România figurează pe penultimul loc între statele membre UE în ceea ce priveşte reducerea sărăciei prin transferuri sociale, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru anul 2017.
Cu un procentaj de doar 16,61%, ne-am situat doar cu puţin înaintea Greciei ( 15,83%) şi aproape la jumătate faţă de media UE de 32,40%.
Evoluţia impactului transferurilor sociale pentru reducerea sărăciei în România de la aderarea la UE încoace arată că valoarea maximă a fost atinsă în anul de criză 2011 (23,63%), situată însă nu foarte departe de situaţia din anii de creştere 2007 – 2008, în care nu apucase să se manifeste creşterea rapidă a punctului de pensie.
Oarecum paradoxal, nivelul minim de impact al transferurilor sociale s-a observat chiar în anul de ieşire din criză, 2014, după care creşterea acestui indicator a fost tot mai pronunţată dar nivelul a rămas relativ redus faţă de practica europeană.
Pentru referinţă, menţionăm că cele mai mari valori s-au consemnat în Finlanda (56,8%) şi Danemarca (50,99%), cele două ţări UE în care impactul a fost majoritar.
Surprinzător, în urma lor apare Ungaria (46,4%), care devansează Suedia (46,08%) şi Franţa (44,81%). După care mai vin Slovenia (44,58%) şi Cehia (42,41%), plasate mai sus decât Austria (42,17%). Sub pragul de 40% coboară Olanda (39,73%) şi Belgia (39,54%), în spatele cărora şi peste media UE, figurează Polonia (37,50%).
La polul opus, cu puţin mai sus decât noi, apar verii italieni (19,44%), precedaţi de vecinii bulgari (19,86%), împreună cu care nu trecem de pragul de 20%. Depăşit de Letonia (21,91%), Portugalia (22,46%), Lituania (23,15%) şi Spania (23,94%), ceea ce conturează destul de clar un tablou socio-cultural şi ariile geografice, dincolo de nivelul de dezvoltare.
Dacă facem corelaţia cu procentajele celor care se află în risc de sărăcie după transferurile sociale, unde ne plasăm tot pe penultimul loc în UE, de data aceasta după Bulgaria ( noi cu 38,8% şi ei cu 40,4%, pe baza datelor Eurostat disponibile din 2016), rezultă că suntem mai puţin eficienţi în transferurile sociale la reducerea sărăciei decât bulgarii, italienii şi balticii din Lituania şi Letonia, dar cu puţin mai eficienţi decât grecii, afectaţi de condiţiile de austeritate.
Simplificat, transferurile sociale coboară rata de sărăcie cam de la 60% la 40% în Bulgaria, de la 55% la 39% în România, de la 53% la 30% în Lituania, de la 50% la 30% în Italia şi de la 50% la 28% în Letonia ( am luat în calcul doar statele în care sărăcia ar fi prevalentă FĂRĂ transferuri sociale), cu observaţia că este vorba despre o sărăcie relativ la situaţia din fiecare ţară în parte.
Aparent, datele arată că, pe de o parte, avem mulţi săraci şi, pe de altă parte, nici nu prea acordăm atenţie protecţiei sociale. Însă, ar trebui să ţinem cont de ponderea veniturilor publice ( implicit cea a cheltuielilor publice) în PIB, semnificativ mai mică decât cea a ţărilor amintite. Adică de necesitatea prealabilă de a creşte încasările la buget înainte de a derula politici sociale mai ample.
*
Notă:
Reducerea sărăciei în baza transferurilor sociale se calculează ca reducere a ratei de risc de sărăcie ca urmare a transferurilor sociale ( calculată prin compararea valorilor de dinainte şi de după aceste transferuri; pensiile nu sunt luate în considerare ca transferuri sociale în aceste calcule). Indicatorul este bazat pe statistica Eurostat referitoare la venituri, incluziune socială şi condiţii de viaţă ( abreviat EU-SILC, din lb. engleză).
