Fluxurile financiare între România și UE

România a beneficiat din partea Uniunii Europene din 2007 și până la mijlocul acestui an de sume nete totalizând aproximativ 24,4 miliarde euro, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor.

Banii primiți per total în cele două cadre financiare multianuale (CFM) 2007 -2013 și 2014 – 2020 s-au ridicat la circa 37,4 miliarde euro iar sumele plătite au fost de aproape 13 miliarde euro.

Pentru a vă putea forma o idee clară asupra banilor care au revenit României în cele două perioade de programare bugetară de câte șapte ani ale UE, vă prezentăm pe scurt datele oficiale.

Din acestea, se poate observa atât tendința României de a lungi la maximum perioada de de doi ( eventual trei ) ani în care i se pot deconta anumite proiecte, dar și modul de lucru destul de lent al birocrației de la Bruxelles.

Astfel, am ajuns să mai încasăm fonduri de preaderare chiar și anul trecut și am început destul de slab să beneficiem de noul CFM 2014 – 2020, cea mai mare parte a banilor încasați în ultimii trei ani fiind aferenți fostului cadru financiar 2007 – 2013. Acest fapt explică paradoxul disputei publice în care unii reclamă cât de încet ne mișcăm în accesarea fondurilor, iar alții arată mărimea încasărilor curente (dar cu originea în trecut).

Sumele plătite de România drept contribuție la bugetul UE sunt bazate pe mărimea TVA colectat. Ceea ce explică creșterea acestei contribuții până în 2014, pe măsură ce creșterea economică a fost reluată dar și diminuarea din 2015,odată cu diminuarea acestui impozit ( desigur, mai contează și gradul de încasare, dar aceasta este o altă problemă).

Fără alte considerații complicate, atunci când se trage linia pe partea de execuție a bugetului, adică ceea ce s-a resimțit pentru publicul larg, se ajunge la un sold pozitiv al fluxurilor financiare din ce în ce mai mare de la an la an (cu excepția notabilă a situației din anii 2010 – 2011), care a ajuns anul trecut al aproape cinci miliarde de euro și va depăși, foarte probabil, șase miliarde de euro în acest an.

Privind evoluția procentuală relativ la PIB a sumelor nete primite de la UE și mărimea față de perioadele anterioare se poate naște întrebarea dacă nu cumva am făcut relaxare fiscală și creștere de venituri ale populației mai degrabă pe bani europeni și nu pe baza rezultatelor economice obținute (mai ales pe fondul scăderii ponderii ponderii veniturilor bugetare în PIB). Ceea ce, să zicem că nu ar fi fost o problemă, dar ar trebui să conștientizăm că nu se poate întâmpla decât o singură dată.

De ce o singură dată ? Pentru de la circa un procent din PIB în 2011 și 1,5% în 2012 ne ducem rapid spre patru procente la finele acestui an, ajutați și de încasările mai bune dar și de reducerea TVA. Or, regula de referință europeană este de a limita aceste fonduri cu care Uniunea ajută o țară la 4% din PIB, deoarece una este ajuți dezvoltarea și alta să subvenționezi consumul în țări care nu și-l permit singure.