Ultimul deceniu Occidental si in mare parte mondial a inregistrat o noua maladie a democratiei, caracterizata prin producerea unor anticorpi care o distrug; putem caracteriza aceasta maladie ca pe una imunitara. Democratia a nascut un monstru – populismul democratic. Acest “populism democratic” este reprezentat in lumea occidentala aproape in toate guvernarile actuale. Dupa pacificarea Europei si crearea unei bunastari sociale bazate pe principii sanatoase, nesaţul de mai mult sau mai bine, aceasta a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi.
Dupa perioadele de ajustare europeana (Margaret Thatcher, Georges Pompidou, Giscard d’Estaing, Helmut Kohl), Europa intra in perioada populista de stanga sau dreapta. Totul a mers bine atat timp cat si stanga si dreapta Europeana nu au incercat sa importe / exporte modele, care nu erau bune intr-un stat cu structuri sociale si economice diferite, cu mentalitati incompatibile cu modelele importate. Ce merge in Suedia sau Danemarca nu poate merge in Romania sau Bulgaria. Pentru Romania “statul social” a devenit “statul asistat”. Nu ai nici o sansa de a convinge o populatie de milioane, cu comportament antisocial, ca trebuie sa munceasca pentru a trai. Educatia acestei populatii si a altora necesita generatii. Nu poti rezolva probleme economice prin masuri sociale. Nu ai posibilitatea de a crea locuri de munca, atunci scoate-i la pensie la varste de 45-50 de ani
Daca in multe parti ale Occidentului, populismul a fost echilibrat prin institutii ale statului eficiente, legislatie pertinenta si o justitie corecta, impreuna cu o birocratie mai mult sau mai putin lipsita de culoare politica “persistenta”. In majoritatea democratiilor occidentale, politica este o profesie si pentru ca birocratia statului te obliga sa fi profesional.
In Marea Britanie ministrul nu poate sa-si dea afara tot ministerul si sa-si aduca nepotii. Poate sa-si aduca doi, trei consultanti si atat – Civil Servant este o institutie veche cat regalitatea. Acesti oameni reprezinta continuitatea aparatului si functionalitatea statului de drept. Ei vor implementa doctrine diferite, de la guvern la guvern, dar vor fi intotdeauna aceiasi”. In Romania rolul de “civil servant” este probabil aplicat la cel mai jos nivel posibil.
La noi nu a fost si nici macar nu arata ca poate fi in viitorii ani. Romania a fost si este intr-o continua reformare – fiecare ministru cu reforma lui, fiecare guvern reformeaza totul de parca ne-am afla la inceputurile statului Roman si nu la o schimbare normala, provocata de alegeri democratice. Bineinteles o mare parte din schimbari este provocata de necesitatea de a “plati” clientela politica si nu din diferente doctrinare adanci si substantiale. Politicul se schimba, toata pleiada este schimbata – o aberatie. Nu exista continuitate. Unde nu exista continuitate nu poate exista proiect, iar curba de competenta ramane la nivelul inferior. Intr-un cuvant, nu stimulati competenta, sau daca vreti o politizati. Macro economia nu este politica, cifrele nu vor avea niciodata o amprenta de stanga si nici una de dreapta. Noi semnam contracte, contractele trebuie sa fie transparente oricarui partid politic care este la guvernare. Nu poti spune nu respect contractul pe care l-ai semnat cu guvernarea precedenta, si daca nu poti spune asta conformeaza-te”.
Daca politicele economice pot fi de multe ori paguboase si aducatoare de repescursiuni cativa ani buni ele pot insa fi recuperabile. Ceea ce nu se poate recupera sunt politicile care influenteaza generatii intregi si paguba produsa din greseli poate influenta multe generatii viitoare.
Citam ieri intr-un articol publicat pe Politeia urmatoarele:
“România ignoră inteligenţa copiilor de la sate – din care nu va mai avea mai nimic de folosit peste 10-15 ani pentru că acei copii nu au, în actualul sistem de învăţământ, nicio şansă să progreseze? Or o „dreaptă” autentică n-ar pierde pentru societate un atare potenţial. N-ar face din şcolarii de la ţară mâna de lucru necalificată peste 5-10 ani, pentru Spania, Italia şi cine ştie ce ţară aflată atunci în “boom” . Sursa articolului este aici, pe Curs de Guvernare.
Scriam in continuare: Articolul din care am citat trebuie pironit pe usile Palatului Victoria indiferent cine este sau va fi in viitor locatarul fruntas al Executivului. Pentru ca el defineste absolut de clar care pot fi greselile platite de viitoarele generatii multe din ele imposibil de recuperat.
Bibliografie note si citate:
Politeia Doctrinara – Sindromul democratiilor ineficiente
Curs de guvernare – Fără ideologii, dar cu soluţii
Politeia – Interfaţă
Curs de guvernare – Maimuţa de la butoane. Despre viziunea politică
