Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

de Cristian Tudorescu | 26.2.2017 .

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și modalitatea de structurare și funcționare a lui. Subiectul a fost lansat încă din campania electorală, iar acum mulți asteaptă câte ceva de la acest fond.

Unii se gândesc că el va face “mărețe, din nou” niște companii de stat, alții se gândesc că va masca ineficiențele acestor companii, sau că fondul este doar un instrument de a scoate în afara bilanțului statului niște deficite și datorii viitoare.

Mai nou, se vehiculează varianta de a avea două astfel de fonduri, cu domenii de acțiune diferite, însă întrebările de baza enumerate mai jos ramân valabile.

Ideea de Fond Suveran sună bine atunci când se citează exemplul Norvegiei. El există acolo de câteva decenii, investește și la nivel internațional, iar uneori devine un ‘buffer‘ în perioadele de criză sau de încetinire economică. Insă atât geografic, cât și cultural, România este departe de Norvegia, iar acest exemplu este pur și simplu din altă ligă.

Mai aproape de noi, Polonia a încercat crearea unui astfel de vehicul suveran. Fondul polonez își propune să încurajeze anumite domenii – cum ar fi sectorul energetic, sau sprijinirea firmelor poloneze orientate către export și extindere regională. S-a înființat în 2012 și a început investițiile in 2014, fiind acum mult în urma planului inițial.

Dacă s-ar merge pe modelul polonez, atunci nici nu ar fi nevoie de Fondul Suveran care ni se prezintă acum, ci de extinderea atribuțiilor unor instițutii deja existente: de pildă, băncile noastre, așa numite ”de dezvoltare”, să se comporte ca bănci de dezvoltare în mod real, nu doar declarativ, iar prin alte scheme de sprijin și garantare, statul să încurajeze expansiunea capitalului românesc.

Nu cred ca inițiatorii de la noi s-au gândit în mod real la modelul polonez sau la cel norvegian atunci când au avansat crearea Fondului Suveran al României. Modelele sunt enunțate doar formal, pentru a justifica ideea că și în țara noastră ar trebui să avem un astfel de Fond.

Patru întrebări-cheie care pot duce Fondul Suveran de Dezvoltare și Investitii către succes sau insucces

In comunicările publice s-a avansat cifra de 10 miliarde de euro ca primă bornă de atins pentru FSDI. Cum s-ar alimenta fondul într-o primă fază? Pesemne, din deținerile semnificative ale statului în diverse companii. Pe lângă aceste active, se mizează pe atragerea altor fonduri sub formă de împrumut, acele emisiuni de obligațiuni care să mărească anvergura întregului vehicul la câteva zeci de miliarde de euro în viitor.

De remarcat faptul că încă de la momentul audierilor în Parlament, Ministrul Finanțelor, domnul Viorel Stefan a enunțat următorul adevăr: “Fondul va trebui să fie validat de piață, altfel ar putea fi un eșec“.

Intrebarea 1: Ce se va întâmpla după constituirea fondului?
Dacă fondul devine un jucător activ în economie, respectiv va vinde treptat unele participații ale sale deblocând astfel capital, iar banii vor fi reinvestiți în alte proiecte – acelea de viitor și de dezvoltare – am putea avea un mecanism util pentru România. Insă avem aici o prima barieră psihologică și/sau ideologică: va fi dispus fondul să vândă din participații și să continue listările de pachete de 15-20% din companiile majore cu care statul a rămas în portofoliu?

Alternativa nefericită va fi ca o nouă structură birocratică suplimentară – board al Fondului, reprezentanți în CA-urile companiilor – să stea pe un munte de 10 miliarde de euro și să aștepte dividende de pe unde se poate. Pentru asta nu ne trebuie vreun Fond Suveran, iar dacă s-ar limita doar la acest obiectiv, atunci proiectul Fondului trebuie oprit din fașă, pentru că nu își justifică existența și eficiența.

Intrebarea 2: Cine ar selecta investițiile, pentru a nu avea un Fond pentru avioane, vagoane și reactoare nucleare, asa cum reiese din Programul de Guvernare?

“Fondul va duce, printre altele, la apariţia a numeroase fabrici în agricultură şi industrie, dar şi la capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Şantierul Naval Constanţa, C.E.C., Nuclearelectrica, astfel încât acestea să-şi poată extinde activitatea sau, după caz, să achiziţioneze noi capacităţi: flotă de avioane, de nave, de garnituri de tren.” – extras din Programul de Guvernare.

Poate că această enumerare de companii este pentru a trezi eventualele nostalgii legate de agricultură, de industrie și de anvergura unor companii de stat.

Inserez aici 3 intrebări, de data aceasta pentru noi, pentru contribuabili:

  • cazul Tarom: Ministerul Transporturilor așteaptă 20 sau 30 de avioane în leasing în următorii ani, pentru reînnoirea flotei Tarom. Dar noi, contribuabilii, dorim să alocăm peste 1 miliard de euro, fie el și în tranșe, pentru această reînnoire de flotă de avioane, urmând ca apoi să vedem dacă decizia a fost bună sau nu? La acest moment nu știm dacă este una bună, știm doar că este o decizie extrem de riscantă pentru banul public.
    Pentru justificarea acestei decizii, de obicei se prezintă un Power Point despre cum Tarom va trece pe profit peste 2 sau 3 ani. S-a mai prezentat asta și în 2012 și suntem unde suntem: Tarom a ‘izbutit’ să își crească anul trecut fluxul de pasageri cu doar 1%, în timp ce concurentul său privat, Blue Air, a avut +80%.

  • cazul CFR: susținem înnoirea garniturilor de tren ale CFR, o altă companie care doar ocazional reușește să fie pe profit? Iar când reușește, prioritatea este să se mai dea niște gratuități, semn că de fapt ultima grijă pentru CFR este ca ea să facă profit?

  • cazul Nuclearelectrica: reactoarele 3 si 4, dacă ar fi construite, ar costa peste 6 miliarde de euro, conform ultimelor evaluări. Chiar dacă s-ar atrage și alți parteneri, așadar nu doar statul român ar pune aceasta sumă, nu există un raționament pe hârtie care să arate că ne sunt necesare aceste reactoare. Construcția lor ar conduce la o capacitate energetică excedentară a României. Am ști sa exportam acel excedent? Sau dacă nu știm, înseamnă că vom avea o subutilizare a acestor capacități, ceea ce din nou nu justifică investiția. Suntem dispuși să alocăm bani, din nou, pentru un obiectiv a cărui eficiență nu a fost demonstrată?

Desigur, lista întrebărilor din perspectiva contribuabilului ar putea continua.

Pe de altă parte, există și o listă de potențiale proiecte sau extinderi ale unor companii de stat românești către un nivel regional (Transgaz, Transelectrica, Conpet și altele), pentru care sprijinul statului s-ar justifica, la un moment dat. Doar că pe acestea nu le-am vazut enunțate ca obiective măsurabile, cuantificabile, în toată această discuție legată de Fondul Suveran.

Va fi important cum s-ar selecta aceste investiții. Manageri profesioniști și investitori instituționali care să fie cointeresați în astfel de proiecte, cu siguranță ar tăia de pe listă niște obiective dintre cele enumerate în Programul de Guvernare, pentru că ele nu aduc ‘return’.

Intrebarea 3: Ce randament își propune FDSI pentru a rambursa împrumuturile obligatare și pentru a evolua sustentabil în timp?

Dacă tot ne place exemplul norvegienilor, ei bine, Fondul lor Suveran are un obiectiv de a produce 4% randament mediu anual. Atunci când nu reușesc, se dezbat soluții inclusiv în Parlament sau se caută modificări în echipele de management.

Fondul Suveran al României își va propune o țintă de randament? La o primă vedere, activele fondului ar trebui sa genereze minim 5% ca medie anuală, pentru a putea plăti în timp atât dobânzile pe împrumuturile atrase, cât și pentru a putea refinanța ulterior împrumuturile. Din perspectiva unui investitor privat, reperul de 5% randament este unul redus ca așteptări, însă pentru investițiile făcute de stat n-a fost vreodată pusa o barieră minimă de caștig. Odată setat un minim, cel mai probabil proiecte precum cele 3 enumerate mai sus ar fi nefezabile, așadar respinse.

Intrebarea 4: Ca să credem în propunerea realizării acestui vehicul investițional, nu ar trebui să se clarifice ce s-a întâmplat cu fondul de 1 miliard de euro, acela împreună cu kazahii, promis în timpul guvernării Ponta?

In final, încă două puncte de luat în considerare pentru completarea tabloului intențiilor Guvernului în următorii ani:

  • Unde vedem, în această arhitectură, fondurile de pensii private? Deja avem acolo strânse active de 8 miliarde de euro (Pilon II si Pilon III), iar acești investitori instituționali pot fi cooptați în unele proiecte. Nu avem nicio mențiune explicită despre fondurile de pensii private. In alte țări, fondurile de pensii participă la proiecte de infrastructură și/sau la cele din domeniul energetic, având capacitatea de a mobiliza capital pe termen lung. Deci capital autohton avem deja, iar el poate crește pe termen lung, pe măsura dezvoltării fondurilor private de pensii.

  • Separat de constituirea Fondul Suveran, Guvernul trebuie să definitiveze în 2017 un proiect care este oarecum în linie dreaptă, și anume listarea Hidroelectrica la bursă. Dacă Guvernul este preocupat într-adevăr de acel obiectiv de a încadra piața românească de capital la categoria celor emergente, subiectul constituirii Fondului nu trebuie să țină pe loc listarea Hidroelectrica.

Semnele de întrebare de mai sus ar trebui să capete tot atâtea răspunsuri coerente economic, până la momentul constituirii Fondului, pentru ca vehiculul să fie credibil pentru toate părțile interesate, dar în primul rând pentru noi, contribuabilii.

Un Fond Suveran de Investiții care nu îndeplinește criterii minime de validare pe piețele financiare nu ar trebui să ia ființă, deoarece ar fi doar un alt mecanism de întreținere a ineficiențelor în alocarea banilor publici.

***
Cristian Tudorescu este analist economic si consultant financiar, cu activitate de peste 12 ani in piata de capital locala si internationala.

Publicat la data de 26.2.2017 .

5 comentarii

  1. alex_s
    27.2.2017, 1:21 am

    Fondurile suverane actioneaza de obicei ca un buffer economic – administreaza niste surplusuri mari in anii buni – de ex. pretul mare al petrolului a creat de ex. niste profituri uriase in unii ani pentru Norvegia sau Rusia care ar fi stat degeaba in conturi sau ar fi generat inflatie daca ar fi intrat in propria economie ca tax rebate sau alte masuri.

    Asa ca au creat fonduri suverane sa investeasca banii astia si sa ii aiba cand vin zilele negre – gen cand e petrolul ieftin.

    Romania are un deficit bugetar, desi e in vremuri OK. In cazul ei nu se justifica ca statul sa scoata banii din economie si sa plece cu ei sa-i investeasca nu stiu unde – ministrul care a iesit cu ideea asta a fumat ceva rau.

    ce ar putea face e un fel de SAPE sau FP pentru a administra, in locul Ministerelor, participatiile statului din companii. Ar putea sa profesionalizeze aceasta administratie – la ora actuala fiind o aiureala, se impart locuri in consilii de administratie in mod aleatoriu si oamenii habar n-au ce fac in companiile alea si nu au anvergura necesara.

  2. Ștefan A.
    27.2.2017, 10:57 pm

    -1-
    Un fond suveran NU E o suma de actiuni ale statului . E compus (oriunde) din bani cheata . Care vin investiti producind profit (profitul si doar profitul vine “consumat” de stat )
    -2-
    De unde scoate statul 10 miliarde euro bani cheata?
    Ca de vandut se lauda ca vinde dar in realitate nici macar amarita aia de Oltchim nu a reusit sa o privatizeze . Ipoteticul cumparator DD e si dupa gratii . 🙂
    -3-
    Se imprumuta 10 miliarde euro ?
    De la cine ? 🙂 La ce dobanzi ? 🙂
    Ca daca iei 10 miliarde la DOAR 2,5 % dobanda ANUALA ,ai de achitat anual 250.000.000 euro . 🙂
    -4-
    stict legat de punctul 3 . E evident ca fondul astfel constituit ar trebui sa asigure profit mai mare decit dobanzile de achitat . Ca sa aiba si statul partea lui de castig dupa achitarea dobanzilor . As vrea sa vad un fond romanesc care reuseste asa ceva . 🙂
    Cu agravantul ca fiind statul roman un flamind mereu in cautare de imprumuturi , fondul ar trebui sa genereze profituri de 10 % .
    Adica de campion mondial, planetar . 🙂
    Ca doar asa ar vedea si statul vreo 750.000.000 euro anual de incasari de la fond .

    In umila mea parere , domnii care au gandit “fondul” au confundat notiunile .
    – O societate de stat care cumuleaza toate actiunile statului (la oricare firma ) NU E UN FOND DE INVESTITII.
    E un conglomerat dupa modelul italian al raposatului IRI (Institutul Italian de Reconstructie) .
    – Fonduri pentru investitii de stat in Italia le asigura SI “cassa depositi e prestiti” (prescurtat CDP) care e veche de sute de ani . Se finanteaza cu sumele din libretele de economii + tilurile de stat vandute (ambele) de Posta Italiana catre cetateni . Posta e si banca .
    Greu la guvernare cind nu se pricepe ce au altii si cum functioneaza .
    (nota: oficial pentru EUROSTAT , imprumuturile asigurate de italiana CDP NU SE CONTABILIZEAZA in datoria suverana de stat . Identic tratament contabil din partea Eurostat si pentru omologul francez “Caisse des dépôts ” si varianta germana “Kreditanstalt für Wiederaufbau” .

    Si totusi sintem in UE din 2007 iar in 2017 🙂 multe solutii valabile de la altii la noi sint o mare necunoscuta .

  3. Elena C
    28.2.2017, 2:06 pm

    Un articol foarte bun! Comentarii pe masura 🙂 Inteleg ca ar fi doua motive:
    1. fondul este doar un instrument de a scoate în afara bilanțului statului niște deficite și datorii viitoare.
    2. imprumuturile efectuate prin acest fond NU SE CONTABILIZEAZA in datoria suverana de stat.
    Aveti dreptate: avem institutii existente pentru asa ceva: bancile “de dezvoltare”. As mai adauga faptul ca Bugetul de Stat EXISTA deja si functioneaza dupa Legea Finantelor Publice (o lege rezonabila si organizata). Dar se pare ca prin OUG 9/2017 Legea Finantelor Publice trebuie evitata.

    • Stefan A.
      28.2.2017, 9:01 pm

      Cred ca va inselati la punctul 1 .
      Fondul (de investitii) trebuie sa faca profit si nu datorii . 🙂
      Ce am dat ca exemplu mai sus (din Italia , Franta si RFG) au cu totul si cu totul alt statut si mod de functionare .
      2- Ipotetica datorie a unui fond de investitii de stat se contabilizeaza in datoria publica a tarii .
      Identic cum se contabiliza datoria vechiului institut italian numit IRI (institutul italian de reconstructie industriala) care lua toate firmele de stat dar si private falite pentru a le redresa . A fost desfintat NU INAINTE de a vinde , privatiza “bijuteriile coroanei , adica firmele redresate si care generau profit . Exemplu:
      – Nuova Pignone (produce instalatii de foraj petrolier )si acum e proprietate General Electric)
      – Motta , Algida , producatori de inghetata si produse de pasticerie vandute francezilor .
      – Alfa Romeo (produce auto) vanduta proprietarilor FIAT .
      s.a.m.d.
      Asa au incasat bani (statul ca proprietar) si redus datoria publica suverana !!!!!!

      In schimb “cassa depositi e prestiti” din Italia functioneaza ca o banca . Incaseaza bani din libretele postale de economii , vanzarea titlurilor de stat catre cetateni prin aceiasi posta italiana si conform legilor bancare . Soldul in bani e investit dupa alte reguli decit sintem obisnuiti in Romania . 🙂

      NOTA : Adica investitile NU SINT PENTRU ORICE (pensi , salarii, teren de fotbal in panta 🙂 ) . E necesara o garantie palpabila .
      Exemplu : Orasul Bologna vrea sa construiasca o scoala ? Se imprumuta de la “cassa depositi e prestiti” lasind ca garantie o ipoteca pe viitoarea scoala . Care ipoteca e tangibila (scoala e o constructie reala si nu o hartie ) si valabila pina la plata (rambursarea) integrala a imprumutului de catre primaria orasului Bologna .
      De ce nu se contabilizeaza in datoria statului italian ?
      1- “cassa depositi e prestiti” e o firma “privata” pe actiuni chiar daca statul e principalul actionist .
      2- imprumuturile sint ale “firmei private” dar cu garantii palpabile .
      Va imaginati Fondul Suveran Romanesc sa investeasca in Oltchim sau Compania Nationala a Lignitului ? 🙂 (ambele firme falite tehnic dar tinute in viata din motive politice) Ce garantie ar oferii aceste firme in schimbul unor imprumuturi a ipoteticului fond de investitii suveran ? 🙂
      Nu au capital dar si valoarea activelor (cladiri , instalatii ) sint umflate artificial . (ca tehnica veche de 40 de ani are valoare 0 barat oriunde in lume )

  4. Klopo_Tare
    8.3.2017, 2:42 pm

    Un articol excelent, care ignoră evidentul: PSD nu are nici o personalitate cu cunoștințe de economie. Cred că nu le este deloc clar ce vor să facă, și pentru ei nici nu contează – este un nume fantasmagoric și grandoman, fără nici un scop clar – așa cum a reliefat și articolul – dar o excelentă oportunitate de PR și de viitoare hoții, după obiceiul PCR-FSN-PDSR-PSD.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Andreea Paul

Andreea Paul / România și talentele: cum le atrage, cum le păstrează

A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Un scenariu: Statele Unite versus Coreea de Nord. Consecinţe în sistemul internaţional

Puncte cheie: În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / De ce România e condamnată să improvizeze: România Neproductivă și delirul decidenților

Nu e vorba de faptul că, de bine sau de rău, în fiecare seară vom avea ce arunca în oală – noi, salariați, antreprenori,...Citeste mai departe »

Marin Pana

România cu două viteze

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5552 lei
4.2149 lei
5.2643 lei

OPINII & EDITORIAL

Andreea Paul / România și talentele: cum le atrage, cum le păstrează

Andreea Paul

A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Un scenariu: Statele Unite versus Coreea de Nord. Consecinţe în sistemul internaţional

Valentin Naumescu

Puncte cheie: În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Cristian Grosu

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / De ce România e condamnată să improvizeze: România Neproductivă și delirul decidenților

Cristian Grosu

Nu e vorba de faptul că, de bine sau de rău, în fiecare seară vom avea ce arunca în oală – noi, salariați, antreprenori,...Citeste mai departe »

România cu două viteze

Marin Pana

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Sorry, e cam șocant: de ce, realmente, NU se poate fără mită în România

Cristian Grosu

Textul de mai jos e pentru cei dispuși să lase ipocrizia de-o parte. Cine nu poate, să nu se obosească. Știm cu adevărat în...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Pe înțelesul tuturor: Decizia CCR privind abuzul în serviciu

Cristi Danilet

Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie...Citeste mai departe »

Die Hard / Die Easy

Marin Pana

Dacă ar fi să punem marea problemă într-o singură frază, ea ar suna cam așa : Detaşarea de rezultatele economice/implicarea în rezultatele electorale a...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua “ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Euro și “războiul valutar”’: nu economia Germaniei este problema!

Daniel Daianu

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Ruleta rusească a statisticilor în Balcani: povestea unui tehnocrat

Radu Crăciun

 Pentru ca planuri de cheltuieli bugetare excesiv de optimiste sa para de fapt realiste este nevoie de venituri bugetare estimate in acelasi spirit. Pentru...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cei puțini și cei mulți: România iminentă și România unei lumi periculoase

Cristian Grosu

Cuvântul cheie al acestor ani e ”ireversibil”. Cheie: exact ca în imn – trecerea pragului critic de la care normalitatea intră în faza de...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română