Cristian Grosu / Înapoi, la grecii noștri: conjurația celor 7 astre pe 2017

de Cristian Grosu | 13.7.2015 .

Cristian-Grosu-E despre ceea ce va trebui, la un moment dat (și într-un fel pe care acum nu-l putem anticipa), să plătim.

Mâine (marți, 14), înainte de-a avea vreme să se odihnească și să se calmeze după negocierile cu Grecia, membrii Eurogrup se vor reîntâlni la Ecofin.
Nicio zi de pauză și de limpezire înainte de-a analiza raportul privind finalizarea uniunii economice și monetare, după măsurile sângeroase impuse Greciei pentru a intra – după cum spunea Angela Merkel – ”într-o altă cultură” economică.

Aceasta e conjunctura – internațională, economică și chiar psihologică – în care România va fi măsurată și evaluată după ce a anunțat că nu va prelungi acordul cu Troica și după ce trei rânduri de experți ai CE, FMI și BM au plecat de la București așa cum au venit.

NEinițiații știu că nu ar trebui să avem probleme :
avem, (azi, luni, 13) nu doar una din cele mai mari creșteri din Uniunea Europeană, dar și o inflație mică, un deficit în grafic și, mai ales, creșterile din ultimii 2 ani (2013 și 2014) sunt sustenabile: după consolidările disperate din 2010-2012 (care au extirpat tumorile creșterii din 2007-2008), economia a crescut din necesitate și oportunitate.

Inițiații știu, însă, că politica economică guvernamentală a ultimelor 3-4 luni (cu acțiuni și efecte în sens invers celor luate cu doar un an în urmă !) ar trebui să ne creeze insomnii.

Pentru a înțelege de unde ne poate veni problema, să privim puțin în față, cu numai 2 ani: pentru că riscăm ca, în 2017, o serie de efecte spectaculoase astăzi ale politicilor economice, să se transforme în mod obiectiv în toxine la nivelul economiei și societății.
Alinierea unor fenomene nefaste și sinergia unor parametri critici care ar putea dezechilibra macroeconomic România în 2017, într-un mod asemănător (dar pe un alt palier) celui în care deciziile economice ale guvernului Tăriceanu din 2008 au avut nevoie de 5 ani de măsuri pentru a fi corectate; adică plătite.

Să le luăm la rând :

1), Suntem în plină stimulare pe cale administrativă a creșterii economice, după ce am crescut, timp de 2 ani, în mod sustenabil.
Capacitatea actuală a economiei este de circa 3% pe an creștere sănătoasă, iar orice forțare va cere, peste 2 ani, o corecție care ne va împinge în evoluția ”dinți de fierăstrău” : cum pot fi făcute socoteli pe o atare creștere, mai ales că de obicei ea produce în economie și în societate (societate: pe piața forței de muncă în primul rând) efecte imprevizibile ?

Cei care susțin (în mod legitim, de altfel) că România are potențial de creștere de 5-6% pe an, știu și că o atare creștere trebuie să aibă în spate productivitate și competitivitate : ceea ce nu e cazul la măsurile guvernamentale de stimulare a creșterii luate în ultimele luni.

2), Își pune cineva problema – înainte de-a încuraja cu orice preț consumul – de ce Ungaria, Polonia și Cehia ne produc cel mai mare deficit comercial? Și nu Germania, UK, Franța ?

Înainte de-a încuraja consumul – care presează importurile și adâncesc deficitul comercial – măsurile guvernamentale ar fi trebuit să vizeze în primul rând producția autohtonă pentru piața autohtonă.

Or : scăderea TVA la 19% din 2016 + de scăderea TVA la alimente + creșterea salariului minim + creșterile de salarii la bugetari (lege la care se lucrează) – măsuri luate în numai 6 luni -vor presa cresterea pe baza consumului din import. S-o recunoaștem: creșterea pe consumul mărfurilor sub brand românesc importate din Polonia și făcute cu materie primă din Ungaria nu are cum să fie de cursă lungă.

În plus, datele statistice referitoare la creșterile de consum din ultimele 2 luni sunt înșelătoare, ele vin din stocuri și reglaje conjuncturale – prețurile se vor autoregla înainte de-a intra în postul Crăciunului.

3), Inflația – apropo de prețuri. Tocmai străbatem un moment ”istoric”: inflația negativă, produsă de scăderea TVA la alimente, care se suprapune cu cotațiile mici la petrol.

Înainte de toamna anului 2016 am putea constata consecințele efectului de bază, vom fi siliți să dăm la o parte efectele conjucturale ale măsurilor administrative și s-ar putea să găsim o inflație reală de 3-4 procente.

4), PIB-ul potențial: lipsa cronică de investiții – atât în zona privată cât și în sectorul public compromite PIB-ul potențial pe anii 2016-2017.

Excedentul la bugetul general consolidat cu care se laudă actuala administrație a ajuns deja să fie toxic, nu atât el în sine, cât, mai ales, modul în care e produs :

În timp ce bugetul de stat e pe deficit, excedentul provine din înghețarea investițiilor în plan local (iar decizia e una pur politică – un amic primar undeva pe Valea Prahovei se plângea că ”au ordin” să o lase mai moale cu investițiile). În loc să se învârtă și să producă multiplicare și locuri de muncă, banii sunt ținuți la dispoziția guvernului pentru măsurile din anul electoral 2016.

Sunt destui cei care susțin că e mai convenabil ca investițiile locale să se facă cu banii europeni – iar asta e oarecum logic.
E, însă, o logică mică: banii europeni vor intra la propriu în economie (dar numai în cazul că lucrurile merg ca unse în mecanismele de atragere pentru exercițiul 2014-2020) cu un decalaj de 1,5-2 ani. Cine, ce, cu ce mișcă ceva până atunci ?

5), Un lucru periculos: Deficitul structural – aflat acum, după 2 ani de creștere economică sustenabilă, la potențialul real al economiei (spre 1%).

Forțarea creșterii prin consum (și Nu prin stimularea muncii, a investițiilor, a productivității și a exporturilor) adică peste potențialul sustenabil al economiei poate duce acest deficit în jos, trăgând, după el, și ținta deficitului cash. Ba chiar, în cazul extrem, ne-am putea trezi (că așa s-a negociat la MTO – prost și sub disperarea momentului) că avem de țintit un deficit zero, sau chiar cu plus.

6), Fiscalitatea: toate cele de mai sus – de la 1 la 5 – se vor deconta de undeva, după ce socotelile pe anul 2017 vor avea de ținut seama de corectarea dezechilibrelor.

Un exemplu (poate prea rudimentar și din altă poveste) – cu capacitatea și piața construcțiilor : câtă vreme Nu s-a construit, sau s-a construit mult prea puțin față de cerere, și au existat bani în piața imobiliară, toată lumea era veselă fără să observe că un apartament cu 3 camere în Pantelimon ajunsese să coste cât unul cu 2 camere în Veneția. La ora decontului a pierdut toată lumea, iar banii ăia plătiți aiurea în plus au trebuit luați de undeva : fie din buzunarul cumpărătorilor, fie din cel al băncilor.

Revenind din piața construcțiilor în economia mare : aici banii vor trebui luați prin fiscalitate.

N-ar fi nici asta o problemă : dar chestiunea e că în atare momente de panică guvernamentală, fiscalitatea devine haotică, nu mai e un instrument prin care administrația stimulează economia pe direcțiile potrivite, e doar o formă prin care statul adună cu orice preț bani din economia privată. Am mai jucat în acest film la începutul anului 2014, cu taxa pe stâlp și supraccizarea carburanților. Ce se va fiscaliza, suplimentar, din 2017 ?

**

Aceasta e situația frumuseții cifrelor actuale – frumusețe chiar reală în acest moment și înainte ca măsurile administrative recente să producă efecte – care ar ferici pe orice guvern care are o strategie și vede lucrurile cu, măcar, 2-4 ani înainte.

Ea reclamă , însă, un mix de soluții punctuale la fiecare problemă și care, coroborate cu politica monetară a BNR (a cărui ”oca mică” a rezolvat mereu necesarul de ”ocale” din economie, dar asta nu merge la infinit) să completeze politicile autentice de care au nevoie economia și societatea: în pofida creșterii, nu avem infrastructură, digitalizarea merge în pași de melc în ciuda sutelor de milioane de euro pompate acolo, școala nu mai produce forță de muncă competitivă și adecvată pieței muncii, diferențele dintre regiuni cresc de la un an la altul, ca și diferența dintre urban și rural.

Or, banii pentru toate acestea se vor duce în consum, adică în importuri, adică în economiile altora.

Aceasta e poziția de pe care guvernul cere – în cea mai proastă conjunctură internațională posibilă – încetarea acordurilor cu Comisia Europeană.
N-ar fi un capăt de țară încetarea acordurilor: teoretic, România Nu are, în acest moment, nevoie de bani.

Chestiunea e că aici și acum nu mai e vorba de bani.

Când e vorba de bani, primul care ar trebui să se teamă e mediul de afaceri: până la urmă, la el se decontează totul.

7), Se teme însă guvernul – dar nu de bani, căci România a avut contracte avantajoase cu finațatorii iar vârful de plată tocmai trece în acest an, 2015 . Administrația se teme de condițiile pe care le presupune fie și un acord preventiv. Să privim în urmă la ultimii 5 ani și să facem o listă: care din măsurile economice (macro sau micro) care ne-au asigurat echilibrul de astăzi al ”cifrelor” a fost luată fără să fi fost impusă de acordul cu Troica? Și care din măsurile din aceste acorduri, care nu s-au luat, nu sunt astăzi producătoare de pierderi ?

Problema e alta : suntem, în această favorabilă conjunctură, Nu în situația de-a rupe punțile cu Comisia Europeană (cu FMI oricum le-am rupt), ci în cea mai bună poziție de negociere. Să nu ne întoarcem cu căciula în mână spre finanțatori undeva pe la mijlocul lui 2017, când vor discuta cu noi așa cum au discutat azi-noapte cu Grecia – chiar dacă Nu vom fi ajuns atât de jos ca Grecia.

Căci lecția acestui weekend ”grecesc” nu mai este ”nu vă împrumutați ca nebunii”, ci una foarte subtilă, care marchează un moment de cotitură în Europa. Lecția poate fi rezumată într-o singură frază:

Guvernanți din toate țările, vremea protecției sociale a statelor cu potențial real a trecut : fiți profesioniști și nu vă puneți țările cu spatele la zid, căci vă veți plăti prostia și lipsa de viziune vânzând de prin casă”.

Publicat la data de 13.7.2015 .

6 comentarii

  1. athos
    14.7.2015, 5:38 am

    Efectul reducerii de taxe este unul intotdeauna bun. TVA micsorat nu are nici un efect negativ, in sine, ci doar unul bun. Efectele negative provin din deficitele bugetare si mai ales din structurarea unor cheltuieli ce nu pot fi ajustate in caz de nevoie decat cu mare dificultate, (pensii, salarii bugetare), ce poate duce apoi intr-adevar la fiscalitate de avarie.

    “Stimularile” de tot felul nu fac decat sa deruteze. Conteaza sobrietatea bugetara si predictibilitatea mediului economic, care in timp permite investitii sanatoase ce duc inevitabil si la cresterea productivitatii.

    Si da, vom deconta in scurt timp dupa Ponta, precum dupa Tariceanu, dar in conditiile unei indatorari semnificativ mai mari acum decat in urma cu 7 ani…

    • Cristian Grosu
      14.7.2015, 7:27 am

      Reducerea TVA nu e un lucru rău, firește (în treacăt fie spus, România si asa are o problemă cu impozitele indirecte, care sunt cel mai usor de evazionat si greu de colectat) :

      chestiunea in această conjunctură este că într-un timp foarte scurt, doar 6 luni, se suprapun mai multe măsuri care aruncă sau lasă bani în piață forțând o creștere conjuncturală și toxică – peste potential, așa cum s-a intâmplat în 2007-2008. iar astea vin după un an foarte strâns – măsuri în sens contrar, care nu lasă timp economiei să se ”destindă”. culmea e că venim după o crestere a cărei sustenabilitate o compromitem: e păcatul prociclicității politicilor economice românești – o boală foarte ”sudistă”.

      și toate converg alături de alte fenomene ignorate din economie – cum sunt lipsa de investiții, rămânerea mult în urmă a producției față de consumul conjunctural, tratarea cu neseriozitate a deficitelor, lipsa unei proiecții precise asupra a inflației care se va afla sub efectul de bază etc – către o conjunctură obiectivă (cum am și scris) cu deconturi în 2017.

      cine știe, poate se gândește cineva și se și găsesc soluțiile în lunile care vor urma.

      important : nu e doar ”viziunea” guvernului actual – la entuziasmul inconștient pe care-l văd și în tabăra liberală, care intră în concurență electorală cu guvernul pe astfel de măsuri.

  2. Protonici
    14.7.2015, 7:59 am

    Eu stiu atat Tariceanu si Ponta a avut crestere economica
    Pdl a taiat salariile si a furat.
    Restul e teorie de doi bani.Care initiati si in ce initiati in cum se fura Romania.Cancerul economic sunt tocmai ei. Nici intr-o suta de ani nu o sa ma covingeti ca boc n a fost cel mai prost premier din galaxie.

  3. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica
    14.7.2015, 11:47 am

    1.Autorul detaliaza un adevar economic profund: putinele reforme, tinerea sub control a economiei si a derapajelor financiare populiste s-au facut numai si numai sub presiunea/controlul UE/FMI.
    2.Dupa 7 ani de lipsa cronica a investitiilor straine, “logica economica” spune ca nu poate exista crestere reala (materiala si financiara} a PIB, ci numai o “statistica” masluita, prin adaugarea unor venituri fictive sau ale firmelor straine (industriale, comerciale, de servicii, etc.)care produc PIB pentru tarile de provenienta.
    3.Stringind la extrem surubul ANAF, Guvernul a reusit sa mareasca incasarile bugetare, creind astfel imaginea unei (inexistente) cresteri economice, care conform regulilor economice nu putea exista dupa disparitia absoluta a investitiilor straine si nationale dupa 2008.Peste doi – trei ani, in lipsa investitiilor industriale, ciclul de 10 ani de dezindustrializare se incheie, producind o cadere abrupta a incasarilor bugetare si o criza financiara nationala ca in 2009, dupa disparitia banilor cu buletinul.
    Diferenta va fi, ca ea nu va mai avea solutii financiare ca in 2009, nefiind datorata ca atunci disparitiei banilor cu buletinul.Cauza va fi una tehnica – materiala, reprezentata prin “deficitul” industrial dupa un ciclu de dezindustrializare – care nu va putea fi “acoperit” prin credite.De bine de rau, cresterea economica de 5-7 la suta din anii precedenti lui 2009, a insemnat si o crestere industriala de 1,5 – 1,8 la suta pe an!
    Criza urmatoare datorata dezindustrializarii, domeniu care sustine constructiile si serviciile industriale va fi una catastrofica.Ea nu are solutii decit pe termen mediu (spre lung), iar “reparatia economica” va fi imposibila mai devreme de anii 2012 -2014.
    4. In lipsa viziunii si a unui proiect national de reindustrializare, ramin neabordabile pina si analizele sau evaluarile asupra evolutiei economice legate de acest palier economic, odata cu inexistenta solutiilor necesare.In situatia data,Romania urmeaza sa devina urmatoarea Grecie, mult mai devreme de cit se asteapta analistii economici si politici.
    5.Cei care sustin (legitim de altfel) ca Romania poate avea o crestere economica de 5-6 la suta pe an, stiu bine ca Romania trebuie sa aiba in “spate o productivitate si o competitivitate” (de sub indice 30) ca a tarilor dezvoltate.Cu actualele politici “econometrice” de diminuare modica a TVA sau CAS (problematice si ele), nu pot fi atrasi masiv investitorii straini – in lipsa unui proiect national de reindustrialzre, a carui obiectiv si rezultat este si atingerea acestui grad de competitivitate/functionalitate economica…

  4. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica
    14.7.2015, 1:35 pm

    Erata:Rectific la pct. 3, al. ultim: anii 2022 – 2024 (in loc de 2012 – 2014).Cu scuze…

    • stelian dorobantu
      14.7.2015, 2:47 pm

      E groasa rau de tot. Avem o masa imbelsugata,prin studiul cu grecii nostri, cu toate bunatatile unei analize riguroase, cu nivel tehnic ridicat, pe puncte esentiale,pe o tema generala care arde, cresterea economica, si in acelas timp alerta,vi; ei bine, noi ne repezim direct la placinta, la reducerea de taxe, fara sa le raportam la celelalte puncte ale analizei etc.

      Dar tot e ceva, fata de postarea care se repede direct la rahat ( la pasiunea politica) , cu Tariceanu si Ponta care au avut cresteri economice, in timp ce PDL a taiat salariile si a furat. Ce inseamna o analiza excelenta, poti sa arunci cu pietre cat te tin plamanii, pomul e plin si tot nimeresti ceva.

      In plus, pe langa toate acestea, recitind cu placere analiza, eu sunt de parere ca nu trebuie sa nimicim Cartagina, ci sa cucerim mai multa piata interna pentru fabricatia interna in Romania.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biris

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Gabriela Drăgan

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română