Tensiunile în creștere în relația cu Rusia, generate inclusiv de planurile de construcție a conductei Nord Stream 2 către Germania, determină Polonia să repună pe tapet un proiect mai vechi care vizează construirea unei conducte de gaz în parteneriat cu Norvegia și Danemarca.
Scopul declarat al autorităților de la Varșovia este de a-și asigura surse alternative de energie până în 2022, atunci când expiră actualul contract cu Gazprom.
”Vom schimba toți furnizorii din Est și vă asigur că guvernul nostru nu este dornic să extindă contractele curente”, a afirmat recent Piotr Naimski, parlamentar însărcinat de guvernul polonez cu elaborarea unei strategi legate de infrastructura energetică, în cadrul unui eveniment organizat de Parlamentul European.
Statele din Centrul și Estul Europei sunt în majoritate dependente de gazul furnizat de Rusia, iar în regiune proiectul Nord Stream 2 este puternic criticat din cauză că ar asigura Gazprom dublarea volumelor pentru Germania în condițiile în care este ocolită ruta tradițională prin Ucraina.
Polonia spune că nu vrea să intre în competiție cu proiectul ruso-german. ”Cele mai importante lucruri pentru Polonia sunt: să continuăm proiectele proprii și să ne convingem vecinii că au nevoie să își diversifice furnizorii”, afirmă Piotr Naimski.
Proiectul, discutat inițial în 1990, ar asigura Poloniei gaze din Norvegia, prin Danemarca.
Pentru aceasta trebuie construită o conductă nouă între Polonia și Danemarca- conducta Baltică- și ar trebui modernizată infrastructura ce leagă Norvegia de Danemarca.
Proiectul face parte dintr-un plan mai amplu al Poloniei, denumit Poarta Nordică, care mai include și terminalul de gaze naturale lichefiate devenit operațional din această vară. Terminalul are o capacitate de 5 miliarde metri cubi pe an.
Noua conductă Polonia-Norvegia ar urma să asigure transportul a 10 miliarde mc de gaze, cam cât primește azi Polonia din Rusia, adică trei sferturi din necesarul de consum.
Este a treia tentativă de demarare a conductei Baltice. Contractul pentru componenta Polonia-Danemarca a fost semnat în 2001, însă a fost abandonat după instalarea unui guvern mai favorabil Rusiei.
Proiectul a mai făcut obiect al unor discuții nefinalizate și în 2007.
Norvegia își anunță disponibilitatea de a intra în acest proiect, mai ales că susține că are deja în funcțiune capacitatea necesară gestionării fluxurilor de gaze către Polonia.
“Din punctul nostru de vedere, o nouă conductă nu este necesară”, a declarat în cadrul aceluiași eveniment Oda Helen Sletnes, ambasadorul Norvegiei la UE.
Norvegia furnizează o pătrime din gazul consumat de statele UE, marii beneficiari fiind Marea Britanie, Germania, Belgia și Franța.
Norvegia deține în Marea Barents semnificative resurse de gaz natural încă neexploatate.
Industria urmează să decidă în viitor dacă gazele colectate din Nordul îndepărtat vor fi exportate către multiple destinații internaționale sub formă de gaz lichefiat sau dacă va fi trimis Europei prin conducte.
”Pentru a aproba opțiunea transferului prin conducte industria are însă nevoie de un semnal puternic al pieței europene. Proiectul trebuie să fie unul viabil economic”, a atenționat însă Helen Sletnes.
Norvegia încearcă să evite investițiile masive într-o infrastructură care ar putea să nu îi fie necesară. Oficialii polonezi asigură însă că singurele zone europene în care cererea de gaze este estimată să crească sunt centrul și estul Europei și zona Baltică.
Piotr Naimski a anunțat că planul definitiv al autorităților de la Varșovia este acela ca până în 2019 toate detaliile proiectului să fie stabilite și să înceapă lucrările efective.
UE a nominalizat deja proiectul de interconectare Polonia-Danemarca drept una dintre prioritățile europene în materie de infrastructură, acesta fiind deci eligibil pentru finanțare europeană.
Conducta Baltică face în prezent obiect al unui studiu de fezabilitate ale cărui rezultate sunt așteptate pănă la sfârșitul anului.
Comisia Europeană a anunțat că studiază posibilitatea să acorde asistență strategică acestui proiect, mai ales că statele central și est europene plătesc pentru gazele rusești cu 16 până la 24% mai mult decât statele din vest.
”De data aceasta nu ar trebui să ratăm această oportunitate. Să sperăm că a treia oară e cu noroc”, a transmis Poloniei și Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei responsabil cu Uniunea Energetică.
