Analiză

Sectorul de transport – oportunitatea insuficient exploatată pentru echilibrarea contului curent

România s-a situat anul trecut pe locul 5 între statele membre UE, în ceea ce priveşte ritmul de creştere a transportului de mărfuri, potrivit datelor… Mai mult

27.11.2018

Chestiunea

Fiscalitatea 2019 / Dacă nu puteți nici măcar lucrurile basic, lăsați-o așa, încurcată: Nu luați lumea prin surprindere și anul viitor

Chiar știi. Experiența naște, în mintea antreprenorului și managerului român, o întrebare simplă în fața spectacolului de improvizații și măsuri disperate de pe scena administrației:… Mai mult

26.11.2018

Analiză

Consumul individual efectiv, criteriu de aderare la euro? Consum cu ce?

Potrivit indicatorului de consum individual efectiv (prescurtat AIC, de la Actual Individual Consumption în lb.engleză) România a ajuns în 2017 la 68% din nivelul de… Mai mult

26.11.2018

La obiect

IMM-urile: o hartă a specificului românesc desenată de UE

IMM-urile din România generează jumătate din valoarea adaugată şi aproape două treimi din locurile de muncă din economia „non-financiară”. În perioada 2013-2017, valoarea adaugată a… Mai mult

25.11.2018

Cronicile

O anomalie care și-a atins potențialul: Depopularea nu mai ajută prea mult la creșterea PIB/Locuitor

de Marin Pana , 12.11.2017

Datele publicate de Eurostat referitoare la evoluţia PIB/locuitor în perioada 2005 – 2015 arată că ritmul de creştere al acestui indicator esenţial pentru nivelul de trai a fost amplificat, în raport cu cel dat de creşterea economică în termeni reali, de scăderea constantă a populaţiei rezidente, care s-a diminuat ( potrivit datelor oficiale) cu nu mai puţin de 1,75 milioane persoane în ultimii 12 ani.

Adaosul de PIB/locuitor rezultat din împuţinarea în fiecare an a românilor în raport cu care se face împărţirea acelaşi rezultat economic aflat la numărătorul fracţiei ce descrie sintetic bunăstarea dintr-o ţară a scăzut de la 0,6% în anii 2005 – 2006 spre 0,4% în prezent, cu un vârf important în perioada 2007 – 2008 şi atenuat în 2009, imediat după aderarea la UE (vezi tabelul).

Practic, intrarea în Uniune şi liberalizarea treptată ( unele state au dat drumul la imigraţia pentru angajare românilor şi bulgarilor imediat după 1 ianuarie 2007, altele au solicitat perioade de tranziţie de până la şapte ani) a circulaţiei forţei de muncă au dus la amplificarea strict pe această cale a PIB/locuitor al României cu circa două procente şi jumătate.

Acest aport semnificativ la valoarea cu care ne raportăm la media europeană de nivel de trai pe locuitor nu este rezultatul creşterii economice – altminteri consistentă în ansamblu, din 2005 încoace – ci al părăsirii ţării de o parte a celor care nu au mai găsit aici condiţii pentru a desfăşura o activitate plătită decent.

Desigur, valoarea PIB a fost amplificată apoi an de an de banii trimişi rudelor rămase în ţară, care au contat ca investiţii „străine”, au amplificat consumul şi au stimulat pe această cale producţia locală, susţinând totodată şi valoarea monedei naţionale ( aflată în regim de flotare controlată), implicit stabilitatea preţurilor la produsele de import pentru cei rămaşi în ţară.

Poate că ar fi fost mult mai bine dacă am fi avut suficiente locuri de muncă iar contribuţia celor plecaţi în căutare de lucru la bunăstarea României s-ar fi produs din interior, însă nu e clar dacă valoarea adăugată de aceştia la nivelul de productivitate de aici ar fi fost suficientă pentru a compensa efectul indirect dar substanţial al transferului către ţara de origine a unei părţi din valoarea adăugată în străinătate, unde retribuirea activităţii lor a fost acolo mult mai mare.

Asta fără a mai pune la socoteală problemele sociale majore, cu presiune crescută nu atât pe locurile de muncă ( paradoxal, plecarea unora, de multe ori a celor mai competenţi, a creeat spaţiu şi a generat salarii mai mari pentru cei rămaşi în ţară, unde deja se resimte o anumită lipsă de forţă de muncă) cât mai ales pe locuinţe, şcoli sau spitale.

Domenii unde statul nu a mai fost solicitat pe măsura noilor provocări venite dacă am fi avut o rată şi mai mare de sărăcie şi de neincluziune socială, un şomaj mult mai ridicat şi o rată inerent mult mai mare a infracţionalităţii. Aşadar, grăbirea, într-o anumită măsură, a aderării la UE ( se vehicula data de 1 ianuarie 2010 ca variantă de lucru şi e uşor de presupus ce se întâmpla dacă ne prindea criza mondială exact în ajunul integrării planficate) ne-a ferit de un lanţ întreg de probleme.

Revenind însă la relaţia între scăderea populaţiei şi PIB, trebuie subliniat că NU toată reducerea numărului locuitorilor poate fi pusă pe seama plecărilor din ţară. Unde datele de la 1 ianuarie 2017 arată un număr de 19,63 milioane de rezidenţi (o mică parte sunt străini) dar 22,20 milioane de persoane cu domiciliul în România. Adică o diferenţă în jur de două milioane şi jumătate de persoane.

Atenţie mare, o parte tot importantă a diminuării populaţiei a revenit diferenţei dintre natalitate şi mortalitate, care a început să preia tot mai clar pe parcurs din partea ce revine plecărilor din ţară, ajungând să dea în prezent undeva la trei sferturi din efectul de amplificare a PIB/locuitor potrivit celor mai recente date ale INS.

Ajungem, astfel, la cel mai important efect pe termen lung al plecărilor din ţară, dincolo de cel combinat rezultat din locurile de muncă şi încasările relativ reduse ca pondere în PIB, o altă chestiune ce ar trebui să preocupe factorii de decizie. Şi anume efectul CALITATIV, nu cantitativ, dat fiind că au plecat persoane care urmau să facă şi copii, tocmai pentru a le asigura un viitor mai bun în altă parte.

Pe această cale, se poate trage deja un semnal de alarmă, dată fiind reducerea foarte rapidă a naşterilor, cam de două ori mai rapidă decât scăderea numărului de decese între 2015 şi 2016.

Or, dacă pe moment, efectul per total este de amplificare a creşterii PIB/locuitor, va veni foarte rapid la scară istorică momentul în care apropierea ca nivel de trai de Occident va deveni, practic, imposibilă. Pentru că nu va avea cine să o facă, cel puţin din surse interne.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 12.11.2017

Un raspuns

  1. Panaite Camelia
    13.11.2017, 11:46 am

    Este trist dar adevarat.
    De altfel si politica economica si sociala aplicata in prezent, care nu tine seama de aceste tendinte care nu sunt semnalate numai in acest articol, are ca motivatie/scop acelasi efect.
    Cred ca unii vor sa ramana singuri in aceasta tara (sau aproape). Au ei un gand si noi nu stim.

Lăsați un comentariu


Stiri

Ședința CSAT a fost suspendată și se reia pe 19 decembrie

Razvan Diaconu

Şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a fost suspendată marţi, după mai mult de patru ore de discuții, urmând ca subiectele aflate pe… Mai mult

Stiri

Călin Popescu Tăriceanu: Nu am fost informat despre OUG pentru Codurile penale

Razvan Diaconu

Președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, spune că nu a fost informat despre intenția Guvernului de a da o ordonanță de urgență pentru modificările aduse Codurilor… Mai mult

Stiri

Parlamentul European cere Consiliului UE să decidă ”rapid” primirea României și Bulgariei în Schengen. O rezoluție similară a mai fost votată cu 7 ani în urmă

Iulian Soare

Parlamentul European a adoptat marți o rezoluție prin care solicită Consiliului UE ”să adopte o decizie rapidă și afirmativă” în ceea ce privește includerea României… Mai mult

Stiri

Renault numește un nou director general la Automobile Dacia

Vladimir Ionescu

Groupe Renault a anunţat, marţi, numirea actualului director executiv al Uzinei Vehicule Dacia, Christophe Dridi, în funcţia de director general al Automobile Dacia şi al… Mai mult

Stiri

5 motive pentru care Guvernul nu poate emite OUG de modificare a codurile penale – argumentele judecătorului Cristi Danileț

Vladimir Ionescu

Judecătorul Cristian Danileț enumeră, într-o postare pe pagina sa de Facebook, cinci motive datorită cărora Guvernul nu poate da OUG doar pe articolele constituționale dintr-o lege.… Mai mult

Europa

Ford începe concedierile în Germania după ce a renunţat la fabricarea modelului C Max

Vladimir Ionescu

Ford a început negocierile cu reprezentanţii angajaţilor la fabrica din Saarlouis (Germania) privind concedierile consecutive deciziei de a renunţa la fabricarea modelului Ford C-Max. „Putem… Mai mult

Stiri

CCR: Legea privind prescrierea conflictului de interese după 3 ani de la faptă nu respectă tehnica legislativă

Vladimir Ionescu

Textul Legii privind prescrierea conflictului de interese după trei ani de la faptă “este deficitar din punctul de vedere al tehnicii legislative, ceea ce conduce… Mai mult