culci pe intuneric ca era curentul luat si in 17 grade ca era frig afara era ceva cotidian! sa mori cu zile ca nu existau nici macar aspirine in spitale.. ce mai conteaza? seringi de unica folosinta? wow – ce inventie in anii 1990; am mai spus-o si mai sus: datele afisate sunt eronate; chiar si asa: este relevant un PPP la niste preturi artificiale? puneti preturile reale si veti vedea drama!

    • Unu
      19.12.2012, 10:03 pm

      Fii sigur ca oamenii nu uita:
      – nu exista un singur om care sa nu munceasca in tara (nici macar putorile nu aveau voie sa nu munceasca)
      – tot ce putea primi omul acela pt. a munci mai bine , primea, incet incet primea inclusiv ..portocale si ..margarina Rama (chestiuni psihologice pt. romani in vremea respectiva, pt. care Iliescu a cheltuit in 1990 si ulima bruma ramasa in vistieria tarii, 3 mld dolari ; ca sa importe masiv portocale pt. burtile clasei muncitoare deschisa consumismului, care va urma)
      – de ce oare se muncea “fortat”, pt. ca trebuia ridicata Romania noastra de la nivelul de tara bananiera (=opincari analfabeti) si sa se creezi infrastructura, sistem de sanatate, de pensii, economie solida care sa sustina toate aspectele dezvoltarii chiar …multilateral
      – si asta cu ajutorul cui ? cu ajutorul americanilor, japonezilor etc. tarilor dezvoltate care importau masiv de la noi, deci ne sustineau sa crestem la un nivel ..multumitor ca natiune europeana
      – si apoi la momentul oportun cand toate de mai sus au ajuns la un nivel potrivit (infrastructura, o generatie cultivata/educata, sector energetic solid, un inceput timid de consumism – vezi magazinele gospodina si alte produse romanesti destinate uzului intern gen ‘societate moderna’)
      – s-a zis: gata constructia Romaniei in ritm alert, sa mai umplem si burtile clasei muncitoare, si sa inceapa sa importe si ei masiv din tarile care i-au sustinut pana atunci (exportam in vremea aia masiv la americani/japonezi/germani etc.)
      – si asta pana cand ..se mai poate , datorita avansului chinezilor / indienilor care invadeaza lumea, cel putin economic si pt. moment

      A se vedea si evolutia “tiranului” Obiang din Guineea Ecuatoriala , care isi construieste tara in mod alert (gen Ceausescu), isi face o noua Capitala nou nouta ultramoderna in mijlocul padurilor, avand relatii economice stranse cu cele mai dezvoltate tari din lume. De ce oare ? pt. ca la un mom dat cand dezvoltarea si educatia tarii este la un nivel suficient sa devina o tinta clara pt. ..relaxarea “despotismului” si sa mai dea/importe si el portocale/Rama/masini occidentale/etc. populatiei.

      • db
        28.11.2016, 12:12 pm

        @Unu – informatii eronate:
        Nu exista 100% cetateni apti de munca angajati, sunteti intr-o eroare de informatie – nici macar in ceea ce ii priveste pe barbatii intre 18 si 60 de ani nu erau 100% angajati – iar femeile din rural erau majoritatea casnice, iar cele din urban cam 20% erau casnice sau munceau sezonier, max. 3 luni pe an. Peste jumatate din populatia tarii traia si lucra la sate, unde locurile de munca permanente erau f. rare, ca si acum. Cei de la tara eventual lucrau in agricultura cateva zile pe an, maxim 3-4 luni, in campaniile agricole. De aceea si avem acum atatea pensii sociale, pentru ca respectivii au contribuit foarte putin la pensii.
        – Dintre “oamenii muncii de la orase si sate” obisnuiti, nimeni nu primea nimic gratis – eventual furau ce produceau in intreprinderile in care lucrau – vorbim ca, asa, ca un mare favor, din cand in cand se gaseau catre acestia si produse pe care privilegiatii vremii le aveau la dispozitie oricand si de multe ori si gratis sau cum? Privilegiatii vremii – de la oras, judet sau nivel national isi trimiteau masinile de intreprindere cu sofer sa care spagile pe care le pregateau cu mare atentie pentru ei directorii de intreprinderi de stat, de la alimente pana la haine sau mobila, pe care nu se platea niciun ban. Daca ma uit mai bine, acum se dau gratis pungi de alimente pentru cei foarte saraci. Si exista programe nationale prin care se dau gratis diverse – cornul si laptele, o masa calda pentru cazuri sociale, nimic dintre astea nu se dadeau gratis pe vremea comunismului.
        – toate schemele de personal din intreprinderi erau supraincarcate de oameni care nu faceau mare lucru dar aveau serviciu, asa ca intreprinderile nu realizau de fapt un profit care sa le permita sa devina cat mai productive. Nu exista intreprindere care sa nu aiba minim 3 telefoniste, 2 casiere care dadeau salariile de doua ori pe luna – restul timpului o frecau – 3-4 dactilografe si o armata de oameni care faceau calcule de mana, trageau la pila de mana si in general vorbind, se faceau ca muncesc. Dotarea intreprinderilor era major axata de scule de mana, inclusiv in fabricile mari, gen Dacia. De aia nu existau produse finite care sa fie “perfecte” toate la fel, pentru ca munca manuala incorporata in produse era enorma. Dacia Pitesti producea cam 70.000 de autoturisme pe an, in 3 schimburi, cu peste 30.000 de angajati. Azi se fac peste 300000 de masini pe an, intr-un singur schimb, cu 10000 de angajati.
        – Exporturile romanesti in tarile dezvoltate erau infime – in SUA nu se exportau nici macar produse agricole, pentru ca SUA are un sistem aparte de a permite importuri de alimente, la niste standarde pe care nu le implineam si oricum, SUA avea o productie agricola extrem de mare de atunci. In Japonia probabil exportam materie prima si nu in vreo cantitate insemnata, in niciun caz.
        – magazinele gospodina erau o mizerie de magazine, cu mancare stricata, care efectiv putea ingrozitor. Era o forma de a “salva” niste materii prime de calitate proasta facand din ele un fel de semipreparate oribile. De altfel, in scurt timp au si devenit si ele tot un fel de hale goale, pentru ca populatia infometata cumpara si gunoaiele alea, pentru ca nu gaseau mai nimic altceva. N-am reusit sa mananc niciodata nimic cumparat de la gospodina, puteau a stricat. De fapt, nici nu reuseam sa intru in magazin din cauza mirosului. In ultimii ani, pana ca si tocanitele de gheare de pui cu piure disparusera si aveau doar peste congelat prajit si imputit. Si acum, date certe, nu vrajelile tale: http://www.digi24.ro/stiri/economie/mitul-exporturilor-romaniei-in-comunism-demontat-de-viceguvernatorul-bnr-326364 http://www.analizeeconomice.ro/2014/10/cinci-mituri-false-despre-economia-de.html

  10. Radu
    5.3.2013, 2:01 pm

    Conform acestui indicator, abia in 2011 am revenit la nivelul de trai din 1987.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Stânga incoerentă / Inegalitatea distribuirii veniturilor compromite perspectivele României

România a aderat la Uniunea Europeană cu cea mai mare inegalitate a veniturilor populaţiei dintre statele membre şi se menţine pe locul doi, potrivit...Citeste mai departe »

Marin Pana

Calitatea locului de muncă: Țara din UE în care munca nu te scoate din sărăcie

„Dacă munceşti nu mai ai timp să faci bani” potrivit unei zicale româneşti tot mai populare, confirmată de datele publicate de Eurostat. Care ne...Citeste mai departe »

Marin Pana

Românii – locul 2 în UE la inactivitate, după verii italieni. Femeile – cheia problemei

România s-a situat în 2016 pe locul doi la indicatorul naţional de inactivitate calculat în Uniunea Europeană, după Italia şi alături de Croaţia, dar...Citeste mai departe »

Marin Pana

Demografia afacerilor ne plasează la mare distanţă de fostele state socialiste şi la coada UE. Implicaţiile

Omul este cel mai preţios capital. Puține sunt însă întreprinderile româneşti care focalizează pe acest principiu, deoarece figurăm ultimii sau printre ultiumii la ponderea...Citeste mai departe »

Marin Pana

Creșterea PIB – calitate tot mai slabă. Atenţie la evoluţia preţurilor din economie!

După analizarea datelor semnal, Institutul Național de Statistică a confirmat creșterea economică de 5,6% în termeni reali pe primul trimestru al anului în curs...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Noua tentativă a Ucrainei de a sparge blocada Rusiei spre Vest. De ce va eșua și aceasta

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De mai bine de o săptămână, Ucraina dă semnale repetate și insistente, la nivel înalt, că este pregătită să reia ofensiva politico-diplomatică...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

Cât plătim în plus pentru veniturile mai mari/impozitele mai mici ?

Marin Pana

Oficial ne merge bine. Suntem aproape de 60% cu nivelul de trai faţă de media UE în termeni de putere de cumpărare, salariile au...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Agresiunea împotriva României, încurajată și de ei și de noi

Radu Crăciun

Recent, asistand la prelegerea pe teme de securitate a unui domn general in rezerva, am invatat un nou termen: agresiune acinetica. Probabil ca nici dumneavoastra nu...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

Gabriel Biris

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE: Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / De ce este normal ca o țară ca România să importe mai mult decât exportă

Aurelian Dochia

Mi-a atras atenția o analiză publicată de cursdeguvernare.ro (aici) care trece în revistă structura comerțului exterior românesc și deplânge faptul că țara noastră înregistrează...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română