Guvernul britanic a aprobat miercuri, după o şedinţă maraton, acordul pentru Brexit, acord care trasează condițiile ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Anunţul a fost făcut de către premierul Theresa May, care a declarat că guvernul a avut „o dezbatere lungă, detaliată şi pasională” și că acordul aprobat „este cea mai bună versiune care a putut fi negociată”, scrie The Guardian.
Aprobarea Guvernului este necesară în vederea organizării unui summit excepţional cu liderii europeni, stabilit deja pentru data de 24 noiembrie, cu scopul de a valida documentul.
Acordul urmează să fie ratificat, ulterior, de parlamentul britanic, de parlamentele naţionale ale statelor din UE şi în Parlamentul European, înainte de ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, la 29 martie 2019.
Detalii ale acordului
Proiectul de acord conține 585 de pagini și va deveni baza legală a despărțirii de UE dacă este aprobat de liderii UE 27 și apoi ratificat în 29 de parlamente. Împreună cu proiectul de acord, Marea Britanie și UE mai prezintă și un document care trasează principiile viitoarei relații bilaterale.
Aceste 2 documente sunt rezultatul a un an și jumătate de negocieri. Principalele elemente ale acestui acord sunt:
Perioadă de tranziție- neclar
Citat: ”Fără a aduce atingere articolului 126, înainte de 1 iulie 2020, comitetul mixt poate adopta o decizie unică de prelungire a perioadei de tranziție de până la (31 decembrie 20XX)”.
Asta înseamnă, în teorie, că perioada de tranziție poate dura mai mult decât programata dată-limită 31 decembrie 2020. Oficialii britanici insistă asupra faptului că va exista un acord ulterior care să stabilească o limită în timp a unei eventuale prelungiri a perioadei de tranziție și că această prelungire se va măsura cu siguranță în luni de zile. Britanicii văd în acest paragraf o modalitate de a evita ”backstopul” ce împiedică instituirea unei frontiere ”dure” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda. Dacă Marea Britanie dorește prelungirea perioadei de tranziție atunci trebuie să anunțe UE în legătură cu aceasta cel târziu până în iulie 2020.
Nodul gordian- frontiera din insula Irlanda
Reglementarea frontierei irlandeze a fost, și încă este, cel mai sensibil punct din acest acord. Din cauza istoriei tulburi a insulei irlandeze, ambele părți vor să evite instituirea unei frontiere la care controalele vamale stricte ar putea deveni sursă de fricțiuni.
Problemele au apărut în momentul în care premierul Theresa May a susținut clebrul discurs de la Casa Lancaster (ianuarie 2017), discurs în care a promis că va scoate Marea Britanie din Piața Unică și din Uniunea Vamală. În aceste condiții, controalele la frontieră sunt aproape imposibil de evitat.
În final, chestiunea frontierei se va rezolva de la sine după semnarea acordului comercial bilateral pe care părțile speră să îl semneze înainte data de 29 martie 2019. UE insistă însă asupra unei clauze- backstop- care ar împiedica instituirea frontierei dure în cazul în care Marea Britanie și Republica Irlanda nu reușesc să semneze acordul comercial înainte de sfârșitul perioadei de tranziție.
Încă de la apariția propunerii europene, Londra a refuzat clauza backstop- concret, aceasta afirmă că Irlanda de Nord rămâne în Uniunea Vamală și în interiorul Pieței Unice.
Două au fost argumentele britanice: în primul rând, faptul că în acest scenariu controalele vamale trebuiau operate în Marea Irlandei și în porturile din Regat, în al doilea rând, faptul că ar rezulta un tratament diferit al Irlandei de Nord față de restul regiunilor britanice.
UE a respins contra-propunerea britanică, aceea ca întregul Regat să rămână în Uniunea Vamală, în principal din cauză că guvernul de la Londra dorea să se poată retrage unilateral din acest acord european după data la care ar fi avut încheiat acordul comercial cu Republica Irlanda.
Soluția a implicat concesii de ambele părți. De partea UE, negociatorul-șef Michel Barnier a acceptat ideea rămânerii Marii Britanii, ca întreg, în Uniunea Vamală europeană. În schimb, Marea Britanie nu poate ieși din acest acord fără aprobarea UE, și fără ca, în prealabil, să convină cu UE aranjamente vamale speciale.
Statele membre UE se tem că păstrarea calității de membru al Uniunii Vamale, dar fără constrângerile pe care le aduce și calitatea de membru în Piața Unică, ar aduce Marii Britanii avantaje nemeritate, deci, suplimentar, acordul obligă Regatul să nu încalce regulile europene în materie de ajutor de stat, taxare, piața muncii și competitivitate.
Gardienii Brexit
Citat din Acord: ”Se înființează un comitet comun, compus din reprezentanți UE și ai Marii Britanii. Comitetul alcătuiește o listă de 25 de persoane care doresc și pot să acționeze ca membri ai unei curți arbitrale.”
Comitetul comun are ca primă sarcină supravegherea modului în care părțile implementează acest acord. Marea Britanie va propune 10 persoane, UE alte 10, restul de 5 având nevoie de aprobarea ambelor părți. Cei 25 vor avea capacitatea de a arbitra eventualele dispute. Profilul profesional și moral al celor 25 trebuie să fie mai presus de orice dubiu pe motiv că acest comitet va juca oarecum un rol similar Curții Europene de Justiție (ECJ).
ECJ poate juca totuși un rol, dar numai în situația în care membrii comitetului special nu reușesc să ajungă la o interpretare comună a legislației ce face obiectul unui arbitraj.
